113 matches
-
se păru că zărește o umbră nedeslușită și se opri, ținându-se de vârful unui stâlp. Dintr-o dată, oboseala se abătu peste el. Până În acel moment, tensiunea nervoasă Îl susținuse, dar acum simți cum i se taie suflarea Într-o gâfâială chinuită, iar genunchii i se Îndoiră. Stâlpul continua să se legene și o amețeală neașteptată Îl sili să Închidă ochii, În timp ce În creier Îi exploda o jerbă de scântei. Se simți pierdut: dacă nu cădea, oricum, sabia necunoscutului avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o interoga. Între timp, căuta prin preajmă ceva cu care să o lege, Înainte să se facă nevăzută, precum călugărul. Dar femeia nu părea că ar fi vrut să fugă. - De unde vii? o Întrebă, respirând adânc pentru a-și potoli gâfâiala. Cum te cheamă? Din nou femeia clătină din cap, de astă dată ducându-și mâna la gât. - Nu vrei să-mi spui? Va trebui s-o faci. Ea deschise larg gura, fără să scoată nici un sunet articulat. Doar un geamăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Dante Împinse legătura de nuiele Într-o parte. Bătrână căzu În fund, afurisindu-l. - Blestemat să fii! Strigă ea, În timp ce el o lua din nou la goană. Străbătuse cel puțin două sute de pași când fu nevoit să se oprească din pricina gâfâielii care Îi tăia respirația; se aplecă pe genunchi ca să Își recapete suflul. În față, dincolo de capătul străduței, vedea un vârtej de torțe, dinaintea porții bisericii. Abia sunase de vespere și era Încă destulă lumină. Flăcările acelea aveau un scop cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se uită visător, cu un fir de iarbă Între dinți, la avioanele de vînătoare care decolează de pe pistă. — Poate-i vine vreo idee damblagiului și scăpăm de el, Îl aud pe Csabi cum țipă rîzÎnd În mască, printre icneli și gîfÎieli. Congresul al XIV-lea flacăra mistuitoare a televizorului Politica, dincolo de obișnuitele ore de pregătire ideologică sau de ședințele de partid, nu are cum să fie prilej de evenimente. Însă azi e o zi specială. La raportul de dimineață din careul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu ciorapi murdari cîntărește brusc 50 de kilograme, calc În ceva ce pare să fie o serie de bălți, nici urmă de drum drept, de canton nici atît. Iar moșul nu mai e. Doar o beznă În care Îmi aud gîfÎiala, ca și cum, adormind În tren (dar În care din ele?), am fost absorbit Într-un coșmar. După cîteva minute de orbecăială, disting niște lumini și mă Îndrept spre ele, cu picioarele ude și Înghețate. Stelele zvîcnesc deasupra prin spărturi de nori
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ia fi atent ce spun... eu, dacă iese treaba bine acuma cu misiunea asta, vreau să te fac fruntaș. Ce zici, bă, e bine? Bă, mă urmărești sau ce faci? Din păcate, nu prea reușeam să-l urmăresc, așa cum nici gîfÎiala cîinoasă pe care invidia a scos-o În urma vorbelor comandantului din Patrana, care Își făcea de lucru prin preajma noastră, pe culoarul Îngust, cu urechile pîlnie, nu mi-a produs vreo impresie. Pentru că pur și simplu eram hipnotizat de priveliștea compartimentului
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
rămăseseră doar un gând. Ivan stătea În fața lui Ruby roșu la față și gâfâind de la efortul de a se ridica În picioare. Sigur ești OK? Îl Întrebă Ruby cu blândețe. Bănuia că Ivan avea o problemă cu inima. Abordase subiectul gâfâielii de câteva ori, dar Ivan mereu insista că nu era decât astmul pe care-l avusese Încă din copilărie. Respiră adânc și se Îndreptă de șale: Nici o grijă. Sunt acum bine. —Ești sigur? Dădu din cap. Deci cum merge cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
tot pasul primejdii. Ți-e teamă mai ales de lupi. La un moment dat, vezi doi ochi sclipind amenințător într-un tufiș. E un lup. Panica se reactivează și mai puternic. O iei la fugă. Strigi după ajutor și simți gâfâiala animalului în spate. Goana ta continuă, până te împiedici, te rostogolești, îți pierzi cunoștința. Când te trezești, lângă tine este un cioban sprijinit în botă și, alături, lupul, de fapt, câinele lui de nădejde. Răsufli ușurat și te bucuri, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
fi prezente - fie în secvențe distincte, fie - înglobate în povestirea personajului, dar cu măsură, în așa fel încât să nu dezechilibreze textul, să nu creeze lungimi sau paranteze obositoare. Nu secvențializați în exces. Faceți deosebirea dintre respirația nuanțată (profundă) și gâfâială. Faceți legăturile între secvențe cât mai natural cu putință. Fiecare ziarist își dezvoltă propriile elemente de legătură. Fiecare jurnalist cu experiență are un set de locuri comune proprii. Nu este nici o rușine să apelăm la ele, dar atenție: fără comodități
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
fac o plimbare pe munte: "Mă cățăram sprijinindu-mă de ea. Era deci cât se poate de firesc să ne găsim dintr-odată una în brațele celeilalte (sic). Respirațiile noastre se amestecaseră într-un suflu în care se împreunau aburii gâfâielilor. Îi simțeam mâinile cuprinzându-mi mijlocul, umerii, trăgându-mă spre ea. E-o nebunie ce-o să facem, îmi șopti. Însă buzele ei deja le atinseseră ușor pe-ale mele. Capul mi se învârtea cum nu mi se mai întâmplase niciodată
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
genocid față de prezentul nostru televizual care aleargă întotdeauna mai repede ca noi. Vrând să-l prinzi din urmă poți căpăta amețeli. Nimic nu se desfășoară sub ochii noștri uluiți, nu se argumentează, nu respiră. Clip și cut, crash și flash. Gâfâială, epuizarea timpului publicitar. Dacă ia cineva cuvântul într-un talk-show sau într-o dezbatere, i se taie imediat, pentru o intervenție mai urgentă, o informație de ultim minut, o voce mai bine timbrată. "Mai repede, vă rog, trece timpul." Audiența
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
se zbate, o să scape din mâna aceea care îi astupă plânsetele, o s-o cheme pe maică-sa, a recunoscut glasul tatălui, acolo, jos. Nu mai vrea lumea asta în care totul e minat de cuvinte. Nu vrea să-nțeleagă. Prin gâfâiala agitației, aude deodată o melodie. O muzică abia perceptibilă. Un cântecel aproape mut, pe care femeia îl murmură la urechea lui. Încearcă să prindă cuvintele. Dar vorbele au o frumusețe ciudată, lipsită de sens. O limbă pe care n-a
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
că nu mai era nimeni în spatele lor. Se opresc să-și tragă sufletul, iar poetul, care nu mai era în puterile tinereții, se prăbușește de tot, în mijlocul trotuarului. — Ești bine, Sachi ? — Un fleac de julitură, domnișorule Cristian, îi răspunde, printre gâfâieli, în timp ce-și șterge sângele de pe bărbie. Am crezut că nu se lasă până nu ne prinde, jur ! râde Mamutu’. — Ei, gata, gata. Să nu ne văităm, domnilor, pentru puțin antrenament ! — Ce antrenament, Sachi, că dacă te prindea jupânul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
malul pârâului Ucii până se termină și el, de aici continuând o potecă ce urcă pe firul văii până la Cabana Turnuri, la 1500 și ceva de metri altitudine, iar de aici până la cabana Podragu, după vreo 2.5 ore de gâfâială. De cabana Fata Pădurii și de împrejurimile sale mă leagă foarte multe amintiri pe care le voi pomeni ceva mai încolo, dar să mă întorc la muchia Tărâța și la frumusețile ei. Poteca urcă mai întâi în stânga foarte abrupt vreo
Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
peretele din spatele aragazului, Steluța icnea strângând lingura aia În mână. Trebui să tragă zdravăn Laur ca să i-o smulgă, ferindu-se din calea lui Andrei care o ghida cu mâinile Încleștate de șolduri pe drumul icnelilor și nechezăturilor punctate de gâfâielile lui. Dar mai degrabă ea Îl ghida pe el, cu o legănare arcuită viguros Între flacăra aragazului bătându-i pe pântece și marginea mesei de care se apropia și se depărta dosul ei. Avusese boală s-o dezbrace de tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să se sustragă tematic prezentului opresiv, aspect care va vicia și calitatea poetică în sine. Versurile, exhibând adeseori o tonalitate cu pronunțată alură festivist-patriotardă, abundă în retorisme și artificii metrice: „De departe vin ecourile încăierării / Giganților cu pasiuni de eroi / Gâfâielile veacurilor / Explozia eliberării / Strigătul prevestitor al vremurilor noi” (Prefață). Stihuirea facilă, lipsită de măiestrie tehnică, are apăsate accente proletcultiste: „E unica noastră planetă / Dar plină de cântece și joc / Eu suflu în aurita trompetă / - Tovarăși, faceți loc!” După 1946 J.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287667_a_288996]
-
-se fără oprire - picioare, sâni, coapse, sex... Se pare că bătrânețea pune obsesiile trăite într-o altă lumină. În realitate, n-a fost vorba decât de un pretext ca să pot să schimb o stare pe care n-o mai toleram. Gâfâială Înlăuntrul meu am simțit permanent un gol imposibil de umplut, alternând cu momente de totală indiferență, de parcă aș fi dorit să trec de granițele lumii cunoscute și m-aș fi pregătit, în orice clipă, să-ncep o călătorie mult așteptată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
gol imposibil de umplut, alternând cu momente de totală indiferență, de parcă aș fi dorit să trec de granițele lumii cunoscute și m-aș fi pregătit, în orice clipă, să-ncep o călătorie mult așteptată. Pe urmă însă surveneau banalitatea și gâfâiala vieții zilnice care sfârșeau, încă o dată, prin a mă înghiți, și uitam de viziunea aceea fulgurantă. Topire Se va ajunge la o metamorfoză catastrofală. Toate formele se vor topi într-un fluviu gigantic și geneza o va lua de la capăt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
a răspunde”. Pag. 292 - Îi privesc cu același sentiment, (pe Ionescu și Lazăr) ca și atunci: cu multă milă . Este îngrozitor să fii pus în situația de a ancheta . Discutam absolut normal . APOI TREBUIAU SĂ NE BATĂ ! Până la extenuare, până la gâfâială, n.n) Vedeți, asta era îngrozitor ; îi puneau să ne bată ! Îi culpabilizau . Din punctul meu de vedere ei ȘI-AU FĂCUT DATORIA AȘA CUM AU CREZUT DE CUVIINȚĂ . N.n. - Este o pledoarie ticăloasă, profund comunistă, uluitoare : Justificarea țintă, pretins patriotică
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
genul ăsta.) Cum altfel se explică secvența în care securistul interpretat de Dorel Vișan o împunge între picioare pe Milena cu propria ei carte, iar ea, care pînă atunci a arborat o expresie stoică, începe brusc să-l provoace prin gîfîieli excitate ? Singurul sens al comportamentului ei e un pornosens : șerbănescu se înfierbîntă scriind despre gagici torturate de comuniști. Sigur că n-ajunge niciodată prea departe din cealaltă direcție îl podidește mereu literatura. De ce s-a sinucis marinarul ?, zbiară Vișan, referindu
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
nevăzută încearcă să-l îndepărteze fizic pe Alfonso, chiar să-l lovească, în momentul în care încearcă să mă atingă. Alfonso concluzionează că am ceva care mă protejează după care respiră din nou adânc și începe să mă curețe cu gâfâieli ca și cum ar fi la cine știe ce război. Sunt prea șocată după episodul cu lumânarea ca să mai încerc măcar să înțeleg ceva din ce se întâmplă acum. S-ar părea că deși nu am habar despre ce se întâmplă în lumea spiritelor, ceva
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
în altă direcție, mai săpăm o groapă mai încolo, apoi încă una, încă una și tot așa... Remarc în treacăt că armadillo este complet silențios, un fel de „tace și face” iar hărmălaia asurzitoare este provocată integral de țipetele și gâfâielile noastre. Spre lăsatul serii ne declarăm, în sfârșit, învinși și reușim să facem un pas înapoi să privim detașați ceea ce pare un teren de luptă semănat cu tranșee de forme dintre cele mai curioase. Cu toții înnebunim de râs de aventurile
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cel senin și pornesc în galop spre vecinii cei mai apropiați. Ajung la prima poartă, văd lumina aprinsă și niște siluete discutând în curte, mă reped către ei, îi întrerup fără să mă formalizez prea mult și le zic printre gâfâieli că am nevoie de ajutor să prind un taur mare și negru. Un bărbat se desprinde din grup și încerc să-i dau detalii ca să nu creadă că sunt complet nebună, timp în care mențin pasul alert. Mergem către Rodrigo
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
să privească, sedusă de fantasticele reverii ale pictorului. De vreo altă expediție asemănătoare n-am mai avut parte. La următoarea vizită, peste un an, cu greu a mai putut să ne conducă până în preajma stației de metrou. Obosea repede, apărea gâfâiala și se îndeseau senzațiile de sufocare. Era mulțumită, dacă se poate spune așa în starea ei de epuizare, că Marta Petreu se făcuse luntre și punte să-i scoată în colecția "Apostrof" partea definitivată din cartea proiectată, Duminică seara. Pe
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
este dotată cu vagoane de dormit. Compartimentele sunt cu două cușete, dar destul de incomode. Urmează micul haos al îmbarcării. Nu știu cum se întâmplă că în vagonul nostru urcă mai mulți inși și trece aproape o oră până își găsește locul fiecare. Gâfâieli, blocaje, cârteli de nemulțumire. Cele două zile la Madrid au trecut parcă mai repede decât sejurul de la Lisabona. Semn că începem să ne acomodăm, să intrăm în uzura obișnuită a traseului. În sfârșit, trenul pornește, se lasă întunericul, unii colegi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]