456 matches
-
trece neobservate pe holurile aglomerate ale universității. De altminteri, dacă specialiștii FBI au abandonat cazul, mă tem că nu suntem noi cei în măsură să îl deslușim pe baza unor cărți sau articole de ziar. Chiar dacă misterul continuă să ne furnice. Cartea lui Andrei Oișteanu nu-și propune să aducă în altă lumină raporturile dintre Mircea Eliade și Ioan Petru Culianu. Ea este o colecție de texte despre cei doi cuprinzând eseuri, conferințe, recenzii, intervenții la mese rotunde și chiar prezentări
Din nou despre Eliade și Culianu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9079_a_10404]
-
nu se da în lături a adresa aristocraților scrisori de-o neverosimilă redundanță protocolară, din dorința de-a pătrunde în lumea lor? Ceea ce ar fi putut forma o simplă speculație se preface în certitudine cînd întîlnim în Jurnal următoarele rînduri furnicate de ambiguități emoțional-literare: "Ei bine, pe cine întîlnesc joi seara, la Lacul cu Pești, în tovărășia Virginichii și a arhitectului? Je vous le donne en mille... Pe Geta, desigur, cu noul ei bărbat. Secrete solidarități de destin, de profesiune, de
Sebastian ca personaj (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9308_a_10633]
-
mi-am amintit deodată chiar de Sanielevici care, în volumul Alte orizonturi - și anume în studiul "Sărmanul Dionis" - a avut această genială revelație: "Cunosc destui profesori universitari cari față de mine din punctul de vedere al creației sunt ce-i o furnică față de un om, adică... de 250 de milioane mai mici". Și atunci, am simțit și am gândit: categoric, indubitabil, nimeni n-ar fi putut s-o spună mai bine! Sanielevici a fost un mare, mare comic fără voie.
Surprizele arhivelor by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9385_a_10710]
-
biata femeie căuta disperată prin apartamentul new-yorkez o pungă, o sacoșă, o sarsana cu care să pornească în aventura aprovizionării. Decenii întregi de excursii similare prin alimentarele și piețele goale ale comerțului ceaușist o transformaseră exact în femeia-cal, femeia-ricșă sau furnica eroină despre care scrie, la persoana întâi, Adriana Babeți. Două întâmplări din cotidianul anilor '80, recuperate de ea ca bruioane dintr-o agendă mai veche și dezvoltate reportericește în "timpul mărturisirii", par desprinse dintr-o producție suprarealistă. Că aceasta era
Ceaușism la pătrat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8183_a_9508]
-
și ele./ eu mă ridicasem de la pămînt,/ așa suspendat dormeam și eu,/ visam/ un cîmp nemărginit// pe care treceau miriade de furnici./ ele își croiseră cărare/ printre firele de iarbă colosale,/ o cărare de la ierusalim pînă în creierul meu./ fiecare furnică purta în spate/ cîte o fărîmă de zid./ desfăcuseră cetatea în părți infinitezimale/ și veneau s-o reclădească în creierul meu" (în somn - o viziune -). Același simțămînt al apartenenței la un cadru de viață dat, la polisul curent ce se
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
tu de care - la fiert. Să vă încălziți, că după o zi de stat în ger îi musai să speli gâtlejul cu ceva fierbinte. Eu aș zice să înfierbânți și rachiul, că altfel umblă prin trup când îi cald. Te furnică ici la lingurică - a intrat în vorbă și Pâcu. In acest timp, sub dădăceala lui Hliboceanu, ceilalți au rânduit totul pentru noapte. Când au fost gata, au intrat și ei în crâșmă. Dacă lucrurile sunt la locul lor, atunci haideți
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
vezi un film experimental la muzeul de artă contemporană, stai în sală toată ziua, el scoate pantoful stâng la fel a patruzeci și una oară, ca atunci când te uiți din când în când la un ceas care a stat, pentru furnici mersul tău pe podeaua de lemn este o serie de cutremure, furnica uriașă din coșmarul tău de copil, repetat adesea numai pentru a te putea întoarce la drumul pierdut al dragostei tale, pentru ca dragostea ta să fie mai pură, spălată
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
dovada că am fost acolo... Găurile din poartă. Tu însă, doar vorbele... Vorbele mele se bazează pe cele văzute în iadul acela. Uite și acum mă trec fiorii - a răspuns Petrache. Așa-i, Petrache. Așa-i. Și pe mine mă furnică pe șira spinării când mi-aduc aminte cum a fost... Numai că... Târziu în noapte, Costăchel și Petrache și-au luat rămas bun de la inginerul Cicoare. Au pornit spre casă. Nici unul însă nu era în stare să scoată o vorbă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
aventură. Trei zile atât au mai rămas până la Întâiul Pas... E o dimineață cu lumină puțină. M-am trezit Înjunghiat de o tuse furtunoasă, care m-a Înroșit până sub pământul din unghii. Mi-am privit mâinile, degetele. Aproape albastre, furnicate de așteptare. De așteptarea unei posibile Îmbrățișări. Vulgaritatea gândului ce mă inundă e copleșitoare. Mă lăfăiesc În magma lui cu o dureroasă plăcere. Porii se deschid, nervii cad pradă unei moleșeli rapace, oasele mi se lichefiază. Desenez În aburul memoriei
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
-i că tu ai fi vrut să fii în locul lui Vasile Căpitanu? - a întrebat moș Dumitru. Se vede treaba, Dumitre, că încep să-ți dea târcoale fiorii... Apoi ce să mai zic de cei tineri, dacă pe tine moșneag te furnică pe șira spinării? În acest moment, Măriuța și-a arătat fața în crăpătura lăsată la ușa cuhnei. Se vedea bine că trage cu urechea. Ochii însă i-au fugit aproape fără voie spre Hliboceanu. Acesta, cu un aer voit nepăsător
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mă dor toate, dar și Îmi plăcea. Până la urmă am găsit căruța, m-am urcat În ea și m-am ascuns sub o pătură pentru cai. Pentru prima oară În viața mea, m-am simțit ciudat. Ca și când m-ar fi furnicat ceva pe dinăuntru. Ca atunci când ai băut prea mult sifon, știi? Cu niște ochi pe care nu-i mai văzusem niciodată, Dora Îmi cercetă gura. — N-am mai povestit asta nimănui. Tu ești primul, Anton. De fiecare dată când Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
refuz atît de categoric pe Mihai gîndește Maria, supărată că cizmulițele ei scumpe lunecă prea tare pe zăpadă. Cînd și cum mi le-a descălțat Mihai?! Nici nu mi-am dat seama... Doar sărutul lui... Ce nebunie! și-acum mă furnică pielea pe coapse... Doamne, cred că Theo ne-ar ucide pe amîndoi dacă... Ba... Deseară, cînd o să afle de la mine și de la mama adevărul, poate va fi de acord cu divorțul... Și eu... Singură... Cine-mi va cere socoteală că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
auzi întrebând în recreații, cine, cine, unde, unde, cum? Glasul lui imita sacadând caraghios tonalitatea de pasăre alarmată de furtună. Cine, cine, unde, unde, cum, când? Se opri obosit, se adânci în canapea, avu câteva mișcări dezordonate cu degetele. Îl furnicau brațele, puncte fierbinți îi sfredeleau mușchii, tegumentele i se contractară de parcă i s-ar fi făcut foarte frig. Privi furiș către Nina. Cu pleoapele plecate, femeia întorcea alene paginile colorate ale almanahului. O simțea caldă, catifelată, așa cum ședea ea acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o făcea să tresară. Îi auzi pașii pe hol, tălpița ei mică de copil-femeie înaintând pe culoarul întunecos. Și în timp ce aștepta, avea impresia că Elena pășise într-o lume necunoscută, periculoasă, plină de obstacole neprevăzute. Carmina abia respira, încheieturile o furnicau. Auzi din nou pașii și ușa închisă cu precauție. Elena se întorsese repede, se urcase în pat respirând greu, un timp stătuse cu ochii în tavan apoi se răsucise cu fața la perete și adormise. Carmina n-avea să afle niciodată dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
camerele din apartamentul Carminei, cu mobilierul sărac strâns la mijloc, acoperit cu folii de plastic și vorbele sale și zgomotul pașilor aveau ecou, profunzime, se trezea cu mintea în cine știe ce loc, în miezul unor trăiri pline și pielea i se furnica de ace fierbinți, înviorătoare, oricum avea impresia că sub granulele de calciu care umpleau pereții ea îngropa ziua aceea îngrozitoare când îl așteptase pe Ovidiu să vină de la examen, măsurând camera dintr-o parte în alta, reproducând din memorie cursurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
speranța că n-o să ne ducem degeaba. Filmul este făcut de un regizor care merită toată atenția. Aș fi bucuros dacă ai accepta invitația. Impulsul de moment o îndemnă să refuze, pleoapele îi erau grele, umflate ca de plâns, o furnica somnul, putea să pretexteze o migrenă, o stare febrilă, ceva, indiferent ce, numai să nu se ducă. Afară era întuneric și îi era atât de incomod să se îmbrace. Alo, insistă el, m-ai auzit? Ești pe fir sau am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
seară. A întrebat-o dacă nu poate merge pentru trei zile cu ei pe munte aveau un loc liber în cort. E mai bine când sunt mai mulți, a adăugat. Carmina a acceptat repede, prea repede, sângele aproape că a furnicat-o prin vene. A început să-și caute blugii, i-a probat, îi veneau perfect, corpul ei nu suferise nici o metamorfoză și doar îi cumpărase cu opt ani în urmă. Pentru o clipă a fulgerat-o gândul că e sterilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
șoptite și acel uriaș ceva pe care nu reușisem să-l găsesc, totul concentrându-se într-o singură luminoasă, sclipitoare revelație. În acel moment am înțeles totul. — O, Doamne. Scout zâmbi. — Mulțumesc, am spus, cu ochii scăldați în lacrimi și furnicându-mă. N-a fost vina ta, șopti ea, plângând ca și mine. — Te iubesc. Te-am iubit dintotdeauna. Știi asta, nu? Știu asta, spuse ea. Și mie-mi place să mă aflu în compania ta. Am râs fără nici o reținere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ochii inorogului dintr-o efigie sculptată în nisip, și ai unui elev dintr-a șasea care o privea într-un anume fel, insistent, fără a-i adresa un cuvânt. O altă caracteristică a cărții se relevă prin două povestiri, Împărătița Furnică și Sub semnul Aspidei, care plonjează în plin basm. În prima, naratorul, văzând, la o poală de deal, o caravană de furnici, urcă, din curiozitate, alături de acestea povârnișul și, după cale lungă, intră, urmând-o, într-o deschizătură ce duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nervoasă, produce un bâzâit strident și se așază pe chelia rezonerului ce-și agită mâinile iritat pe deasupra ei. Atacă precis și năvalnic chelia plată și strălucitoare. Se aude un răcnet nevralgic și sfredelitor ca de burghiu. Se stinge lumina.) Împărătița furnică Furtive sau false iubiri. Gara. Fuga Azi ar trebui să mă simt eliberat. Am condus-o la gară pe ultima dintre prietenele mele. Spun ultima, pentru că anul acesta am trecut prin tot felul de încercări erotice, una mai bizară ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lumină. Stau așa o vreme, străduindu-mă să nu adorm, de teamă că nu am să mă mai pot trezi. Mă ridic și scot aproape mecanic telefonul să împlinesc singurul gând ce m-a posedat din momentul în care Împărătița Furnică mi-a prezentat darul. Nu răspunde nimeni... Mai stau ce mai stau și încerc din nou. Niciun răspuns... Mă întind iarăși pe spate în iarbă și aștept să curgă timpul. Timpul foarte gros ce pare că mi se prelinge lent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
urmați de Hugo pictorul și ultima seralistă îndrăgostită de o utopie, Mioara Alimentară. Oceanul se resorbi prin canalizările orașului, devenind un feribot clătinat de apele de dedesubt. Legănați de tangaj, cei 14, acum maturi, dar tot în costum de elev, furnicau pe străzile feribotului, intrau în clădiri sau urcau în trenuri și dispăreau o clipă. Apăreau iar pe punte, din ce în ce mai depărtați unii de alții, ceea ce însemna fie că orașul crescuse, fie că ei începuseră să-și limiteze drumurile. Unii s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
albastre și roz în care cresc ca într-o oază copaci logaritmici, straturi de radicali mov sub matricea hermafrodită a unei lumini solare cu mister lunar. Fie aceste curbe, străzi, linii, blocuri, punctate de ochii ferestrelor; grădinile, mulțimea de ființe furnicând prin labirinturile vieții, căutând prin ecuația existențială, prin care parantezele muzicale cuprind mulțimea vidă în șir monoton, satisfăcând inegalitățile, iar rezultatul teoremelor lui Lebesgue să tindă spre voracitatea acestei mulțimi. Deci, conform înaltei gândiri pline de lumină, funcția are valori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
explicația trivială dată de Lia: „— Ce să fac dacă nu mă mai satisfaci? Eu am nevoie des de așa ceva, știi bine, și tu nu prea mai ai timp. Spune și tu ce să fac eu dacă EA îmi cere. Mă furnică, mă săgeată și nu pot să rezist. Doar n-o să-mi bag deștu’!“ etc. Prin analogie, s-ar putea spune că sunt și unii autori nu prea talentați pe care stiloul îi furnică, îi săgeată, iar ei, neputând să reziste
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
fac eu dacă EA îmi cere. Mă furnică, mă săgeată și nu pot să rezist. Doar n-o să-mi bag deștu’!“ etc. Prin analogie, s-ar putea spune că sunt și unii autori nu prea talentați pe care stiloul îi furnică, îi săgeată, iar ei, neputând să reziste, se așază la masa de scris. O metoda de al plictisi pe spectator Flavius Lucăcel, autor al volumului de teatru Trilogia spațiului închis (Eikon, Cluj-Napoca, 2006), a găsit o metodă sofisticată de a
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]