30 matches
-
ce sta - a răspuns Pâcu, privind cu înțeles către ulcica goală. Apucă-te de ulcica ceea, Pâcule, că... Că ce, Dumitre? Că pentru o babă surdă popa nu toacă de două ori. Bine zici, Dumitre, pentru că simt așa ca o gâdilitură aici în gâtlej și nu trece decât cu o chicătură de vinișor de aista, care ar fi bun, dar vorba ceea: „Bun vin ai cumătre, dar rar îl dai.” Mai răruț, că-i mai drăguț, Pâcule - a răspuns moș Dumitru
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cald la frig. Se simte mai bine într-un climat cald și uscat. Răceala începe adeseori cu obstrucția nasului, strănuturi frecvente, dar cu nări uscate. Amigdalele sunt inflamate. Răceala coboară imediat în piept, ceea ce este exprimat prin tuse, ca o gâdilitură de la praf sau ca de la o pană în gât. Este agravată după inspir și după mâncare. c. Kalium carbonicum - adaptat la persoanele sensibile la schimbările atmosferice, la orice curent de aer, mereu tremurând, cu tendință la răceală. Coriză descendentă, cu
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
pulmonar, gonoree, tuse convulsivă, urină cu miros ofensiv amoniacal. Traheolaringite acute. Expectorații prelungite. Febră de fân. Natrium selenium. Tuberculoză laringiană, cu expectorație sangvinolentă cu bucăți mici de mucus și ușoară răgușeală. Nitric acidum. Răgușeală, afonie, cu tuse uscată sfâșietoare, de la gâdilitură în laringe și la nivelul epigastrului, durere contuză la nivelul inferior al sternului. Inspirație scurtă când urcă. Tuse în somn. Oleum santali. 2-3 picături pe zahăr vor suspenda frecvent tusea sfâșietoare, însă cu puțină spută expectorată. Oxalic acidum. Afonie nervoasă
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
evidențelor unanime: "Bine, oamenii pot să spună ce vor, dar proba pe care o avem la Tate Modern îmi apare ca indiscutabilă: Brâncuși a fost supraapreciat", chiar cu aceste mici pișcături (pe care gorjanul le-ar fi simțit ca mici gîdilituri la subsuoară), izbînda celui plecat pe jos de la Hobița este una, chiar dacă enigmatică, oricum fascinantă. Așadar: 1. Singura șansă în materie de artă de spus ritos abreviat este individualitatea. Doar ea dispune de acea unică energie în stare a produce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ci pe acela din născare, singurul cu șansa unicității. Brâncuși nu s-a combinat cu nimeni: nu a simți nevoia. Nu a vrut. Aici, de altfel, trebuie găsită ecuația imensei sale reușite. Netulburat (cu atît mai puțin post mortem), de gîdilitura unui Januszczak (puah, redundanța consoanelor estice!), a izbîndit ca un autentic liberal avant la lettre doar prin el însuși. 2. Individualitatea, drept unică șansă, nu are nevoie de ambasadă. Brâncuși nu a trebuit să ceară ajutor Ambasadei României din Paris
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]