46 matches
-
legă cu un fir subțire de borangic și-l lăsă să dea ocol unui țăruș de alun înfipt în pământ. Când hodorogită și bolovănoasă, când mânioasă și amenințătoare, când mieroasă și lingușitoare, când răcnită și gâfâită, când abia șoptită și gâjâită din gâtlej, vocea vrăjitoarei făcea pâcla nopții să vibreze de sunete neinteligibile și de melosuri păgâne. Cu 99 de picioare alergătoare/ Cătați-l, cercați-l,/ Să-i pară rudele și vecinii, frații și străinii/ Ca câinii ce hârâriesc, ca porcii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
legă cu un fir subțire de borangic și-l lăsă să dea ocol unui țăruș de alun înfipt în pământ. Când hodorogită și bolovănoasă, când mânioasă și amenințătoare, când mieroasă și lingușitoare, când răcnită și gâfâită, când abia șoptită și gâjâită din gâtlej, vocea vrăjitoarei făcea pâcla nopții să vibreze de sunete neinteligibile și de melosuri păgâne. Cu 99 de picioare alergătoare/ Cătați-l, cercați-l,/ Să-i pară rudele și vecinii, frații și străinii/ Ca câinii ce hârâriesc, ca porcii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Își ridica dosurile mânilor lui groase și scurte la ochi. Cu nasul lui turtit dilatat, cu gura deschisă, vărsa lacrimi amare și, ca o maimuță, Își sucea umerii, trunchiul. Și cu spațiile acelea dintre dinți. Și când plângea nu era gâjâit. Auzeai muzicianul atunci. — Toată viața mea a fost așa. — Îmi pare rău pentru tine, Walter. — Sunt dependent. Mă rog, n-ai făcut rău nimănui. Și să știi că lumea ia lucrurile astea mult mai puțin În serios ca pe vremuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cărțile, umidorul, chiuveta, firul electric, recipientul de laborator Pyrex, documentele. — O să spun o rugăciune pentru tine, Walter. Bruch se opri din plâns, clar surprins. — Cum adică, unchiule Sammler? Te rogi? Muzica baritonală Îi dispăru din voce și din nou era gâjâit și vorbea gâlgâit ca un curcan. Unchiule Sammler, eu sunt cu brațele. Dumneata ești cu rugăciuni? Scoase un râset plin, din burtă. Râdea și fornăia, bălăbănindu-și trunchiul Înainte și Înapoi, ținându-se cu mânile de coaste, orbește arătându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
continuă să povestească. Procedeele prin care se trece de la imaginea povestitorului la aducerea pe ecran a timpului și locului povestirii lui sunt numeroase. Se poate alege oricare: ...ân ziua de 25 martie, de Blagoveșteni - se aude din off vocea lui gâjâită de om bătrân și credincios fumător al țigărilor Mărășești - am luat În primire serviciu’ care mi s-a ordonat, adică șef de cuptor. Imaginea Îmbrăcă imediat alura ei de arhivă de război și Înțelegem că lucrurile despre care vocea bătrânească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
o mândrie ipocrită, iar el spune pe un ton nazal, da, dar între timp, a mai fost cineva, vocea lui se răcește, iar trupul său se îndepărtează deodată de mine, eu îl trag înapoi, Udi, nu strica totul, dar el gâjâie, eu stric totul? Tu ești aceea care strică totul, dar eu îi strivesc umărul, gata, abține-te, am greșit și eu o dată, tu greșești tot timpul, Udighi, acum trebuie să te însănătoșești, încearcă să te gândești doar la lucrurile bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
este bolnav, poate că medicii aveau dreptate, ar fi trebuit să îi las să îl interneze la secția de psihiatrie, cum am putut crede că, dacă îi voi hrăni sufletul, se va face bine. Ajută-mă să ajung la mașină, gâjâie el, te aștept acolo până când termini de împachetat, îmi este interzis să mai rămân aici, iar eu îl conduc la mașina încălzită de soare, nu mai am nici o îndoială, vara fierbinte s-a înscăunat deja, îl așez pe bancheta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pace, nu mă interesează ce scrie acolo, nu îl vreau, ți-am mai spus, dar eu insist, trebuie să citești, Eti, faptul că renunți la el nu este un lucru oarecare, trebuie să înțelegi ce presupune acest lucru, însă ea gâjâie, asta presupune că mâine la ora asta voi fi un om liber, dar eu nu renunț, îi citesc cuvintele tare, cu aplomb, se strivesc de pielea ei nelăsând acolo nici un fel de cicatrice, apoi îmi smulge pixul din mână și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
aș fi zărit o fantomă, exact atunci sună telefonul, înainte ca eu să apuc să îl întreb de ce nu doarme, plânsete de copil vin dinspre receptor, Naama, plânge ea cu sughițuri, iar eu întreb, Hani, ce s-a întâmplat? Ea gâjâie, am născut deja, m-au dus la spital după ce ai plecat, iar eu strig, felicitări, cum a fost nașterea? Dar ea ignoră întrebarea ca și când acesta ar fi un lucru marginal, puloverul este distrus, plânge ea, Ilana l-a deșirat. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
căruia teatrul îi dădea, de milă, o pâine. Cineva i-a spus că era Cristian Vasile și că fusese faimos la vremea lui. I s-a și fredonat refrenul Zarazei. Unchiul meu i-a dat bătrânului o cinzeacă și acesta, gâjâind în șoaptă, i-a po vestit cele de mai sus. Le povestea oricui, dar nimeni n-a pus pân-acum povestea pe hârtie. O fac eu, în cele din urmă, deplin conștient de faptul că nu aceste biete pagini vor
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mâncat. Era un bătrân spaniol cu chipul aspru și brăzdat. Avea în fața lui, pe pătură, două oale pline cu mazăre. În clipa când intră doctorul, bolnavul, în capul oaselor, se lăsă pe spate ca să încerce să-și tragă răsuflarea lui gâjâită de vechi astmatic. Nevastă-sa aduse un lighean. ― Ei, domnule doctor, spune el în timp ce-i făcea injecția, i-ați văzut cum ies ? ― Da, spuse femeia, vecinul nostru a adunat vreo trei. Bătrânul își freca mâinile. ― Ies, îi vezi prin toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
nume de aviatoare. - Vezi? Ți-am zis eu! Ți-am zis eu!! Ți-am zis eu că trebuie să fie un tânăr extrem de înzestrat. Despre Cocondy se putea spune că vorbește întocmai ca o femeie plinuță. Și foarte în vârstă. Gâjâia. Și, în plus, prezenta și cele două, trei dezavantaje ale faptului că, atunci când ți-era lumea mai dragă, chicotea. Se întoarse și chicoti, mai departe, către lungană: - Ți-am spus eu! Ce zici?... Să-i spunem? Soră-sa, slăbănoaga, baletă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
musai la oră fixă. Păi ce, mă, Isus Învie la oră fixă, fiindcă așa vrea popa? Stă lumea la intrarea În curtea bisericii ca la magazin, când bagă ăia reduceri. Nici nu-i mai dau țuică. Boxele nu-i mergeau, gâjâia slujba, parcă dădea unul cu drujba peste fier forjat, lumea nu avea răbdare și striga Amiiiiiin... Babele Își dădeau ochii peste cap, iar hoașca de la parter avea și țuiculița cu ea, zicea amin și lua un gât. Eu m-am
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
s-a făcut sete. Și ofițerul Îi spune: Mă! Toate astea se Întâmplă Între cele două războaie. Acum cu cămașa deschisă, cu nasturii lipsă, cu gulerul rece de jegul muncii, stând la soare ca să adune căldură În oasele lui betegite. Gâjâie: Eh... Călătorim, călătorim... Nevastă-sa face o tocană. Fiul lui este meșter olar. În spatele lui, munții. Peste sat mănăstirea Horezu. Brâncoveanu, din perete, privind etern la frumoasa lui pohtă. Lângă el nevasta și copiii. Prin geamul afumat, o palmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
la altul în tăcere, bărbatul a deschis de câteva ori gura, arătându-și dinții și vârful limbii, fără să spună o vorbă, de parcă și-ar fi uitat cuvintele, pe urmă a întors privirea după aparatul de radio care continua să gâjâie, fără să-l vadă, a dat a lehamite din mână și și-a tras mai pe ceafă căciula brumărie. „Vasăzică, așa. Ce cauți, mă, la femeia mea?“, a întrebat deodată, când Patricia se întorcea cu cafeaua. „Termină, nu sunt femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ar fi vrut, totuși, să nimerească nici la vreun atelier improvizat al țiganilor-argintari (se aciuaseră, pe aici, se zicea, vreo câțiva pripășiți din această etnie, hoinari veniți din stepele răsăritene) foarte pricepuți să te momească, smulgându-ți, cu vocea lor gâjâită de asiatici, o comandă de lucru în metal prețios. Mircea chiar nu știa dacă, în aceste circumstanțe, cu puținii bani pe care îi avea în buzunarul secret, ar fi reușit să onoreze pretențiile argintarilor. Aceștia, stând în genunchi, pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
modești - câte o bere -, Florin și Cătălin, rimând din nou, câte-un coniac (așa-zis - Alexandrion). Când le aduc băutura Încerc să nu rămân cu ei - alături e altă echipă de artiști, actori la Teatrul de Stat, voci puternice, declamând gâjâit; unul dintre ei, cu barbă și coadă de cal, ținând o carte În mână - versuri din Trakl. - Tracăl, măi Leac! Tracăl, poete! Leac e un nume În literatura locală, așa că, dacă e vorba de poezie, e paratrăsnet. Tracăl, deci. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Bacaloglu îl trimise cu un șut în perete, de unde căzu apoi jos cu ochii lui negri și îndrăsneți și cu dinții rânjiți înfloriți de stropi de sânge. "Bravo, Bacaloglu, strigă Vintilă, vecine, ai dat o lovitură formidabilă!" Grasul Calistrat urlă, gîjîind: "Patroane, o să te încoronăm împărat al șobolanilor, adică nu, jjj, râse el, o să te denumim Costaichie Bacaloglu Șobolanicus! N-am ce să-ți fac, ești genial, te pup în... azi o să mă îmbăt, o să-mi regulez nevasta, o să-mi bat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
șopti vopsitul, și stau aici de trei luni de zile. Mă țin pentru experiențe, vin cu studenții și discută pe pielea mea... îi interesează... într-o zi m-au și fotografiat. De ce suferiți?" îi făcusem un semn la gât și gîjîisem: "n-am 'las..." "A, n-aveți glas! Asta trece, văd că încolo vă simțiți bine... Se poate trăi și fără glas, îmi spuse el cu o intensă privire desnădăjdurtă, eu mi-ași da și urechile numai să scap de râia
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Osmanlâii se bulucesc peste parapete, valuri-valuri... "Paștele!!! Dumnezăii!!! Anafura!!!" Capetele se rostogolesc cu turban cu tot. Corp la corp. Moldovan cu turc; turc cu moldovan, se tăvălesc în mocirla mustind de sânge, cu degetele încleștate unul în beregata celuilalt, gâfâind, gâjâind: "Moldovaaaa....." "Allahhhh....." Ajutați-mă, oameni buni, bolborosește un bătrân oștean târându-se printre cadavre... Ajutați-mă... Câțiva tineri oșteni, însângerați și ei și săbiile lor picurânde, se reped, fac zid în jurul Măriei sale: Fugi, Măria ta!!! Fugi!!! strigă ei cu disperare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pătrunzătoare a prozatorului vizează limbajul micii lumi investigate, mentalități și comportamente caracteristice, recuzita curentă și practicile obișnuite ale traiului zilnic al umanității periferiilor. Onomastica e de un pitoresc plauzibil, uneori poate șarjat prin supralicitare: personajele se numesc Duduveică, Falaștoacă, Bambulete, Gâjâitu, Tăchiță Cărăbiță, Iliuță Pufulete (numele-poreclă real al bunicului prozatorului), Năvârlie, Nenciu Penciu ș.a.m.d., rareori purtând nume „neutre” stilistic. Dintre scenele reconstituite cu vervă nu lipsesc nunta de mahala („cu dar”, bineînțeles), încăierarea conjugală ori între vecini, expediția micilor
DANIEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286684_a_288013]