1,501 matches
-
ideile sale politice, pentru actele din timpul mandatului său. Nimeni, nici măcar președintele Băsescu, nu e în afara criticii. Există suficiente lucruri discutabile în acțiunile actualului președinte al României. A o face, însă, de pe platforma acut rasistă pe care s-a cățărat gâfâind dl Severin e descalificant nu doar pentru cel care scrie astfel de elucubrații, dar și despre partidul care-l conține, ca să zic așa, și pe acest neașteptat reprezentant al xenofobiei cu spume. Cât despre ziarul care continuă să adăpostească astfel
Alogenia salvează România by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11424_a_12749]
-
punct de vedere literar, Cutia de ghete ne apare astăzi ca un document psihologic elocvent pentru starea de spirit a unui popor întreg. Reconvertirea lui Titus Popovici la adevăr a părut însă tardivă și, pentru mulți, neconvingătoare: o nuvelă scrisă gîfîind de furie, Cutia de ghete, ori suita de portrete șarjate ale activiștilor din jurul lui Ceaușescu nu au putut răscumpăra o viață întreagă de compromisuri. Romanul Cartierul primăverii, caricatural în exces și de un tezism strident, nu se ridică la nivelul
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
așa, ar putea fi și mai rău, - se gândește Domnul. Mai putem totuși spera, mai ales după ce-i voi măcelări, într-o omenire purificată. Deocamdată, însă, stă și se uită prelung. Îl vede, poate, și pe servul Ion Pop, cum gâfâie repede, alergând, cum moare încet, surâzând, cum citește, scrie, vorbește singur. Într-adevăr Într-adevăr, flacăra, flacăra - Flacăra. O laudă, s-ar zice, a lucrurilor. Pe care tocmai le face scrum. Fragment de frescă Un Sfânt Francisc predicând, predicând, cu
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/9516_a_10841]
-
răspuns el. Dar poate generațiile viitoare vor demonstra că destinatarul nu respectase promisiunile făcute. Am tăcut la acest argument în coadă de pește. Mi-am continuat drumul fără să-l mai privesc - el ținea pasul umăr la umăr cu mine, gâfâind ca un asmatic. Semăna cu cineva și mă străduiam să îmi aduc aminte cu cine. Deodată mi-am amintit ziua grea dinaintea plecării mele în Suedia - ultimul interogatoriu într-un apartament din piața Romană unde o funcționară a Uniunii Scriitorilor
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
bricege care puteau omorî în două moduri diferite. - Mai am încă două "bricege", a spus el, de parcă mi-ar fi citit gândurile, arătându-mi încă două cărți de același autor: Profetul expulzat și Profetul dezarmat, amândouă publicate la aceeași editură. Gâfâia străduindu-se să zâmbească, un zâmbet care era numai o grimasă. Puse la loc cărțile, simțindu-se învingător, satisfăcut de perplexitatea în care mă aruncase. - Ce vreți de la mine, l-am întrebat. - Pot să fiu sincer cu dumneavoastră? - Sigur. - Nu
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
scund, gras, pătrățos, pipăindu-și lavaliera înfoiată de sub bărbuța tunsă scurt, deja cărunție. Nu mai putea coborî din copac. Își tot lărgise proiectul, se tot cățărase; o viață nu-i ajunsese pentru a delimita un anume perimetru controlabil și acum gâfâia agresat, fără vizibilitate, într-un punct al creației sale, într-un buboi pleznind de clorofilă. Avea urgentă nevoie de teren viran. Îl dau jos cu grijă, îl pun în fața conacului meu, îi dau perspectivă. J'attends qu'il secoue ses
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
În minte mi se derulau imagini ale celor întâmplate în camera asta blestemată! Zâmbea timid, peste câteva minute mă surpindea cu îndrăzneala privirilor ei. După atâta vreme și încă nu am învățat să trăiesc fără ea. Am ieșit din cameră gâfâind. Am trecut pe lângă femeia de la recepție fără măcar s-o privesc. Am pășit în ploaia torențială și, pentru a doua oară în ziua accea, m-am lăsat udat de picurii grei. Am alergat atunci. Am alergat pentru a-mi putea
ALECART, nr. 11 by Raluca Rîmbu () [Corola-journal/Science/91729_a_92906]
-
o singură literă poate să-și bată joc de marile sentimente și de cu nimic mai pre(a)joasele lor speranțe, rămase datoare sau în urmă o simțisem pe pielea mea într-o vară, căldura urcase 38 de grade și gîfîia asfaltul era plin de adînciturile tălpilor, într-un fel asta îți dădea ghes să intri în direct cu gloria vedetelor hollywoodiene, dar era și un fel de a te goli de a te face nevăzut din locul în care ai
O stradă mai lungă decît viața by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/12422_a_13747]
-
dresurile femeiești erau o raritate. Semn de mare lux. Și purtau numai curvele, amantele medicilor, ale securiștilor și secretarele celor din cece. Caimacamul se preschimbase în așcherliu rătăcit prin jariște. își târa pașii ghicind în preajmă rotocolina. Belaliu, își șoptea gâfâind: "Nu te glupăvi. Ușurel, ușurel, omilenicule. Olmazul e pe-aproape." Cei doi bătrâni dormeau duși. Mângâiam olmazul. Simțeam cum Mașa se deschide tot mai mult. Aproape că-i auzeam cartilagiile fine cum pocnesc înfundat. Catifelate tresăriri de lujer încordat, topindu
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
Palmele transpirate îmi aplecau sacadat capul pe umărul ei. O strângeam cu mâinile adânc înfipte sub sternul ei. Simțeam cum tot înlăuntru ei se zbate străfulgerat. Săgetările treceau în mine și le-ntorceam speriat parcă de sclipirile lor tăioase, adânci. Gâfâia, aproape de plânset. - Cum să mă mărite? Cum să mă dea? Ce sunt eu să mă dea? Ce sunt? Ceee? Aproape că țipase. Și-a dus speriată mâna la gură. S-a prăbușit dintr-o dată plângând. Am sărutat-o. - Ce-i
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
însă, alternativa este, inevitabil, îmbrăcată în mistic, drept singur și simplu mod de concepere a existenței, în metafora gestului femeii lui Lot: " Ai putea trăi acum/ nu știu câte vieți,/ dacă te-ai uita/ la ființa / cu multe chipuri schimbătoare/ care îți gâfâie/ în spate/ dar frica ta este/ prea mare/ mai bine ia-o la fugă/ și nu privi înapoi." (Epifanie IV) Titlurile poemelor au și ele o semnificație: par a desemna tablouri sau eboșe abstracte, sugestii de existență ba chiar de
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
pe dinăuntru ca la începutul secolului trecut. O chiuvetă solemnă în holul rece, legată iarna cu cîrpe, ca să nu-i pleznească țevile. Cîte 4-5 etaje serioase (unul se lungește cam cît două etaje din blocurile bucureștene), fără ascensor. Ajungi sus gîfîind, ca telefonistul din Desculț în parc. Pe lungul drum al scării către etajele de sus, ai însă o consolare: să admiri balustradele jugendstil, una mai frumoasă ca alta, cu șerpuiri neașteptate, care mai de care mai decorative, de parcă toate clădirile
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14384_a_15709]
-
li se păru că intră, ies și din nou reintră în oraș. Din fața caselor de la periferie, date cu var din belșug, femei îi priveau cu mîna la gură. Cocoțați în pomi sau pe garduri, copiii azvîrleau în ei cu mere. Gîfîind dădură buzna în port, izbindu-se și călcîndu-se pe picioare cînd se regrupară pe loc. Curioși, lacomi, scrutau apa pămîntie care le lingea tălpile. Așteptau primul ponton sau șlep, care să-i transporte dincolo. Dar înțeleseră repede că au ajuns
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
o stîncă neagră, sub călcîiul unui demon mai negru că toate, o umbră albă - e geniul civilizației sub călcîiul Răului. Muzică este lugubra - o dezvoltare de acorduri disonante, în care domină notă sfîșietoare a unor dureri haotice, si care urmărește gîfîind o rezolvare depărtata într-un acord perfect. Deodată, o rază luminoasă - o minune a electricității! - sparge tavanul scenii și se oprește deasupra interesantului grup a celor două genii. La atingerea luminii lanțurile captivului se sfarmă, demonul negru rămîne trăsnit, iar
Caragiale și baletul by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14849_a_16174]
-
ori mai grele decît ar fi normal și-abia se duc pe ele însele. Vacile mor de inaniție la trei sute de metri de gară unde grîul uitat pe-o linie moartă scoate prin acoperișul vagoanelor limba lui verde la călători. Gîfîie și nouă societate, gîfîie cu spinarea îndoita sub nemuritorii funcționari. Paznicii nu-s prea bine păziți și fură în continuare de stîng. Săracului, norocos cum îl știm, îi cade în continuare pîinea-n căcat, i se școală la liturghie, în timpul slujbei
La plecarea lui Havel by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82430_a_83755]
-
ar fi normal și-abia se duc pe ele însele. Vacile mor de inaniție la trei sute de metri de gară unde grîul uitat pe-o linie moartă scoate prin acoperișul vagoanelor limba lui verde la călători. Gîfîie și nouă societate, gîfîie cu spinarea îndoita sub nemuritorii funcționari. Paznicii nu-s prea bine păziți și fură în continuare de stîng. Săracului, norocos cum îl știm, îi cade în continuare pîinea-n căcat, i se școală la liturghie, în timpul slujbei, și are parte de
La plecarea lui Havel by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82430_a_83755]
-
mânuși, de toate ne-a dat partidul. Facem icspre planu', să nu se zică că nu corespundem". Ester mi-a făcut semn să plecăm. Dinspre comandament venea alergând inginerul. Ne făcea semne disperate. Am zorit spre el. "Dom'le", a gâfâit el. "Plecați repede, că a ieșit scandal. V-a văzut tov. Dobre, de la Municipiu, și s-a enervat. N-aveam voie să vă introduc în obiectiv. Am făcut-o doar pentru că m-ai rugat dumneata domniță, pe barba mea, o
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
ghemotoc vânăt alte cuvinte. Vom repeta operația, el nici nu-și va da seama, vei fi ca nouă. Tampon. Dezinfectăm bine. închidem paranteza. 4 Nimic notabil, nimic citabil. La vârsta asta cum să-ți mai tai venele? Cum să mai gâfâi artistic la momentul oportun, ca să-i faci o plăcere lui (iubitului, publicului cititor?), când habar n-ai care mai e momentul oportun, culmea, cutremurul, vârful. Ah! Scoate și tu un ah modest, ce te costă, o poezioară acolo, într-o
Euroscripta by Daniela Crăsnaru () [Corola-journal/Imaginative/11412_a_12737]
-
se ardă, chiștoc pe care-l ținea strâns între două dește, între arătător și cel gros, îi adresă latinește vorbele urâte pe care le rosteau și soldații lui Cezar între o bătălie și alta, jucând rișca... Și le debită așa, gâfâind, cum ședea cu umărul proptit în zăpadă, întors spre ălălalt, ca și cum sergentul le-ar fi priceput, cum le asculta el atent, probabil gândindu-se ce pedepse să-i mai dea indisciplinatului... Dar recrutul trăgea mai departe în el cu vorbele
Recrutul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10239_a_11564]
-
curețe regiunea de trupele indiene străine și de pandiți. Dar Bombur Yambarzal nu auzise astfel de zvonuri. Pentru el, aici nu era vorba de o chestiune națională, ci de una personală. Se rostogoli jos din pat și alergă, clătinîndu-se, pufăind, gîfîind, pînă la bucătăriile principale ale satului, unde se pregătea wazwaan-ul. Acolo se echipă pentru luptă. O dată gata, păși mult mai hotărît pe strada principală din Shirmal către moscheea de la celălalt capăt al satului, într-o manieră ce aproape ar fi
Salman Rushdie Shalimar Clovnul by Dana Craciun () [Corola-journal/Journalistic/10108_a_11433]
-
înot era acoperit cu plăci de lemn, în scopul de a crea o suprafață de concurs pentru luptători și boxeri. „Locomotiva“ îi lasă pe toți în urmă Stilul de alergare al unui cehoslovac, care la terminarea curselor pe distanțe lungi gâfâia, avea gâtul strâmb și figura schimonosită, a produs senzație. Sportivul, care dădea impresia că din moment în moment va cădea jos lat, era Emil Zatopek, „locomotiva cehă“, a cărui stea a răsărit la Londra o dată cu victoria obținută în proba de
Agenda2004-32-04-atena () [Corola-journal/Journalistic/282728_a_284057]
-
nevesti-si care avea "răpciuga". Am stat și am vorbit așa mult timp in marginea drumului, sub niște copaci tineri, de unul din ei fiind legată de oiște căruță cu calul ei cuminte, răbdător, indian. Ursu zăcea întins pe jos dedesubt gîfîind de căldură, cu limba scoasă. L-am întrebat pe Buturuga dacă nu-l dezleagă, să mai alerge și el, să se bucure. Dar țiganul a obiectat, întins pe jos pe iarbă, aproape de botul calului, nu prea bătrîn, după dinți, si
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17770_a_19095]
-
născute din capul lui Zeus, gata înarmată, Atena, la greci, Minerva la romani. Aceeași zeiță, ocrotind inteligența și adevărul, incoruptibila, neîndurătoarea, implacabila fiică a Celui de sus. Din țeasta ei ilustră, în care mă aflu, și în care abia mai gîfîi de suișul anevoios, - ca zeița însăși desprizîndu-se din Craniul sacru, universal, al Tatălui cosmic, - țîșniră, născuți, atîția eroi ai umanității, de la cei din antichitate, pînă la cei angajați azi în aventura spațială... Am tot timpul, în acest loc exiguu al
Statuia Libertății by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17201_a_18526]
-
fără să fie necesari. Tragedia a fost prevenită încă din ianuarie 2009, de ministrul Administrației și Internelor, Dan Nica, unul dintre politicienii onești ai PSD-ului, care, a anunțat răspicat că trebuie făcute reduceri masive, deoarece bugetul a început să gâfâie. Cu ocazia acelei intervenții antologice a rostit câteva cuvinte bine documentate, prin care atenționa că, sunt efective supranormative în sistemul bugetar care vin la servici numai să-și bea cafeaua. Adică, fără sarcini și griji. Acum, iată că trebuie luate
Opriți măcelul. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_228]
-
pot pune pe ele o blană în plus, la vreme de iarnă. În plus, vara, ar fi și mai ușor de respirat în tramvai. Deși, dacă stau să mă gândesc, nu-mi convine nici să stau alături de un tip care gâfâie și salivează, ca să nu se coacă, sub blănuri. Libertatea mă/ne întreabă: crezi că Inna are operații estetice? Nu cred, sunt sigură, măcar așa, din invidie. Libi mai scrie despre o dementă care se încorsetează ca să aibă o talie de
Cum se va numi noul post de televiziune al lui Prigoană () [Corola-journal/Journalistic/25217_a_26542]