131 matches
-
poezie. Cât de mult îl provoacă acest „trecut” poetic pe oniricul D., se poate vedea și din insistența cu care el îl actualizează, folosind anumite tipare argheziene. Este vorba, mai întâi, de acea sincopare a versurilor (sparte în propoziții scurte, gâfâite) care dă, la poetul „cuvintelor potrivite”, o inconfundabilă notă de dinamism și totodată oralitate. Se întâlnesc, apoi, tehnica savantă a intercalării dialogului în descriere (cu neașteptate intervenții și piruete verbale), precum și alternarea propozițiilor scurte cu cele mai lungi, cu spectaculoase
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
înaintării noastre mă făcea să-mi vină să țip. Trupul lui Hartley, mișcându-se pe lângă al meu, se smucea, greoi, de parc-aș fi tras după mine o stivă de lemne. Am ieșit pe drumul de pe țărm, mânjiți și răsuflând gâfâit. Gilbert își parcase Volkswagenul chiar la marginea ierbii. Când ne-a văzut apărând, a pornit motorul și a tras mașina în dreptul nostru. Câteva zile de vacanță la mare îl transformaseră complet pe Gilbert. Arăta mai tânăr, în formă, până și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
unde o apucasem de rochie, se ivea o ruptură triunghiulară. Și prin ruptură vedeam o fâșie de piele înroșită de soare, care cobora dinspre gât. Îi zăream sutienul și rotunjimea sânilor conținuți în cupele de pânză. Și palpitul respirației aproape gâfâite. Era într-adevăr obscen. Încă de la primele înfiripări ale acestui plan, îmi încolțise în minte intenția de a o reține pe Hartley la mine, chiar prin forță; dar nu-mi imaginasem detaliile și, nu știu de ce, sperasem că de îndată ce-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
scotea nimeni niciun cuvânt: noi, pentru a ne conserva energia de luptători kamikaze, el, pentru a nu fi pus în postura ridicolă de învățător dat afară de proprii săi elevi. Din rândul nostru se auzeau tot mai des icnete și respirații gâfâite. Genunchii începeau să ne tremure, picioarele dădeau vădite semne de capitulare. Dați drumul la ușă că vă strâng de gât, nenorociților, vă jupoi de vii, lighioane spurcate, vă ucid cu mâna mea, mizerabililor! Pe fondul debitării acestui text "drăgălaș" și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cu lingura. Ies pe acoperiș. Un pâlc de copaci și câteva case, o moară de vânt știrbă cu fereastră. Niciun fel de militari, niciun echipaj de vânătoare. Probabil litoralul e gata. Seara: porcul are temperatură, gura deschisă, limba afară. Respiră gâfâit, râtul i s-a umflat. Nu vrea ciocolată lichidă, ci numai apă. Am încercat să-l bandajez, n-a mers. Mă culc pe masa goală. 1 decembrie Senin, rece. Respiră în continuare gâfâit. Caut din nou telefonul, îl găsesc în
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
are temperatură, gura deschisă, limba afară. Respiră gâfâit, râtul i s-a umflat. Nu vrea ciocolată lichidă, ci numai apă. Am încercat să-l bandajez, n-a mers. Mă culc pe masa goală. 1 decembrie Senin, rece. Respiră în continuare gâfâit. Caut din nou telefonul, îl găsesc în bufet, era scos din priză (pericol de șobolani?). Găsesc priza, dar n-am carte de telefon. Nu-mi amintesc numărul lui B.-A., sun la întâmplare. Răspunde un băiețel, nu-i al lui
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
sociale: un „reacționar” în fond, culisând între relatarea aproape cinică datorită sicității ei, participarea sentimentală și distanțarea ironică - toate acestea definesc o narațiune insolită. Descrierile, portretele ample, prezentările, rezumatele și dialogurile se nasc din alăturări de propoziții scurte, sincopate și gâfâite, cu o topică și o ritmică puțin obișnuite. Abundența și raritatea informației convocate se sustrag prolixității tocmai prin această originală orchestrare. Spectacolul lexical este și aici grandios. Romanul realizează o savuroasă promiscuitate: între neologismul (nobil și îndrăzneț), luxul de citate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288433_a_289762]
-
familiei. Ce bucurie pentru cei care au norocul s-o cunoască! După o cură intensă de ascultat și după o masă copioasă îmi iau rămas bun și Mia îmi apucă un nasture, aruncă o privire din acelea și vorbește puțin gîfîit și rar. Dar noi... cînd ne... mai vedem? Capitolul III O promenadă prin adevăr cu iz de fantezie Între confrați Spre asfințit cerul devenise rozaliu și soarele cobora obosit, ascuns de nori anemici, striați și pîclișiți. În partea de est
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
tocmai plecat, sau pe cale de a-și face apariția. Lângă masa la care scriu se află un bătrân gramofon, dezarticulat. Discul verde, mat, pe care o placă de ebonit, într-un plic original îngălbenit, "Columbia New Process Record", cuprinde melodii gâfâite, probabil scâlciate de folosință îndelungată, cu două persoane idilice, un bunic jovial, pictat cu stângăcie, alături de o consoartă cu păr alb și ochelari, împletind ceva. Pe o parte "Cătănie", cântat de I. Corescu, "acomp. de orch. Ardeleneasca, Roumanian". Bătrânii, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
spălat. Dar nu eram în Elveția. Unde mă aflam era încă mai frumos decât în Elveția. Era în preajma toamnei, în Țara Hațegului, stăteam tolănit pe o bancă, așteptând lângă o gară să apară câte un tren ce se auzea urcând, gâfâit, spre Sarmisegetuza. Era cu vreo câteva zile înainte de 23 august, acela "titular". Nu știu de ce hoinăream pe acolo, închipuindu-mi că sunt un aventurier autentic, unul din Far West... Peisajul, o largă vale străbătută de oglinda Râului Mare, se pierdea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
durere. Șăzi ghinișor Gheorghiță, îl încurajează Toader. Iaca, pe mine mă ia cu fierbințeală... Nu ni se trage nouă din atâtica.... Vină să te-ncălzesc... Îl strânge în brațe ca pe un copil. Toader prinde a doini încetișor un cântecel, gâfâit, mormăit. Respiră adânc, cu ochii duși, vorbește încetișor și vocea lui e caldă și blândă: Gheorghiță-tată... Să vii în sat la noi când înfloresc pe dealuri prunii... Hiii, băieții-taichii! Hiii!... Aburește pământu'... Ce bine miroase pământu' răsturnat în brazdă... Tresare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
grele, cu buzdugane foarte grele! Înțeleg!... Da' să ne fugărească cu bolovani la spinare de-am scos limba de-un cot!... Pe mine unu' m-a cocoșat, m-a secat! se vaicăre el și mustețile îi fâlfâie în bătaia răsuflării gâfâite. Șendrea scoate din sacul său un bolovan de râu, îl cântărește în mâini și râde: Lasă bădie: nădușești cu folos! Ce folos?! Ce folos?! Până ne belesc turcii, ne belește Vodă! S-au încins zalele pe mine ca pe frigare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
această clipă, suntem un gând și-o singură voință! Duma! Pleci la Buda! Tăutule! Pleci la Cracovia! Omorâți caii! Zi și noapte! Duceți sabia însângerată și strigătul de luptă: "Vin turcii!! Vin turcii!!"... Musteața zbârlită îi fâlfâie în bătaia răsuflării gâfâite. Învingem au murim!! Jurăm!! strigă boierii într-un glas. Ia! Ia mai slăbiți-mă cu moartea! Eu am nevoie de viteji, nu de hoituri fie ele și de eroi! Aveți grijă de voi! Aveți grijă de oameni; fiecare om ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
oricăror somații. Ca să vin la masă, trebuia să fiu oprit cu forța și să încasez o corecțiune strașnică. Bătaie mâncam zadarnic și pentru comportamentul meu incorigibil când familia avea oaspeți: săream în întâmpinarea lor, când intrau pe poartă, cu întrebarea gâfâit stereotipă și perfect lămuritoare: „Ce mi-ai adus?“ Nu sosea niciodată cu mâna goală mătușa mea favorită de o viață Elenuța (1894-1979), cumnata mamei și cea mai bună prietenă a ei atunci (vara își făceau rochii identice, înflorate, stârnind pe
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
avea și un ziar, de ce nu scriai acolo? La conducerea ziarului nu era persoana cea mai potrivită pentru a mă înțelege asupra unei astfel de colaborări. În afară de asta, ziarul îți dă un fel de astm: te obligă să scrii scurt, gîfîit. Am făcut-o în mai multe rînduri și de fiecare dată am ieșit din „joc” nemulțumit. A treia: bine, dar în țară mai erau și alte reviste, de ce nu ți trimiteai „materialele” acolo? Oriunde aș fi încercat, ar fi trebuit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
plastică, SUA ar putea da lecții spiritului european, format la școala Grecilor și a Renașterii. Sincronizarea, o spunea Lovinescu foarte bine, este o imitație a unui model superior În spiritul propriului nostru specific. Sincronizarea nu este o imitație servilă, pripită, gâfâită, cu aerul cuiva care vrea să ne Învețe deoarece propune ultimele titluri ale unei bibliografii la modă, cel mai adesea. Sigur, și sub ceaușism am fost, Împreună cu alți prieteni, Împotriva acelei improvizate doctrine a „protocronismului”, o nefericită aventură a stimatului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
pantă. Dar, ce excursie? A fost o alergare contra cronometru! Adversarul nostru era soarele, care începea să scapete la apus, subminându-ne intențiile. Opream doar pentru un minut-două, pentru a ne trage sufletul și a privi în urmă cu satisfacția gâfâită a cățărătorului. Am simțit că suntem aproape, după ce locul devenise mai plat și se înmulțiseră gheretele cu suvenire. Zidul de împrejmuire a apărut brusc în fața noastră, ca un element conviețuind în cea mai mare intimitate cu cartierul. De partea cealaltă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ochilor gura știrbă a geamului, într-o formă mare și înspăimântătoare de fluture negru uriaș. La telefon era altcineva. Recunoscu cu greu glasul nazal al domnului Neacșu. — Nu cred c-am nimerit bine, se scuză domnul Neacșu, auzindu-i vocea gâfâită. Aveți treabă, îmi dau seama. Pot reveni mai târziu, nu era nimic urgent. De fapt, voiam doar să reînnoiesc invitația pentru mâine seară. Clara îl asigură surescitată că a nimerit bine, mai bine ca ori când, și îi povesti pățania
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
deja pe la urechile noastre. - Aidi! zise feciorul ce era cu noi, aidi, treziți-vă; să fugim! El acoperise corpul lui Ioan cu frunze și cu pietre, iar capul lui îl aruncase într-un izvor de-aproape. Ca cerbii speriați și gâfâiți veneau feciorii din toate părțile. - Să fugim! Să fugim! strigau toți și mă rupseră pe mine și pe bătrân în fuga lor fără ordine. Amețit, turburat, fugeam fără să știu unde, până ce prigonitorii ne pierdură urmele, până ce noi ne crezurăm
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dădu seama că nu plânge pentru ceva anume, pentru omul acesta care de abia gemea, pentru femeia care era poate undeva moartă, plutind în apa galbenă, murdară, către pădurea de sălcii. Omul întins pe bancă începu să respire des și gâfâit, fruntea i se broboni, sau era numai o părere, aerul ieșea din plămâni șuierând. Jegosul adormise iar cu mâinile pe lampă. Cantoniereasa își luă impermeabilul, apoi plecă încet cu pași calculați parcă. Se liniștise acum, o liniște înaltă ce nu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
luna a 9-a gravida va face doar exerciții de respirație necesare travaliului, exerciții ușoare destinate membrelor și plimbări; 2. Pentru pregătirea fizică necesară actului nașterii gravida va învăța: a) respirația pe care o va utiliza în timpul contracțiilor: toracică superficială, gâfâită, cu gura deschisă, toate acestea pentru a evita coborârea diafragmului și deci creșterea presiunii intraabdominale atunci când nu este cazul; b) reflexele necesare nașterii: reflexul de împingere - gravida insipiră adânc, bombându-și abdomenul, utilizănd apoi presiunea intraabdominală mărită pentru o împingere
ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Bogdan Alexandru Hagiu () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_631]
-
spre călcâie concomitent cu relaxarea mușchilor diafragmei pelvine (obține senzația de distensie pelviperineală, de detensionare a organelor pelvine); 2. Poziția inițială: așezat, cu spatele rezemat și picioarele în flexie și abducție, gravida efectuează exerciții de respirație: a) respirație superficială și gâfâită, pe gură. Acest tip de respirație va fi folosit în timpul contracțiilor; b) exerciții de blocarea a respirației, în timpul inspirului și în timpul expirului; 6. Exerciții de relaxare musculară. Se repetă exercițiile din programele precedente. 7. Masaj terapeutic și reflexogen, automasaj. Se
ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Bogdan Alexandru Hagiu () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_631]
-
unui cântăreț incapabil să participe la un spectacol important. E clar că ar face orice ca să-și recapete vocea. Simptome Orice modificare anormală a vocii poate fi un simptom al acestei afecțiuni. Atunci când este răgușită, vocea poate avea un sunet gâfâit, scrâșnit, Încordat sau pot apărea modificări ale volumului (tărie) sau ale tonului (jos sau Înalt). Cauze Cea mai frecventă cauză este vorbitul pe perioade Îndelungate. Acest lucru este tipic pentru oratori, conducătorii politici, cântăreți și, uneori, profesori. Câteodată, aceste persoane
[Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
O singură voce a făcut opinie separată și destul de stridentă, anume cea a eternului consilier Adrian Vasilescu. Fost ziarist, acesta a fost promovat de dl. Isărescu ca purtător de cuvînt și s-a înveșnicit pe post. Ascultîndu-i explicațiile alambicate și gîfîite, în ultimii ani am înțeles tot mai puțin din ceea ce Eminența Sa ar fi vrut să transmită. De pildă, pentru a justifica o așa-zisă constituționalitate a măsurii, dumnealui face constatarea terifiantă că oamenii au venituri inegale. E vorba de
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
și inchizitori, stăpîni și servitori) glisează spre tancuri și bombe atomice, penicilină ("15000U intramuscular"), Napoleon și Trafalgar, într-o povestire cu arome din Marquez și Agopian. în unele texte ritmul e sacadat, cu enumerații sau repetiții laitmotivice și fir epic gîfîit (cam ca într-unul din romanele lui Handke, cu aceeași miză, a dereglării psihice dinaintea unei crime). De exemplu: "la zece seara mă aflam în fața barului. Mă sprijineam de o balustradă, ca să nu cad. Mă țineam de o balustradă metalică
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]