46 matches
-
noștri s-au întâlnit. Respirația ni s-a sincronizat; se auzea de parcă ar fi fost o singură persoană în cameră. Ne holbam unul la altul peste ultima treaptă a scării, în tăcere, la doar un metru distanță. Avea vocea răgușită. Gâjâia prin trahee ca și cum nu ar mai fi folosit-o de ani de zile. De ce nu ai putut să o lași așa? Mi-am auzit și mie vocea, urlând, din văpaia sângelui. — Știi bine că nu aș fi putut. Am rânjit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să-l apuce în colți, nedumerit, s-a lăsat păgubaș. Cea mai grozavă ispravă a lui Neculai a fost însă atunci când s-a ascuns în bezna unui coteț. între dinți ținea o bucată de jar iar când a început să gâjâie din gâtlej, dintr-o dată în cerul gurii i-a înviat jăraticul. Chipul băiatului se lumina drăcește, plutind în întuneric ca un felinar. Până și plictiseala prânzului Neculai o suporta în altfel decât noi : mânca hâlpav și nu se sătura nicicând
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
o mândrie ipocrită, iar el spune pe un ton nazal, da, dar între timp, a mai fost cineva, vocea lui se răcește, iar trupul său se îndepărtează deodată de mine, eu îl trag înapoi, Udi, nu strica totul, dar el gâjâie, eu stric totul? Tu ești aceea care strică totul, dar eu îi strivesc umărul, gata, abține-te, am greșit și eu o dată, tu greșești tot timpul, Udighi, acum trebuie să te însănătoșești, încearcă să te gândești doar la lucrurile bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
este bolnav, poate că medicii aveau dreptate, ar fi trebuit să îi las să îl interneze la secția de psihiatrie, cum am putut crede că, dacă îi voi hrăni sufletul, se va face bine. Ajută-mă să ajung la mașină, gâjâie el, te aștept acolo până când termini de împachetat, îmi este interzis să mai rămân aici, iar eu îl conduc la mașina încălzită de soare, nu mai am nici o îndoială, vara fierbinte s-a înscăunat deja, îl așez pe bancheta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pace, nu mă interesează ce scrie acolo, nu îl vreau, ți-am mai spus, dar eu insist, trebuie să citești, Eti, faptul că renunți la el nu este un lucru oarecare, trebuie să înțelegi ce presupune acest lucru, însă ea gâjâie, asta presupune că mâine la ora asta voi fi un om liber, dar eu nu renunț, îi citesc cuvintele tare, cu aplomb, se strivesc de pielea ei nelăsând acolo nici un fel de cicatrice, apoi îmi smulge pixul din mână și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
aș fi zărit o fantomă, exact atunci sună telefonul, înainte ca eu să apuc să îl întreb de ce nu doarme, plânsete de copil vin dinspre receptor, Naama, plânge ea cu sughițuri, iar eu întreb, Hani, ce s-a întâmplat? Ea gâjâie, am născut deja, m-au dus la spital după ce ai plecat, iar eu strig, felicitări, cum a fost nașterea? Dar ea ignoră întrebarea ca și când acesta ar fi un lucru marginal, puloverul este distrus, plânge ea, Ilana l-a deșirat. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și trupul se călesc prin muncă, susținea și saliva îi sărea din gură, educație prin muncă. Așa o să înveți, domnișoară, să prețuiești orele pe care le pierzi aiurea, așa, numai lovindu-te de greutăți. Era violaceu în obraji, vocea îi gâjâia, ochii nici verzi, nici căprui, rămăseseră o dungă numai, printre pliurile rozii, bolnave ale pleoapelor. Își gândise îndelung răzbunarea. Poate atunci chiar credea că o să poată intra cu bocancii în sufletul fetei. Am vorbit cu Iordan, de mâine începe culesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la altul în tăcere, bărbatul a deschis de câteva ori gura, arătându-și dinții și vârful limbii, fără să spună o vorbă, de parcă și-ar fi uitat cuvintele, pe urmă a întors privirea după aparatul de radio care continua să gâjâie, fără să-l vadă, a dat a lehamite din mână și și-a tras mai pe ceafă căciula brumărie. „Vasăzică, așa. Ce cauți, mă, la femeia mea?“, a întrebat deodată, când Patricia se întorcea cu cafeaua. „Termină, nu sunt femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Îmi displă cuseră, mă iritase chiar rîntașul gros turnat În versuri, unele zise „patriotice“. Declamatoarea unui poem de război mă indignase mai mult ca alții, cu monotonia ei urlată vers cu vers: „S-au tot dus la Oarba-n jos“, gîjÎia dînsa transsexual, ca dintr-un gîtlej de tulnic ars de băutură. Tocmai evocarea, În acest registru, a nenorocirii de pe Mureș din septembrie ’44 mi s-a părut indecentă. Celorlalți membri ai juriului, nicidecum. Nu aveau cum să se simtă jenați
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Își ridica dosurile mânilor lui groase și scurte la ochi. Cu nasul lui turtit dilatat, cu gura deschisă, vărsa lacrimi amare și, ca o maimuță, Își sucea umerii, trunchiul. Și cu spațiile acelea dintre dinți. Și când plângea nu era gâjâit. Auzeai muzicianul atunci. — Toată viața mea a fost așa. — Îmi pare rău pentru tine, Walter. — Sunt dependent. Mă rog, n-ai făcut rău nimănui. Și să știi că lumea ia lucrurile astea mult mai puțin În serios ca pe vremuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cărțile, umidorul, chiuveta, firul electric, recipientul de laborator Pyrex, documentele. — O să spun o rugăciune pentru tine, Walter. Bruch se opri din plâns, clar surprins. — Cum adică, unchiule Sammler? Te rogi? Muzica baritonală Îi dispăru din voce și din nou era gâjâit și vorbea gâlgâit ca un curcan. Unchiule Sammler, eu sunt cu brațele. Dumneata ești cu rugăciuni? Scoase un râset plin, din burtă. Râdea și fornăia, bălăbănindu-și trunchiul Înainte și Înapoi, ținându-se cu mânile de coaste, orbește arătându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
el spre mulțime. Margaret l-a ascultat fără să-i dea prea mare atenție. Își făcea vânt cu plicul În care erau cele două diapozitive. Pe bordul mașinii era un radio, ori un aparat de emisie-recepție, ori alt sistem care gâjâia și sâsâia plin de paraziți. Înaintau centimetru cu centimetru. Avea impresia că se află Într-o barcă pe un fluviu nămolos, purtată de un curent lin, intrând la răstimpuri Într-un banc, apoi plutind mai departe. Altădată s-ar fi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
legă cu un fir subțire de borangic și-l lăsă să dea ocol unui țăruș de alun înfipt în pământ. Când hodorogită și bolovănoasă, când mânioasă și amenințătoare, când mieroasă și lingușitoare, când răcnită și gâfâită, când abia șoptită și gâjâită din gâtlej, vocea vrăjitoarei făcea pâcla nopții să vibreze de sunete neinteligibile și de melosuri păgâne. Cu 99 de picioare alergătoare/ Cătați-l, cercați-l,/ Să-i pară rudele și vecinii, frații și străinii/ Ca câinii ce hârâriesc, ca porcii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ar fi vrut, totuși, să nimerească nici la vreun atelier improvizat al țiganilor-argintari (se aciuaseră, pe aici, se zicea, vreo câțiva pripășiți din această etnie, hoinari veniți din stepele răsăritene) foarte pricepuți să te momească, smulgându-ți, cu vocea lor gâjâită de asiatici, o comandă de lucru în metal prețios. Mircea chiar nu știa dacă, în aceste circumstanțe, cu puținii bani pe care îi avea în buzunarul secret, ar fi reușit să onoreze pretențiile argintarilor. Aceștia, stând în genunchi, pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
musai la oră fixă. Păi ce, mă, Isus Învie la oră fixă, fiindcă așa vrea popa? Stă lumea la intrarea În curtea bisericii ca la magazin, când bagă ăia reduceri. Nici nu-i mai dau țuică. Boxele nu-i mergeau, gâjâia slujba, parcă dădea unul cu drujba peste fier forjat, lumea nu avea răbdare și striga Amiiiiiin... Babele Își dădeau ochii peste cap, iar hoașca de la parter avea și țuiculița cu ea, zicea amin și lua un gât. Eu m-am
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
mâncat. Era un bătrân spaniol cu chipul aspru și brăzdat. Avea în fața lui, pe pătură, două oale pline cu mazăre. În clipa când intră doctorul, bolnavul, în capul oaselor, se lăsă pe spate ca să încerce să-și tragă răsuflarea lui gâjâită de vechi astmatic. Nevastă-sa aduse un lighean. ― Ei, domnule doctor, spune el în timp ce-i făcea injecția, i-ați văzut cum ies ? ― Da, spuse femeia, vecinul nostru a adunat vreo trei. Bătrânul își freca mâinile. ― Ies, îi vezi prin toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
căruia teatrul îi dădea, de milă, o pâine. Cineva i-a spus că era Cristian Vasile și că fusese faimos la vremea lui. I s-a și fredonat refrenul Zarazei. Unchiul meu i-a dat bătrânului o cinzeacă și acesta, gâjâind în șoaptă, i-a po vestit cele de mai sus. Le povestea oricui, dar nimeni n-a pus pân-acum povestea pe hârtie. O fac eu, în cele din urmă, deplin conștient de faptul că nu aceste biete pagini vor
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
nume de aviatoare. - Vezi? Ți-am zis eu! Ți-am zis eu!! Ți-am zis eu că trebuie să fie un tânăr extrem de înzestrat. Despre Cocondy se putea spune că vorbește întocmai ca o femeie plinuță. Și foarte în vârstă. Gâjâia. Și, în plus, prezenta și cele două, trei dezavantaje ale faptului că, atunci când ți-era lumea mai dragă, chicotea. Se întoarse și chicoti, mai departe, către lungană: - Ți-am spus eu! Ce zici?... Să-i spunem? Soră-sa, slăbănoaga, baletă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
modești - câte o bere -, Florin și Cătălin, rimând din nou, câte-un coniac (așa-zis - Alexandrion). Când le aduc băutura Încerc să nu rămân cu ei - alături e altă echipă de artiști, actori la Teatrul de Stat, voci puternice, declamând gâjâit; unul dintre ei, cu barbă și coadă de cal, ținând o carte În mână - versuri din Trakl. - Tracăl, măi Leac! Tracăl, poete! Leac e un nume În literatura locală, așa că, dacă e vorba de poezie, e paratrăsnet. Tracăl, deci. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
continuă să povestească. Procedeele prin care se trece de la imaginea povestitorului la aducerea pe ecran a timpului și locului povestirii lui sunt numeroase. Se poate alege oricare: ...ân ziua de 25 martie, de Blagoveșteni - se aude din off vocea lui gâjâită de om bătrân și credincios fumător al țigărilor Mărășești - am luat În primire serviciu’ care mi s-a ordonat, adică șef de cuptor. Imaginea Îmbrăcă imediat alura ei de arhivă de război și Înțelegem că lucrurile despre care vocea bătrânească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și se apropie de mine un bărbat la cincizeci și, poate chiar peste șaizeci de ani. Are burtă, ochi albaștri și păr alb care-i stă zburlit În vîrful capului bronzat, și gușă pronunțată. — Dave Sharpness, zice cu un glas gîjÎit de fumător, și-mi strînge mîna. Haideți, intrați. Îl urmez Într-un mic birou cu jaluzelele trase și masă de mahon. Un raft Întreg e Înțesat de volume cu aspect de cărți de drept, și bibliorafturi cu nume pe ele
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]