1,559 matches
-
cine-i ieșea în cale. Am fugit. În graba cu care sărisem gardul înapoi, Ioniță scăpase într-o imensă groapă și nu putea să mai iasă. Îl așteptai cu sufletul la gură lângă umbrele crucilor din cimitir. Veni la mine gâfâind: - Bă, ia privește, să fiu al dracului, am descoperit o comoară! Îmi întinse un pumn de giuvaieruri care străluceau fantastic în diferite culori sub lumina pală a lunii. - Unde le-ai găsit? - În groapa în care-am căzut! S-a
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1409227876.html [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
castanii. Se întinde și în crâng Toamna blândă, fermecată, Fluturii în vii se strâng, Unde-i poama parfumată. Măcieșii, cu năduf, Se dezbracă-n deal de straie, Să își spele finul puf, O gutuie cheamă-o ploaie. Ultimele berze trec, Gâfâind pe bolta rece; Un harbuz bătrân și sec Le-ar urma, dar cum să plece? Referință Bibliografică: TOAMNĂ / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2058, Anul VI, 19 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gheorghe Vicol : Toate
TOAMNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1471582753.html [Corola-blog/BlogPost/342749_a_344078]
-
Aha! Era amanta lui, cred... De unde amantă, băi frate? Un român, avocat și el, se uita la o țigancă?...” A grăbit pasul și, curând, a început să alerge. S-a oprit după ce a luat pieptiș drumul până în strada din apropierea parcului. Gâfâia. Lacrimile i-au inundat ochii. Trăia sentimentul că este cel mai umilit om din urbea aceea liniștită în care toată lumea știa despre toate și se pricepea la toate, judecându-le cu o atitudine care jignea, rănea și distrugea. Nu pot
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Urme_de_dragoste_cap_ii_8_marian_malciu_1327438590.html [Corola-blog/BlogPost/359657_a_360986]
-
tatălui meu, ca șerpii să nu mă înghită! Sunt o bătaie de inimă ce-mi zguduie trupul, ce mă înspăimântă. Sunt o barcă rătăcitoare pe unde, pe undele trecutului care ma cheamă, mă topește, ma absoarbe. Sunt o locomotivă obosită. Gâfâind, îmi dau sufletul lui Dumnezeu, care mă va conduce spre mama mea, spre tatăl meu. IMAGINE: Eu cu prima mea nepoțică după naștere. Referință Bibliografică: PRUNC OBOSIT/תינוק עייף/ (versiune bilingvă ebraică-română) / Adina Rosenkranz Herscovici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
PRUNC OBOSIT/תינוק עייף/ (VERSIUNE BILINGVĂ EBRAICĂ-ROMÂNĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/adina_rosenkranz_herscovici_1453833833.html [Corola-blog/BlogPost/361016_a_362345]
-
luminos,cu palton de stofă și fular alb,bărbatul care-și ține iubita la piept cu grijă,protejand-o de frig și care se simte ocrotita în brațele sale...dar nu l-am zărit nicăieri! Doar supraponderali cu cefe lațe,gâfâind în prea multe haine și tarandu-si ghetele-senile,încercând să ocolească porțiunile cu prea multă gheață,sau amărâți în geci prea scurte,cu căciuli de săniuș trase pe ochi și mâinile îndesate până la coate în buzunare,cu priviri de shutzi
BARBATUL IN PALTON DE STOFA VS OAMENII MANGUSTA de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Barbatul_in_palton_de_stofa_vs_clarissa_emanuela_1390149873.html [Corola-blog/BlogPost/359874_a_361203]
-
părea frumos, liniștit. Copiii umpleau cu larma lor parcul din apropierea spitalului din Domnești. Veselie, jocuri, renumita pitulice , unii chiar erau cățărați în copacii ale căror ramuri dese opreau razele puternice ale soarelui de vară. La poartă mă strigă puternic, speriat, gâfâind de cât fugise, un copilaș mult drag mie care, suspinând, abia reușește să îmi spună o veste proastă: “Nepotul dvs. a căzut dintr-un pom”. Fugii spre parc. Copilul era întins pe iarbă, cu umărul întors, rupt, strigând ca din
IN MEMORIAM ALEXANDRU PESAMOSCA de ION C. HIRU în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 by http://confluente.ro/In_memoriam_alexandru_pesamosca.html [Corola-blog/BlogPost/356128_a_357457]
-
sunt contemporan cu tine! CITINDU-L PE ESENIN PRINTR-O PICĂTURĂ DE PLOAIE ploile îți albesc ochii mirați când eu te văd printr-o picătură de ploaie lentilă prin care-ți citesc sufletul ce mă încolțește ca un imperiu de gâfâie Moskova prin clopote cu dangăte prelungi ca un imperiu de viață lungă cât o bătaie de pleoapă, de aici înainte băile de lumină ne transformă în mesteceni și ne așează în tabloul de deasupra patului pe care îl vedem numai
ACUZ... ADEVĂRUL DIN ACROSTIH (POEME) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 by http://confluente.ro/Al_florin_tene_acuz_adev_al_florin_tene_1391600293.html [Corola-blog/BlogPost/360309_a_361638]
-
ușurință, îndoind genunchii și trăgându-i cu degetele de la picioare. În câteva secunde băiatul avea pantalonii la picioare, sub bancă. Odată cu pantalonii au căzut și chiloții. Scândura lată din brad a băncii a început să scârțăie în șuruburile ruginite. Doru gâfâia de plăcere. Primise un dar neașteptat din partea fetei. Mădălina gemea din ce în ce mai tare. Avea o dorință teribilă să se răzbune pe Alexandru, nu pentru că a furat-o, nu! Ci pentru că îl iubea! Voia să se descătușeze de iubirea ei pentru acel
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 1 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 by http://confluente.ro/Cand_te_trage_ata_1_.html [Corola-blog/BlogPost/360899_a_362228]
-
modernă, fug să cumpăr sârmă galvanizată și ți-o montez pe cea clasică... Dar nu termină fraza că paiele măturii îi răvășiră părul din cap. Atunci, o zbughi pe scări și nu se opri decât la barul din colțul blocului gâfâind ca o locomotivă. - Dă-mi repede o halbă să mă răcoresc! - îi strigă barmanului. - Dar ce ești așa transpirat? - Fac antrenament pentru maratonul olimpic de anul viitor! - Și cine te antrenează? - Nevastă-mea! Și bărbatul bău pe nerăsuflate berea din
FAC ANTRENAMENT! de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 by http://confluente.ro/Ion_nalbitoru_1399617567.html [Corola-blog/BlogPost/350684_a_352013]
-
ales văzându-l trecând doar la vreo doi pași de el. I se păru că fiorosul câine chiar mârâie în sec la el. Dar, poate, nu la el mârâia, ci văzând pisoiul Motocel, pe care-l ținea în brațe. Mai gâfâind, mai bodogănind, moșul cel cu pălărie mare, neagră, trecu pe lângă el la deal, urmat de cal și de câinele său. Spre prânz, Ionuț nu avea stare nici în casă, nici pe toloacă. era din cale-afară curios să știe unde se
OMUL ŞI CÂINELE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 by http://confluente.ro/viorel_darie_1497351552.html [Corola-blog/BlogPost/376863_a_378192]
-
prelung. -Elena, Vicotor...Coborâți imediat...este Colonelul!...repede, repede...strigă glasul apretat din spatele ușii din stejar bine lustruite. Elenași Victor tresar. Se privesc vinovați. Ies din dormitor și coboară scările câte două odată. Colonelul, lat pe canapea, cu fața hâită, gâfâie ca un câine de curse. Doamna Ghervescu îi freacă mîinile și încheieturile. -Repede Elena... ieși în stradăși strigă o birjă!Ordonă Victor. -Domnule Colonel, unde vă doare? Victor îi ia mâna stângăși-i caută pulsul. -Îîîî...Colonelul se luptă să pronunțe
ZI DE VARĂ, PROZĂ DE MARIANA ZAVATI GARNER de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Zi_de_vara_proza_de_mariana_zavati_ga_al_florin_tene_1347599313.html [Corola-blog/BlogPost/343631_a_344960]
-
este scrum, nu mai sunt, dragostea mea, urcăm în tumult. Să nu mori, Doamne, nici eu nu mor, ne refugiem în Labrador. Stoluri de ciori se mai rotesc, pare cam vesel, dar e grotesc. Copacul se zbate, e un incendiu, gâfâie frica, șoptești mereu thank you. De-acu unde mergem? Cât ține asfaltul? Nu mai sunt nimeni, dar sunt totuși altul. Pădure de aer, explozie totală, doar Turnavitu-i cu socoteală. BORIS MARIAN .
TIGRUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Tigrul_boris_mehr_1364878964.html [Corola-blog/BlogPost/350292_a_351621]
-
și, după ce se așeză din nou, în jilțul ei continuă: - Adevărul este că, de când mă știu, Burnesha a fost umbra mea. Chiar mă gândeam cum ar putea fi... altfel... - Charie! Charie! Maiestateee! se auzi o voce de bărbat. Arestes intră, gâfâind, în salon și se opri lângă Burnesha. Aceasta îl privi uimită și-l întrebă: - Nici n-am plecat și deja îți intri în rol de șef? Ei, să zicem că pe moment pot aprecia asta. Ia zi, ce-i așa
CAPITOLUL IV de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Aga_lucia_selenity_1398366027.html [Corola-blog/BlogPost/347928_a_349257]
-
că nu puteam gândi deloc și nici să mai iuțesc pasul. Gândii aiurea:dacă aș avea un iepure...Și am strigat: -Vreau un iepure! Dau un regat pentr-un iepure! (de unde, regat?) Nu-mi răspundea decât ecoul. Am început să gâfâi. În urma mea, Mister Ornic era tot mai aproape, tot mai înfricoșător...Am început să plâng, miorlăit: -Vreau un iepure! Un iepure, vă rog! Auzindu-mă, Mister Ornic mi-a...dat. M-a pocnit cu bâta uriașă de mi-a sunat
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1413083252.html [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
și orb, cețos, pătat cu două pete negre și plin de promoroacă, scăldat în nori metanic ori chiar cu falnici cirrus (deși de-amoniac) - și bâjbâind cu greu poteca Soarelui ce-apar mic în negre depărtări, târându-se pe-orbită gâfâind în rotocoale mari, ghidat de trei inele aproape-ntunecate. PLUTO Planetă pitică de neon înghețat, descoperită-ntâi prin calcul, cândva un satelit al lui Neptun din care cauză unii astronomi îți anulase rangul de planetă, dar fugind curajoasă din robia
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/cristian_petru_balan_1496113544.html [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
nu putea ajunge să o liniștească nicicum, deoarece muncitorii ce aveau nevoie de apă, de cuie, de materiale, de mâncare și... D-zeu mai știe de ce, o chemau fără încetare, aducând-o la disperare și la extenuare. Alerga plângând și gâfâind de oboseală, în toate părțile, cu inima sângerând pentru fetița ce plângea neostoită în leagăn și pentru pruncul ce se zbătea în sânul ei, neliniștit și el. Se temea îngrozitor să nu îl piardă din cauza atâtor greutăți și eforturi pe
SUB SEMNUL LUPULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1481983793.html [Corola-blog/BlogPost/375652_a_376981]
-
obuze! De câte ori nu m-a acoperit pământul...” Amintindu-și de acele clipe, reuși să se târască până pe prispă. Urcă scările tot târâș, scrâșnind de durere. Până la urmă reuși să se arunce-n pat, zdrobit de durere și oboseală. Își zise, gâfâind: „Bine că nu m-a văzut careva. Și puturosul ăla, pe unde-o fi? Of, de-ar veni copiii ăia, că nu mai fac față!” Spera să-i treacă, dar...durerile nu-l lăsară. Dimpotrivă, se amplificau și simțea că
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1476788670.html [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
deșteptule! Hi, hi, hi! Făceai fițe și poante... Auzi la el - „omul pe care nu-l ia moartea! Dar... nu te iau imediat. Te mai las ca să râd și eu de tine! Hi, hi, hi! Nemuritorule! Fugi de-aici, cumătră! gâfâia moș Ion. Uș, cumătră, uș! Dar ”cumătra” nu pleca de lângă el. Râdea ca o bezmetică: Ce, credeai că te mai las? M-ai făcut să alerg după tine la Odesa, la Cotul Domnului, la Iași, prin trecătorile munților! Deșteptule, m-
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1476788670.html [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
noi”, bă? Țipă vocea din receptor. Noi, bă! Spuse speriat Ionică. Tataia și cu mine. Aha! Ce cauți, bă Paliule, la telefon? Tataia, bă, vrea șă moară și jice șă venici și voi șă-l vedeci. Hai, bă, că e hajliu! Gâfâie și dă din mâini așa. Și Ionică râse fluturând mâinile. Ce tot bâigui acolo, mă? Dă-l imediat pe tetea! Cum șă-l dau, că eșce în pat? Dă-i telefonul, tâmpitule, să vorbesc cu el! Ionică aruncă telefonul în pat
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1476788670.html [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
supărați...Da´...eu...ce să fac? Le cer iertare că-i deranjez...La toți le cer iertare... Ha, ha, ha! Hai șă-ncepem! Ionică își frecă palmele și se apropie de telefon. Este, totuși, derutat: Cui mai dăm telefon, tataie? Resemnat, gâfâind accentuat, dând ochii peste cap, moș Ion spuse stins: Cui...vrei...tu...Ionică... A-haa! Păi tot la Bucureci, la jmechera aia de vară-mea. Poate o gășeșc chiar pe ea. Bâjbâi în caiet și se chinui să formeze numărul. După
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1476788670.html [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
tataia, la telefon. Toci au șpus: „Avem treabă, mai așteaptă!” și tataia le-a șpus: „Șcujaci, că mor!” Dacă-i așa, murmură Rada, ce să facem? Îl îngropăm mâine, că se împute ș-așteptăm degeaba. A doua zi, părintele Bărbuță gâfâia urcând cu greu dealul spre cimitir iar în urma lui cotiga cu cei doi măgari ai lui Ghiță Repezitu. Florea Târâială lovea cu bâta măgarii, care se opinteau să urnească greoaia cotigă cu sicriul lui moș Ion. Doar nu erau măgarii
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1476788670.html [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
încheia turul țării. Mi-a spus s-o sun la 21.00, ca să stabilim ce și cum facem ca să vedem ploaia de meteoriți. La ora 21.00, conștiincioasa, o sun (îndelung) dar nu răspunde. Mă sună pentru 10 minute și, gâfâind, își cere scuze că nu a putut să răspundă, dar era ocupată să sară gardul unei mănăstirii din Curtea de Argeș, căci au încuiat oamenii porțile și au uitat de ea. Acu ați înțeles la ce ma refer? 3. Sandman - pentru povestea
Poveştile pe care le voi primi cadou by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20903_a_22228]
-
televizorul toată noaptea, de ziceai că trece o mașină peste pod. Peste podul de peste rîu, pe care se hurducăie de două ori pe zi o Dacie albastră antideluviană, un fel de dinozaur carpato-danubian, care scoate fum cît trei termocentrale și gîfîie urcînd panta ca o locomotivă cu aburi. În acele clipe noi, văgăunenii, ne putem corecta ceasurile biologice, vacile, care pasc libere prin tot satul, mugesc amuzate, cocoșii, chiar și ăia de tablă de pe case, dau alarma angoasați, de parcă s-ar
CAP 4 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_cap_4.html [Corola-blog/BlogPost/356356_a_357685]
-
obrajii roșii a ieșit la scaldă, aproape goală. Pe sub ceafa dealului aleargă un cal cu cerul în șa. Poteca dinspre pădure coboară încet, desculță, când pe lângă umbra fagilor, când pe lângă șoldul caselor pitite sub șindrila negricioasă mirosind a putregai. Norii gâfâind de sete moțăie pe dâra zării de dincolo de creștetul zăvoiului. La fântâna din colț, o fată din flori și-afundă sânii în zornăitul apei din palma ciuturii. Lângă ea, ulița mare își scutură praful de pe genunchi. Ici-colo iarba trage să
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/george_baciu/canal [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
obrajii roșii a ieșit la scaldă, aproape goală. Pe sub ceafa dealului aleargă un cal cu cerul în șa. Poteca dinspre pădure coboară încet, desculță, când pe lângă umbra fagilor, când pe lângă șoldul caselor pitite sub șindrila negricioasă mirosind a putregai. Norii gâfâind de sete moțăie pe dâra zării de dincolo de creștetul zăvoiului. La fântâna din colț, o fată din flori și-afundă sânii în zornăitul apei din palma ciuturii. Lângă ea, ulița mare își scutură praful de pe genunchi.Ici-colo iarba trage să
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/george_baciu/canal [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]