126 matches
-
semăna cu niciun alt glas auzit de ea vreodată până atunci, totuși îi era prieten... 1 Personaj din mitologia greacă, ce este înfățișat purtând bolta cerească pe umerii săi. 94 Rareș Tiron Pe când stătea odată la căpătâiul bolnavei, printre bolboroseli gâfâite și alte zgomote de neînțeles, Victor putu să audă, totuși, în vocea ei stinsă, vorbele acestea, ce se distinseseră limpede, sfâșiindu-l: - Victor, mulțumesc... Dar, chiar dacă tu ești alături de mine, în sufletul meu este doar frig și tăcere... M-au
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
sunt cea mai bună dovadă de inteligență la om. Acum, sunt întru totul convinsă că doar... 188 Rareș Tiron Dar vocea i se frânse. Subit, rămânând cu ideea neîncheiată, se prăbuși ca secerată la pământ, scoțând neputincioasă un ultim zgomot gâfâit. Sunetul fu sfâșietor. În sfârșit, inevitabilul se produse! Văzând asta, Șerban rămase o clipă fără reacție, ca înmărmurit. Parcă îi fugea pământul de sub picioare. Un întreg iureș de emoții teribile îi trecură prin inimă atunci, ca un ghimpe înțepându-l
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
vorbim dupre cîte am putut vedea" (Cap. II). În realitate, această monografie bazată pe cel puțin zece mii de documente, după mărturia autorului, și probabil pe alte sute de cărți consultate, nu reprezintă altceva decît o fantezie istorică redactată în stil gîfîit și sub formă mai degrabă poetică, o "istorie sacadată", după propria expresie a lui Hasdeu. E foarte greu de delimitat adevărul istoric de romanț într-o astfel de carte, mai ales că prozatorul încurcă intenționat pistele. De multe ori, narațiunea
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
aplomb de scriitor și profunzime de psiholog. De fapt, autorul a învățat tiparul descrierii de tip reportericesc, genul acela de povestire în care întâmplarea e înfățișată ca și cum s-ar petrece chiar sub ochii cititorului, într-o relatare rapidă, sincopată, aproape gâfâită, de om care surprinde din mers un fenomen și îl urmărește până la încheierea lui. Medicul dă impresia că, din clipa când intră în sala de operație, poartă la guler un reportofon care îi înregistrează toate gândurile, rezultatul fiind o redare
Tăind în carne vie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6528_a_7853]
-
cărei forță explodează în observații sacadate, sub forma unor propoziții eliptice și concise), Wittgenstein este prin excelență un spirit anancastic. Tensiunea aceasta anancastică împrumută scrisului său o aură gnomică de apoftegmă esențială, un soi de intuiție obscură rostită repede și gîfîit, ca în clipele de agonie. De aceea, cînd logica unei fraze atinge concizia maximă, ea aduce a incantație. Wittgenstein este cazul unui logician de expresie imnică, genul de hipnotizat a cărui atenție, absorbită fiind de o problemă, o prinde într-
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
forma cea mai meschină de terfelire a gîndirii speculative: filosofia de catedră. Munții Elveției îi vor sluji drept ospiciu în aer liber, iar viața i se va prăbuși în același ritm cu care își va scrie cărțile: într-o cadență gîfîită și tot mai rapidă, care va culmina cu scrisoarea din 4 ianuarie 1889, pe care, trimițînd-o lui Deussen, o semnează „Dionisos”: „După ce a reieșit în mod irevocabil că eu am creat propriu-zis lumea, apare prevăzut în planul lumii și prietenul
Alumnus portensis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4072_a_5397]
-
încă pe loc, ținându-mi respirația. Deschid gura de mai multe ori, deși ca să spun „mama“ nu e nevoie s-o deschid tare. În sfârșit, mă decid și încep s-o chem: mama?! mama?! De data aceasta, chemarea mea sună gâfâit și plină de neliniște. Nu-mi răspunde nimeni. Dar, ca și cum sunetele pronunțate mi-ar fi dat dezlegarea, mă apropii de pat, hotărât să mă așez ușor la picioarele mamei. În timp ce mă așez, mă sprijin cu palmele de pat, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Cartea glasurilor Rea vreme pentru votare, se plânse președintele prezidiului adunării electorale numărul paisprezece după ce închise cu violență umbrela îmbibată cu apă și dezbrăcă un pardesiu care nui folosise prea mult de-a lungul celor patruzeci de metri de trap gâfâit, din locul unde lăsase mașina până la ușa pe care, cu sufletul la gură, tocmai intra. Sper că nu sunt ultimul, îi spuse secretarului care îl aștepta, la adăpost de rafalele de ploaie, aruncate de vânt, care transformaseră caldarâmul într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
a ingurgita, operații care evocă digestia și defecația, supunerea față de necesitățile naturale. Nasul este organul fundamental pentru fiarele care vânează, ucid și mănâncă. El amintește, de asemenea, de poziția patrupedă, cu botul aproape de pământ, cu nările larg deschise, de aspirația gâfâită a unui manifer care caută urma altui animal: pentru a se feri de el, pentru a se apăra ori pentru a-l ataca. Pe potecile năpădite de iarbă, unde ochiul nu se descurcă bine, mirosul nu înșală: urme de urină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Îmi era milă când oamenii, ca să-și bată joc de el, îl puneau să arate cum face trenul. Nu-i refuza niciodată. Imita conductorul care striga „poftiți în vagoane”, fluierul anunța plecarea din gară, pe fondul gâfâitului greu al locomotivei, gâfâit ritmic, încetinel la început, apoi din ce în ce mai rapid și cu mai multă forță. Era un adevărat spectacol. Se mulțumea cu zâmbetul spectatorilor care ironici, îi lăudau talentul. Eram elev la liceu. Crescuse respectul față de acest suflet nobil, rămas la stadiul inocenței
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
lămpii vorbeau îndelung, sucit, întortocheat: că să ne trecem, că să nu ne trecem. Eu nu înțelegeam cum vine chestia asta: trece vara, trece căruța pe drum, dar cum să se treacă ei? Dar ascultam o vreme glasurile lor înăbușite, gîfîite, scrîșnite, răbufnite uneori (Eu nu mă trec!). După aceea evadam în ținutul Mării Înghețate, unde se afla zăpada purpurie, zburam cu Vulturul Gorgo, mă întreceam cu fata cea isteață, cu Aladin și lampa lui - lecturile mele de atunci din „Traista
NIŞTE AMINTIRI de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348220_a_349549]
-
diabolică prin metoda crâncenă a dezînomenirii impuse cu forța de regim. În imperiul lăuntric al fricii, nu se întindea deloc însă, vânătă ca moartea, imaginea zeului împăiat al urii... Ea sălășluia cu îndârjire și exaltare în alt ungher. Iar răsuflarea gâfâită și ochii cu privire de fiară înfometată ai anchetatorului de serviciu grăiau întotdeauna, de la sine, totul. O oglindă plină de imperfecțiuni a diavolului strâmb, unde nu doreai să îți privești nici măcar din greșeală fața... „Și, totuși, scria soția lui Harry
MALADIA FRICII ŞI ZEUL ÎMPĂIAT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/340361_a_341690]
-
se laudă tinerica ... eu am 40 de kg.” Mă abțin să nu mă frec la ochi. Eu am...cât un braț de ...de-alde astea! Mă uit pe lungimea coridorului. Ca umbrele trec oameni...slabi...foarte slabi...ori grași și gâfâiți... Soarele Toamnei le mângâie speranțele. Nu mă doare nimic...Și analizele îmi dau...maxim 10 ani de viața. Îmi vine să râd...ce aiurea! Mă uit la mărul din mâna mea... „pe dinafară e ca mărul roșu... ” Pe taică-meu
ÎNCĂ O TOAMNĂ... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 623 din 14 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343818_a_345147]
-
acum. Nervos și cu priviri oțelite, porni motorul și demară în forță,cu roțile pe coama șleaului, accelerând cu pedala la podea, să omoare motorul și alta nu. Mașinuța, cu tot arsenalul de piese hodorogite, se opinti cu toată forța gâfâită a obositului ei motor. Cu trosnituri și pocnituri ajunse până aproape în vârful dealului, când, deodată îi apăru în față o băltoacă aproape cât toată lățimea uliței. Nu mai putea fi evitată, nici ocolită și nici mașina nu mai putea
FRAGMENT 2- TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376783_a_378112]
-
la gură iar tu să transpiri până în măduva oaselor trăgând cu arcul după feromonii fericirii? nu-ți mai scriu versurele de dragoste de astăzi vreau să ascultăm împreună simfonia trupurilor noastre la naiba cu toate vorbele și cu toate șoaptele gâfâite vreau să rămână în noi toate gândurile nerostite să ascultăm foșnetul cărnii cum pătrunde carnea mea în carnea ta apropo, ce face guvernul ăsta de imbecili, mai scade teveaul la carne? că, dacă nu, mă pun pe ovăz ori pe
DE ASTĂZI VOI FI CÂINE RĂU de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374201_a_375530]
-
am uitat că mai există și cîini. Sîntem atît de preocupați de măreția noastră, încît am uitat că jos, la picioare încă se mai gudură cîinii. Rar, rar deschidem cîte o carte frumoasă și auzim cornul de vînătoare și foiala gîfîită a droaiei de cîni. Rar ne aducem aminte de superbe imagini, de cîinele cafeniu plîngînd la moartea Procridei, de potăile arcuite misterios printre picioarele armatelor lui Carol cel Mare, de buldogul Tump, păzind efigia bătrînului Hogarth, de cîinii eleganți ai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ia de mînă, îl duce pe scenă și îl așează pe scaun) Spune! Acu' ești ca nou, așa că dă-i drumu'! (tot ce urmează trebuie să fie sub o tensiune maximă violență gestuală, de limbaj, replicile sînt strigate, urlate sau gîfîite, sugrumate de frică sau disperare) Gh. P. unu: (ridicîndu-se de pe scaun) Ce dracu' vrei de la mine! (vrea să plece de pe miniscenă) Ia mai lasă-mă-n pace! Gh. P. doi: Stai aici! Unde te duci?! N-ai unde să fugi
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
cu primul. Nu era nici o deosebire între felurile în care se purtau. Ochii mi se injectau deja cu negru. Picioarele mi se înmuiau. Iar inima mea, lipită strins de metalul ruginit, făcea să vibreze toată barca cu ecourile ei profunde, gâfâite. Un nou șir de valuri a scuturat barca. Marginea șalupei redevenea verticală și, lipsit de agilitatea mea de șopârlă, alunecam spre primul hublou. Femeia în bluză albă dădea mașinal din cap, examinându-și mâinile. Am văzut-o zgâriindu-și o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de deprins lipsuri mai importante decât cel al hranei. Maria își uni degetele, desenă un cerc în aer în direcția tânărului și apoi ieși din colibă. O dată ajunsă pe pietrișul aleii care ducea spre propria ei locuință, respirația îi deveni gâfâită pe măsură ce realiza cât de aproape fusese să-l piardă pe Stin. Nu se pregătise îndeajuns, și clona manifestase un nivel de înțelegere pentru care avea să facă un scandal monstru în vizita ei următoare la Abate. Știa că în cel
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
a ingurgita, operații care evocă digestia și defecația, supunerea față de necesitățile naturale. Nasul este organul fundamental pentru fiarele care vânează, ucid și mănâncă. El amintește, de asemenea, de poziția patrupedă, cu botul aproape de pământ, cu nările larg deschise, de aspirația gâfâită a unui manifer care caută urma altui animal: pentru a se feri de el, pentru a se apăra ori pentru a-l ataca. Pe potecile năpădite de iarbă, unde ochiul nu se descurcă bine, mirosul nu înșală: urme de urină
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
luna a 9-a gravida va face doar exerciții de respirație necesare travaliului, exerciții ușoare destinate membrelor și plimbări; 2. Pentru pregătirea fizică necesară actului nașterii gravida va învăța: a) respirația pe care o va utiliza în timpul contracțiilor: toracică superficială, gâfâită, cu gura deschisă, toate acestea pentru a evita coborârea diafragmului și deci creșterea presiunii intraabdominale atunci când nu este cazul; b) reflexele necesare nașterii: reflexul de împingere - gravida insipiră adânc, bombându-și abdomenul, utilizănd apoi presiunea intraabdominală mărită pentru o împingere
V. KINETOTERAPIA GRAVIDEI ŞI LĂUZEI, LA SALA DE FITNESS ŞI LA DOMICILIU. In: ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Bogdan Alexandru Hagiu () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_631]
-
spre călcâie concomitent cu relaxarea mușchilor diafragmei pelvine (obține senzația de distensie pelviperineală, de detensionare a organelor pelvine); 2. Poziția inițială: așezat, cu spatele rezemat și picioarele în flexie și abducție, gravida efectuează exerciții de respirație: a) respirație superficială și gâfâită, pe gură. Acest tip de respirație va fi folosit în timpul contracțiilor; b) exerciții de blocarea a respirației, în timpul inspirului și în timpul expirului; 6. Exerciții de relaxare musculară. Se repetă exercițiile din programele precedente. 7. Masaj terapeutic și reflexogen, automasaj. Se
V. KINETOTERAPIA GRAVIDEI ŞI LĂUZEI, LA SALA DE FITNESS ŞI LA DOMICILIU. In: ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Bogdan Alexandru Hagiu () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_631]
-
sociale: un „reacționar” în fond, culisând între relatarea aproape cinică datorită sicității ei, participarea sentimentală și distanțarea ironică - toate acestea definesc o narațiune insolită. Descrierile, portretele ample, prezentările, rezumatele și dialogurile se nasc din alăturări de propoziții scurte, sincopate și gâfâite, cu o topică și o ritmică puțin obișnuite. Abundența și raritatea informației convocate se sustrag prolixității tocmai prin această originală orchestrare. Spectacolul lexical este și aici grandios. Romanul realizează o savuroasă promiscuitate: între neologismul (nobil și îndrăzneț), luxul de citate
NICODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288433_a_289762]
-
din fața oamenilor care băteau în retragere. — Da, strașnic a mai îmbătrânit, nu-i așa? mi-ai răspuns, cercetându-l pe omul cu titirezul. Era un cunoscut disident expulzat din Moscova și care trăia la München. Jucăria mai execută câteva rotații gâfâite și rămase nemișcată, în aplauzele invitaților. I-am ajuns din urmă pe Șah și pe filatelist. Acel prim contact s-a desfășurat întocmai după cum fusese prevăzut. Doar imaginea titirezului trecea când și când prin fața ochilor mei. Ieșind în parc, am
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
o cutie de aprinjoare, îl legă cu un fir subțire de borangic și-l lăsă să dea ocol unui țăruș de alun înfipt în pământ. Când hodorogită și bolovănoasă, când mânioasă și amenințătoare, când mieroasă și lingușitoare, când răcnită și gâfâită, când abia șoptită și gâjâită din gâtlej, vocea vrăjitoarei făcea pâcla nopții să vibreze de sunete neinteligibile și de melosuri păgâne. Cu 99 de picioare alergătoare/ Cătați-l, cercați-l,/ Să-i pară rudele și vecinii, frații și străinii/ Ca
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]