41 matches
-
forme pufoase semănând a câini, cerbi, balauri, pe care le tăvăleam prin zahăr vanilat. Le mâncam apoi capul sau câte un picioruș, alintîndu-mă. Tanti Aura îmi povestea între timp cum mă aducea mama pe aici când eram foarte mică, "o gîgîlice" de un an și jumătate sau doi. Îmi puneau un așternut în albia de lemn și mă legănau până adormeam. Când plângeam, mă speriau: Dacă nu ești cuminte, vine și te papă Gogorița. I-auzi-o cum umblă..." Dar eu, departe de-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pește. Lacome, înghit la iuțeală peștișorii nepricepuți care înoată pe lângă ciocul lor. Trebuie să prindă puteri, pentru că primăvara asta vor scoate pui. Și când dintre uscăturile de stuf și de papură vor ieși noii lăstari, puișorii vor fi cât o gâgâlice. Atunci se vor putea ascunde mai cu ușurință în desișul ca o perie al stufărișului. În soarele de aprilie va fi mai cald și mai prietenos. Al. Șahighian - Se întorc Călătoarele A venit primăvara Ce bine! A venit primăvara! Nopțile
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
expoziție de mare succes, Romanii și barbarii, cu în jur de 2.000 de obiecte din întreaga lume, inclusiv din România, reprezentative pentru Imperiul Roman și pentru apusul lui. Hartă. Incredibil, funcționează. Atâta timp cât nu ieși în afara hărții și nu cauți gâgâlice de poduri. Incomod. Să vezi scurtmetraje românești - propunere bogată și interesantă, tot în Pavilionul Italiei - din picioare. O sală mare și rece, în care nu se mai auzea absolut nimic (ghinionul românilor, pentru ceilalți era subtitrareă când începeau dj-ii. Plus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
o chinezoaică zâmbitoare cu și fără costum de baie și achită rochia pe loc. - Lasă, că o să-l nășești și tu pe Șerbănică al meu. Șerbănică se dovedi a fi Roxănica. Domnul și doamna Popa, ca doi bunicuți timizi, priveau gâgâlicea de pe ecranul ecografului. Ăsta era rodul dragostei lor târzii. Adică asta. - O să-i zicem Roxana. Ce zici, Costică? - Ce să zic? - Roxana îți place? - Îmi place, mami, îmi place. Atâta-i trebuia, să nu-i placă! * - Mișule, ce-ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
se împacă Mișu cu Mariana? Oare mă caută poliția? Oare m-au uitat? Eu, Costică Popa, mă uit acum pe geamul unui palat. MaxiBarul ar trebui să fie acolo. Eu, Costică Popa, mă gândesc acum la soția mea și la gâgâlicea din burta ei și la Mișu. Oare ei la ce se gândesc acum? Eu, Costică Popa, mă gândesc acum la Contesa. E 25 martie. Aș vrea ca nevastă-mea să-i ducă un os Contesei. Eu, Costică Popa, cine sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
la tine. De când a murit Contesa (nu asta, cățelul nostru pe care l-a călcat tramvaiul și care te-ar fi iubit foarte tare), nu m-am gândit atât de mult la nimeni. Dar tu oricum nu ești decât o gâgâlice acum, iar Contesa mă învață să fiu un om mai bun, un bărbat mai bun, deci și un tată mai bun. O să-ți mai scriu, ca să știi ce fel de om este tatăl tău și ce gânduri și sentimente are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
au trecut; și, neînsemnatele motive de tristețe, au venit, după cum, și neînsemnatele motive de tristețe, au trecut. Așa-i la fiecare final de an școlar, În fiecare școală, fie, ea, mare, dintre cele mari de pe lume, fie, numai, acolo, o gâgâlice, cât un puiuț de porumbel, dintr-un colț Îndepărtat și aproape uitat de lume, o școlișoară de care-și vor mai aduce aminte, peste timp, numai cei care și-au petrecut În ea bucurii și nebucurii, tristeți și netristeți. În
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
vâna, În voia cea bună?! Proasta! A mâncat curca, i-a lăsat capul și ghearele, și s-a dus, bezmetică, În lumea ei. Bă, da proastă vulpe! Ileana epocii de aur Ca să vedeți cum poate intra definitiv, În istorie, o gâgâlice de sat, ca Mileanca, aia, de pe malul drept al râului Prut! Mai simplu decât bună-ziua. Și din absolută Întâmplare. Numai să aibă un pic de noroc. Și nu se poate spune că localitatea asta, cu toți locuitorii săi, nu s-
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ani? Am. Sunt în putere? Sunt. Sănătoasă? Tun! Ei, de-acum, gata - cu hoinăreala! Gata cu risipa de viață! De-acuma, Capule Alb, o trântim pe copii! Copii! Măcar cinci, dacă nu zece, ani! Să-mi fie casa ticsită cu gâgâlici, cu mogâldețe, coconei și coconele, care să-mi facă să huiască, tot timpul, capul, de glasuri, de cerințe și scânceli, de cântecele și țipete, și de mai știu eu ce, încât, să nici nu am unde mă întoarce, de satisfacere
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
braconatul ar fi un tip de distracție, care, de cum te prinde, nu mai poți scăpa, apoi, decât, în mormânt. Și, cumîși pusese în gând să trăiască mult, mult de tot, s-a apucat de braconaj. Nu de braconat, acolo, niște gâgâlici de păsări, ori de animăluțe. Nu. Ci, doar, mistreți, cerbi și căprioare.Umbla, cu mașina de teren, zi, și, mai ales, noapte, după de din astea. Avea destul succes. Găsise și debușeu, pentru distribuirea cărnii, pieilor și coarnelor. La Constanța
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
trecut, al programatorilor din zona Moldovei, la care se clasase pe primul loc. De atunci i se dusese vestea și povestea. Vestea, de o excelentă meseriașă, iar povestea, de una dintre cele mai alese mămici din zonă. Căci, avea două gâgâlici de copile, ca două flori, crescute în aceeași tulpină. Gemene. Blonde - ca și Carmen. Mama știa,încă de pe vremea școlii primare, că, într-o limbă străină, carmen însemană fericire. Mai de tânără, așa i se și spunea, de către ai casei
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
și înțelept. El a fost primul care s-a apropiat de Lupino atunci, în străfundurile pădurii. Arătarea zburlită era unul de-al lor: un puiuț rotund și cu blana pufoasă, un lup aflat în pericol. Era un mister cum pătrunsese gîgîlicea aceea pe teritoriul haitei lui Arus; să fi fost membrii familiei lui Lupino pe undeva, prin zonă, și marele conducător să nu fi prins de veste? Greu de crezut. Dar Arus și-a trimis lupii tineri să marcheze încă o dată
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cu strigăte și șuturi în fund. Mai trase un fum. Apoi încă unul. - Da! Seară de seară, puțoii se întorceau să le furnizez cîte-o brumă de amănunt despre felul în care arăți. Le furnizam. Îmi raportau și ei. Despre vreo gâgâlice că-i blondă, despre alta c-a fost într-o vrajă c-o nuga și-acum, de la vreo indigestie, zăcea într-un spital, cu toți zulufii și intestinele ei. Când și când vreun pretenar se înfățișa c-o puștoaică, pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de căpătâi a patului, își potrivea peste ele trunchiul corconit, până la piept, în plapumă și începea să se zgâiască, în lungul străzii, după prichindeii claselor I-IV - hoarde pârjolitoare și insolente, care, pe la ceasul acesta, îl vizitau întorcîndu-se de la școală. Gâgâlicii îl năpădeau ca furnicile, i se cățărau pe noptieră, îi trăgeau prin fund apreturile și hârtiile, numai în găurile urechilor nu i se vârau. - Nene Sinistrate, dar ce ești tu?... Vreun sonat?! Ți-au deranjat microbii biblioteca? De ce te-ai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Încetinite pentru economisirea combustibilului. La unison, caută În poșete și scot pachetele acelea alunecoase care se deschid instantaneu, pălăriile acelea de ploaie transparente. Și iată-le cum stau, ciripind prietenoase și urmărindu-mă cum mă lupt cu acoperitoarea. —Vai, biata gâgâlice, zice una arătând spre fiul meu, care urlă din toți plămânii. Te udă ploaia, nu-i așa? Lasă că termină mămica imediat. Degetele Îmi sunt țepene de frig. De-abia pot să țin clipsul, darămite să-l desfac. Împachetat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
am pierdut legătura cu familia și, până să dau întâmplător peste el în anticariatul lui Harry Brightman, pe 23 mai 2000, nu-l mai văzusem pe Tom de aproape șapte ani. Fusese întotdeauna preferatul meu și, de când era doar o gâgâlice, îmi lăsase impresia unei ființe neobișnuite, a unei persoane destinate să realizeze lucruri mari în viață. Dacă nu pun la socoteală ziua înmormântării lui June, ultima noastră conversație avusese loc în casa mamei lui din South Orange, New Jersey. Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]