67,547 matches
-
de metafizică, în nevoia acută a unei vecinătăți protectoare: "am ochii în gol buze uscate/ am sufletul sec/ și mă plec/ spre tine/ vecine". Nesiguranța de sine, vulnerabilitatea, marea fragilitate a ființei în fond lipsite de apărare și menite unei funciare singurătăți constituie tema obsedantă a acestei poezii care-și surdinizează cu fiecare vers strigătul interior: "în singurătatea ta/ se ascunde a mea/ fac dușuri lungi/ în diminețile tale strălucitoare/ spune după mine: și nu am să dispar/ atâta timp cât voi sta
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
oricum, e incontestabil accentuată de circumstanțele epocii. Ceea ce ar fi fost în vremuri "normale" doar un prilej de introspecție și de confruntare cu ambianța, sub egida melancoliei, se încarcă în cazul de față cu tensiunea unei alienări obiective, supraindividuale. Scepticismul funciar e mereu confirmat de mediu. În conștiința lezată a scriitorului se răsfrînge monstruozitatea unui segment al istoriei care i-a marcat destinul. Contactul cu o carte care-l evocă e precum atingerea unei răni nespus de dureroase: "«Stalin și stalinismul
Conotațiile libertății (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13954_a_15279]
-
Toya, Lisy, Cindy, Martin, Max, Freddy, Adolf, Nilo; multe (Lady, Nero, Nelson) au și la noi o tradiție bine fixată în ultimul secol. Pisicile pot avea nume exotice - Missy, Maya, Yoda, Oscar - " dar și banale - Miți, Pufuleț. Oricum, exotismul lor funciar pare a atrage prin contrast nume românești tradiționale (chiar cu aluzii literare): Moromete, Grigore, Frusinel și Calistrat. Probabil că persistă și procedeul inspirației din contemporaneitatea politică, întrucît cineva îl prezintă pe motanul Jiji. Sînt interesante și explicațiile legate de atribuirea
Nume de animale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10373_a_11698]
-
mopete știe că nu-și va scrie niciodată marele său/ roman - se joacă numai cu vorbe cu înțeles rău" (însă și bufetul nurca). Apare și o confruntare a lui mopete, acest alter ego al autorului plăsmuit din retractilitățile d-sale funciare, cu voluntarul, incandescentul, spectaculosul el midoff, "ca un tigru, tigru arzînd/ luminos în pădurile nopții". Indubitabil e o aluzie la Leonid Dimov. Visătoria abulică în fața tabloului "junglei" pe care-l oferă energia suverană a confratelui său se răsfrînge într-o
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
schimonoseală gratuită, dacă nu aș fi avut scuza spontaneității. O spontaneitate indusă de doi protagoniști gravizi de atâta talent și resimțită din belșug de către un public numeros, avid de cât mai solide puncte de sprijin ale adevărului artistic. Spirite vii, funciar creatoare, Paul Staicu și Laurent Cirade nu-și caută răspunsurile în buzunare și nici chiar în partituri îngălbenite, și nici nu-și clocesc gesturile și sunetele ca o pasăre pe ouă, ci le inventează și le aplică îndrăzneț, inspirat, ca
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
scrie el, textierul te urmărește cu aviditate, interesat fiind numai și numai de ceea ce vei scrie despre el. Mai exact, de laudele pe care i le vei aduce - căci o critică severă, cu demontarea producției "artistice" și demonstrarea mediocrității sale funciare, îl va face să te urască până la moarte. Sau până la primul elogiu. Cum e greu de crezut că-mi va plăcea vreodată poezia Carolinei Ilica, mă resemnez în avans. Speram ca antologia ei Puțin mai mult (55 de poeme), fie
Degradarea poeziei by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10431_a_11756]
-
cînd/ și pînă să-mi crape ochii/ văd stele vezi...// Numai în copilărie știam/ că m-am născut o dată/ pentru totdeauna./ Atunci mi se dădea toată/ promisiunea pe mînă” (Fișă de identitate). Ori într-o variantă mai puțin tăioasă, divulgă funciara inadaptabilitate a ființei auctoriale: „senzația de a fi atît de nouă/ și zadarnică/ o cît/ de puțin să nu mă rătăcesc!...” (Realul-risc). Fragilizată, stoarsă de conținut, existența ajunge a se interoga pe ea însăși, într-un hamletism crepuscular: „Dar cînd
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
apare „specializat” pe anume domenii, Gelu Ionescu nu are inhibiții nici pudibonderii cînd îl contrariază ceva. Vom trece peste mai mult decît fireasca indignare ce i-o stîrnește regimul comunist, spre a consemna cîteva atitudini care învederează un bun simț funciar, gata a respinge convențiile, eufemismele, tabuurile, a se rosti cu franchețe. Decența și un aer potolit al expresiei nu reduc decizia esențială a respingerii. Astfel, cu toate că a „evadat” în „lumea liberă”, Gelu Ionescu îi percepe cu acuitate insuficiențele, în primul
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
unei psihologii comunitare. Căci poetul băștinaș nu răspunde, în genere, tipului de vates, fiind mai curînd un revers al acestuia, un damnat ce se dedică polului negativ, spiritului intrat în criză, antrenînd criza materiei. E o demonie prin care incredulitatea funciară a românului cunoaște o radicalizare, o rebeliune ce-l aliniază uneia din ipostazele de bază ale poeticii moderne. De la mica demonie a ironiei și a circumspecției țăranului nostru se ajunge la o exaltare în negativ, la o metafizică masochistă ce-
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
de orientare îi lipsește într-un mod îngrijorător, se pierde cu ușurință și se regăsește cu greutate". Urmează, e drept, un set de contra-note. Dar oare sînt ele îndeajuns de convingătoare? Pot șterge ele eficient umilințele ca și infinite ale funciarei inadaptări? "Complexul de superioritate al celui care a citit toate cărțile, a luat note mari la toate examenele, știe foarte bine ceea ce știe, și-a înfundat adesea competitorii în discuții-cheie, cu replici neașteptate, a fost înțeles și plăcut de femei
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
sine, nu se face totuși răspunzătoare). Alături de sămînța îmbătrînirii există în sîngele muzicii savante și o genă a însingurării, a izolării. Dacă în faza primordială ori în cea sintonică "muzicienii", alias membrii unei colectivități, produceau și reproduceau laolaltă, într-o funciară consonanță, faptele sonore, fie ele de orientare taumaturgică sau magică, fie suprasensibilă sau inițiatică, în faza actuală, a atomizării, muzicienii sunt, vrînd-nevrînd, pensionarii unui țarc de muzică așa-zisă contemporană. Compozitori (poate mai mulți ca niciodată), interpreți (mai mult histrioni
Vulnerabilități by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12190_a_13515]
-
perfectă: dezvoltarea unui grup de celule de apărare capabile să distrugă deopotrivă excesul de combustibili proprii, oxigenul și apa, ca și orice virus sau corp străin infiltrat în organism, acționând ca un scut de protecție impenetrabil al organismului". Obsesia lui funciară este acum reformulată în termenii evolutivi ai științei: Nimic nu mă putea convinge că niște ființe atât de ciudate, care mai aveau atât de puțin în comun cu orice altă ființă, ar fi continuat să împărtășească la nesfârșit o soartă
O ficțiune genetică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12228_a_13553]
-
pe mai bine de jumătate de veac, Cornel Regman e încă, din păcate, un critic cu un statut nefixat, întrucît nu răspunde, în conștiința obștească, importanței sale reale, de excepție. Pricina nu e greu de găsit. Ea rezidă în inconformismul funciar al cerchistului de vază, care, fără a fi un polemist dezlănțuit, un contestatar cu verb patetic, devastator, s-a așezat totdeauna altfel pe cîmpul opiniilor literare, s-a diferențiat oarecum de la sine de confrați prin natura particulară a harului său
Un inconformist: Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12233_a_13558]
-
suferință, i se opune speranța eliberării prin intervenția salvatoare a americanilor. Apare un conflict între două scenarii: unul real, din ce în ce mai "roșu", simțindu-i-se deja duhoarea, și altul mai mult inventat pentru a asigura un soi de stabilitate, de echilibru funciar țărănesc. La un alt nivel, tensiunea dospește în decalajul dintre luciditatea solitară a lui Stelian Teodorescu și conștiința celorlalte personaje. Predicțiile lui repetate par un soi de avangardă politică intangibilă, lipsită de consistență, imposibil de argumentat ("Dar ține-te bine
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
său de programe, care de care mai surprinzătoare. 5) Experimentalismul de azi, într-un fel mai puțin decât cel de ieri (frondor și sedițios), este adeptul supralicitărilor, jucându-și când rolul de nonconformist, obsedat și exhibiționist, alimentat de un anarhism funciar, când cel de personaj timid, tainic și plin de lirism, mânuind cu dexteritate deriziunea și gratuitatea (uneori, bine camuflate). 6) Mai abitir decât în alte perioade, muzica actuală mustește de umor; un umor ce sfidează timpul și spațiul (răsturnări de
Experimentalismul tomnatic by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12633_a_13958]
-
astfel dobîndite se impun nu doar prin sugestia lor de adevăr împrospătat, ci și prin cea de seducătoare gratuitate, de construcție posibilă într-un orizont al idealității. Și în fine să ne întoarcem la ceea ce am indicat a fi conservatorismul funciar al lui Al. Paleologu, blazon atît al seniorului, cît și al unei mentalități intrinseci, însă aci cu nuanțe proprii. Acest conservatorism nu reprezintă, ca de-atîtea ori, o lunecare înapoi, o retractilitate ce refuză prezentul, un paseism greoi, nefuncțional, ci o
Glose la Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12851_a_14176]
-
se oprește uneori parcă fortuit asupra măștii somatice, asupra comportării cîte unui coleg pentru a desprinde din ele sugestia unui ,spațiu interior". Mondenitatea, elasticitatea, "charmul" nestrăin de "cochetărie" al lui Nicolae Manolescu nu alcătuiesc oare un pandant al extrovertirii sale funciare, sub forma freneticii deschideri spre actualitate, spre cronica literară care e o cale parcă predestinată de a trăi în lume (în lumea operelor, dar și a literaților)? "Dintr-un zîmbet și din gesturi puține simți imediat că ai în față
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
rescrieri - rescrierile Ťmanifestť - unde este cunoscut pretextul sau hipotextul și unde este posibilă o analiză a relației dintre aceste două texte." În mare, etica rescrierii poate fi justificată din două perspective. Prima privește textul literar în sine și ambiguitatea sa funciară care recuză o interpretare unică. Lectura hermeneuților, "cuminte" și reverențioasă în fața textului suveran, căuta sensul și excava în pagină pentru a-l descoperi, cu certitudinea că el a fost așezat de autor acolo și că ar fi putut fi identificat
Efectul Menard by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12301_a_13626]
-
se oprește uneori parcă fortuit asupra măștii somatice, asupra comportării cîte unui coleg pentru a desprinde din ele sugestia unui "spațiu interior". Mondenitatea, elasticitatea, "charmul" nestrăin de "cochetărie" al lui Nicolae Manolescu nu alcătuiesc oare un pandant al extrovertirii sale funciare, sub forma freneticii deschideri spre actualitate, spre cronica literară care e o cale parcă predestinată de a trăi în lume (în lumea operelor, dar și a literaților)? "Dintr-un zîmbet și din gesturi puține simți imediat că ai în față
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
casei lui Ignacio. Nu lipsesc din film nici comentariile de factură social - politică sau aluziile la ipocrizia Bisericii Catolice: un preot ucide și-și justifică fapta comentând că Dumnezeu e de partea lui. Dar, dincolo de toate aceste fațete, filmul e, funciar, o melodramă. Specific acestui gen e excesul emoțional. Iar acesta, împărtășit de toate personajele, cu excepția lui Juan care interpretează rolul rece și calculat de femme fatale, e elementul care le conferă profunzime, determinându-i să fie totodată călăi și victime
Proasta, dar sentimentala educație by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12338_a_13663]
-
Aici, la a doua proprietate, aproape de orășelul Opatów, se va naște și scriitorul la 4 august 1904, al patrulea copil al unei familii cu stare mijlocie; fusese precedat de doi frați, Janusz și Jerzy, și de o soră - Irena. Proprietar funciar și industriaș din regiunea Sandomierz, tatăl își rotunjea copios veniturile nu prea consistente ale moșiei Maloszyce cu subsidiile obținute ca președinte al unei centrale pentru colectarea fierului vechi și ca membru în mai multe comitete și consilii administrative. Căsătoria cu
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
reflectat la faptul că Sadoveanu a avut de la început și de câștigat și de pierdut din înregimentarea sa temporară în sămănătorismul lui Iorga. E. Lovinescu îl va discuta cu insistență în sintezele sale în funcție de această apartenență, sub semnul unui romantism funciar ale cărui indicii sunt lirismul, naturismul, paseismul și eroismul. Desprinderea sa de această imagine se va realiza greu și niciodată definitiv. Nu ar fi exagerat să așezăm debutul lui Mihail Sadoveanu printre miturile noastre culturale de consacrare senzațională și insolită
Centenarul debutului sadovenian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12402_a_13727]
-
unor asemenea propoziții le impune oricum reflecției noastre, cu perspectiva rezonabilă a unei aprobări pe un lot de exemple îndeajuns de cuprinzător... S-ar putea crede, în marginea citatelor de mai sus, că Petre Pandrea ar fi fost un veninos funciar, un resentimentar de profesie, un precursor, cum ar veni, al practicanților revizuirilor de azi, acuzați cu furoare, de către academice condeie, de negativism, demolare, invidie etc. Dar diatribele sale, de cele mai multe ori justificabile, sînt dublate de aprecieri ce vădesc o mare
Extraordinarul Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11606_a_12931]
-
chiar și pentru un prozator genial, nicidecum pentru Titus Popovici... După această primă concesie majoră, pentru Titus Popovici începe o dilemă care a durat pînă la moarte. Oferind două degete, prozatorul nu și-a mai putut refuza toată mîna. Incapabil funciar să scrie cărți comandate, însă neavînd curajul de a plonja direct în scrisul subversiv, scriitorul s-a lăsat tot mai mult atras de avantajele materiale considerabile acordate de comuniști intelectualilor talentați și obedienți: ecranizări în serie substanțial remunerate, situația de
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
eliberarea nu se produce definitiv". Din păcate! Situația ce se poate proba prin faptul lesne controlabil că toate producțiile lui Preda (cu excepția întîlnirii din pămînturi și a capodoperei sale, Moromeții, volumul prim) poartă amprenta "indicațiilor prețioase" ale partidului, exprimînd atitudinea funciară a prozatorului ce și le-a asumat și anume "cea a atașamentului la opera de edificare a societății socialiste". Fără îndoială că un asemenea "atașament" a cunoscut variații, ondulații, chiar reorientări mai pronunțate în funcție de schimbările ideologiei oficiale, însă a vorbi
O revizuire convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11744_a_13069]