81 matches
-
nu (rîde)". Da, chiar așa. Dar mai bine nu aș fi citit acest revulsiv interviu, iar fanfaronada romancierului de-acum un sfert de secol ar fi rămas în datele ei candide, de adorabil donquijotism. Scenă de noapte, tîrzie. Aud vorbe gîjîite și deschid fereastra. În dreptul mașinii, aproape atingînd-o, trei personaje: doi, cu una. Îmi închipui că în birtul de la care, probabil, tocmai au ieșit, cel mai în vîrstă, a cărui chelie strălucește ud sub lună, i-a făcut curte fîței cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
manieră maracană. Vocile imbecil timbrate gros ale spoturilor publicitare cu detergenți, pamperși sau kreskova, vocea unei răscoapte minijupițe cu inflexiuni de grădiniță (grupa mică), sfătuindu-ne tot pe TV1, evident dacă să ieșim din casă cu umbrelă sau fără, vocea gîjîită a purtătorului de cuvînt pesedist, cu-n ochi ca-n Animal Planet spre partidul trădat, cu celălalt spre partidul ce-l plătește acum, vocea de contratenor a lui Cozmîncă, vocea testosteronă a proaspătcotrocenizatei Stănoiu, vocea de bătrîn Figaro hîrșit în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lor forte duc o luptă crîncenă cu puterea mafiotă la zi!; drăguții de ei, esteții (bine hrăniți de buget), iar unii beneficiind și de recentele indemnizații de merit (pe fățișe criterii politice)!; - spirite realmente distinse, rezistente la vocea de sirenă gîjîită, se trezesc brusc miruite, și ele, la Cotroceni, zîmbind ingenuu camerelor t.v.; - veșnicii comozi, oblomovii halatelor și papucilor lirici, așteptînd într-un cot poștașul cu pensia; - "înțelepții" care ne sfătuiesc să lăsăm politicalele în sarcina politicienilor de profesie; de-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pieptarul pătat cu sânge pe care Rim îl purta peste rasa regulamentară a novicilor. ― Vrem să-l vedem pe Abate! spuse Maria cu voce autoritară. ― Știi bine că nu poate fi deranjat la ora asta! veni răspunsul pe un ton gâjâit. ― Prea Fericitul Radoslav mi-a spus că mă va primi la orice oră și sunt sigură că, dacă te vei gândi, vei vedea că și ție ți-a spus același lucru. ― Așa este. Dar în instrucțiunile mele nu a fost
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
politicos. Bărbatul tăcu, înghițindu-și vorbele la vederea gestului scurt schițat de Johansson. - Noi nu suntem tâlhari. O să-ți lăsăm australul. Și nici n-o să trimitem pe cineva să-l recupereze. Luăm în schimb piatra asta mare. - Alambicul? râse bătrânul gâjâit. Vă păcăliți. Nu e bun de nimic. Nimeni n-a fost în stare să înțeleagă cum poate fi folosit. - Ce știi despre el? - L-am găsit eu însumi, la un an după ce nesăbuiții ăia au bombardat Abația. Ce le-aș
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
-i treaba. Fac eforturi să-mi păstrez calmul. — Deja știu totul despre Luke. În afară de acest mic amănunt. E soțul meu. — Ei, dac-aș avea o liră pentru fiecare damă care mi-a zis asta! David Sharpness pufnește Într-un rîs gîjÎit. Dumneavoastră completați detaliile pe care vi le-am cerut. Restul Îl facem noi. Îmi Întinde un blocnotes. Îl iau și Încep să vîntur colile stresată. — Trebuie să... vă dau și o poză? — De asta ne ocupăm noi. Dumneavoastră spuneți-ne
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mă Încearcă o mică, infimă urmă de curiozitate. — Ce vreți să spuneți? Dau din umeri nedumerită. Că al doilea detectiv e la jumătate de preț? — Ei, hai că sînteți o scumpă! iar David Sharpness emite un nou hohot de rîs gîjÎit. Nu, comandați o a doua investigație și o obțineți la jumătate de preț. Asta vă scutește de a mai reveni aici. Vă rezolvați toate nevoile de investigații dintr-o singură suflare. — Dar nu mai am nici o altă nevoie de investigații
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
care am nevoie este dosarul pe care l-ați strîns pentru mine. Eu l-am distrus pe al meu. Însă acum... am nevoie de el. Îmi puteți face rost de o copie a lui? Dave Sharpness pufnește În chicotul lui gîjÎit. — Doamnă Brandon, dacă aș putea număra toate damele care au distrus la nervi cine știe de informație vitală... După care, cînd se apropie divorțul, sînt călare pe telefon și mă-ntreabă dacă nu cumva mai păstrez vreo copie... — Eu nu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
daune astronomice, el, gazetarul radical, își dă demisia ș.a.m.d.). Scenariul e în echilibru instabil între personajul martorului cheie și personajul fără de care acest martor, practic, nu ar fi existat - ziaristul justițiar jucat de Al Pacino, cu o voce gîjîită și cu un aer îngîndurat-monocord; dar, deși Al Pacino e trecut primul în distribuție, adevăratul cap de afiș al filmului e martorul jucat de Russel Crowe (neo-zeelandez născut în '64, așadar autor, în film, și al unei compoziții "de vîrstă
Bătălia cu morile de fum by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17165_a_18490]
-
urmă s-a dovedit că noul meu prieten, Matt, nu mințise În privința părinților lui. Era de familie bună. Tatăl lui era avocat de divorțuri În Philadelphia. Matt era al patrulea copil, mezinul. Îndesat, cu fălci proeminente și cu o voce gâjâită, asprită de tutun, plecase de acasă În vara dinainte după formația Grateful Dead și s-a tot dus. Vindea tricouri imprimate la concertele acestora și droguri când putea. În adâncurile parcului, unde m-a dus, i-am Întâlnit cohorta. ― El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bariton și muzicolog. Găsea manuscrise vechi și le adapta sau le făcea aranjamentul pentru grupuri de muzică veche și barocă. Avea și el găinăria lui, după cum spunea. Cânta bine. Vocea de cântat era În regulă, dar vocea de vorbit era gâjâită, rapidă, din gâtlej. Gâlgâia, măcănea, grohăia, Înghițea silabe. Apropiindu-se pe când Sammler era atât de preocupat, Bruch, cu idiosincrazia lui, avu parte de o primire foarte deosebită. În linii mari, astfel: Lucrurile Întâlnite pe lumea asta sunt legate de formele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ajutat chiar și pe polițai să găsească o fată ucisă. E așa de bună încât a vorbit cu vocea soției lui Mitch. Mitch! a strigat. Mitch, fă-te încoa’, bătrâne. —Du-te și vorbește, a zis Barb, cu o voce gâjâită. Eu ies să fumez o țigară. Cine-ar fi crezut? Am demonstrat alături de Dr King în mișcarea pentru drepturile persoanelor de culoare, am dus lupta cea dreaptă în emanciparea femeilor. Și uitați-vă la mine acum; să trebuiască să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mai departe, pentru că nu vreau să te las în urmă. S-a lăsat tăcerea și ne-am foit cu toții puțin stingheriți. După o vreme, Leisl a vorbit din nou. —Barb, cine e Phoebe? —Phoebe? a exclamat Barb, cu vocea ei gâjâită. Ei bine, cine-ar fi zis? A fost una din iubitele mele, am împărțit un tip, un pictor celebru, bunul simț mă împiedică să... etcetera, etcetera. Ea era măritată cu el, eu mi-o trăgeam cu el, apoi i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să moară cu stil în zilele noastre. — Și nu-mi permit nici două secunde din onorariul lui Neris Hemming. —Ți-ar plăcea să vorbești cu ea? Oh, da. E pe bune. Mi-a crescut inima. Dacă Barb, cu vocea ei gâjâită și cu firea-i cârcotașă, zicea că Neris Hemming e pe bune, atunci chiar așa era. — Dacă există cineva care poate să te pună în legătură cu soțul tău, e Neris Hemming. —Ai vorbit cu ea? Sosise Mitch. —Cu biroul ei. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
se întâmpla nimic neobișnuit, fața mea arăta la fel ca întotdeauna. Înainte de a mă culca, am mai sunat o dată la Jacqui. Mă obișnuisem să nu-mi răspundă, așa că am fost foarte surprinsă când a răspuns. —A-lllloooo. Părea să respire greu, gâjâit. —Eu sunt. Care-i treaba cu tine și Joey Ciufutul? —Am stat în pat de vineri seară. Abia ce-a plecat. Așadar, îți place de el? —Anna, sunt înnebunită după el. Capitolul 39tc " Capitolul 39" A ținut morțiș să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nu prea am chef să o gândesc din nou. Nota de plată va fi consistentă, a spus Sir Richard pe loc. Fă o estimare și dă-mi-o când vrei. Nu este nevoie să te zgârcești. A scos un sunet gâjâit. —Să știi că a fost foarte rușinos pentru bancă să se întâmple așa ceva. Cu cât este mai repede pusă la loc și noi ne reluăm viața, cu atât mai bine. Ca să mergem mai departe. Dar cum rămâne cu ancheta Poliției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de la James. Capitolul 21tc " Capitolul 21" — Ce zi minunată, zise Suki Fine. Avea părul desfăcut și briza dinspre fluviu i-l flutura, ca un steag galben ridicat în aer în spatele ei. Vaporul mergea încet de-a lungul apei; în afară de zgomotele gâjâite obișnuite ale orașului, singurele sunete pe care le puteam auzi erau ale vaporului și ale pescărușilor care zburau pe deasupra noastră, amintind de mare și de apă sărată, venindu-ți greu să crezi că suntem în mijlocul Londrei. — Mă bucur mult că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Teodora se așezase în seara aceea la masa noastră. Nici nu se uită la mine. O privea lung, ca într-o fascinație, pe Ester. Luă și sorbi din paharul ei cu nectar și prinse a murmura un fel de jelanie gâjâită, înfundată. Îi prinse mâna și i-o mângâia ușor, abia atins, șoptindu-le parcă degetelor lui Ester, degetelor ei prelungi, fiecăruia în parte, dojenindu-le parcă: „Fată, fată, de ce-ai fugit de sub cruce... Nu știi că locul tău acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fi plâns acolo, Înăuntru, la căpătâiul lui și nici pe el, cel care tocmai ieșise din ascunzătoare. Pe el, de fapt, nici nu l-au luat În seamă, iar bătrânul (sau bătrâna) era la locul dinainte, singur(ă) și respirând gâjâit. Atât Își mai amintește din acea zi și probabil că apoi a adormit. Asta la propriu, pentru că altfel, conștiința lui pare să fi căzut imediat după asta Într-un somn lung de cel puțin câțiva ani. Următoarea amintire pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
că mergeam. aicea am cantonat În noaptea de Paști și s-a dus căruța la șosea pentru a aștepta mașina cu daruri, adică țigări și ceva de mâncare, și am stat toată noaptea treji ca s-o așteptăm! Chiar dacă vocea gâjâită nu spune mai nimic despre acea noapte de sărbătoare, noi putem desluși În fumul montajului prin fondú cum totuși preotul regimentului face la miezul nopții o slujbă. Feeria lumânărilor aprinse În timp ce se cânta „cu moartea pre moarte călcând“ (cum stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
fiindcă nici un țăran nu vine din țarină cu caii de dârlogi. Îi înhamă la căruță sau la plug” - am zis eu. Spre a se convinge, camaradul meu a încercat să strige, dar din gâtlejul lui nu a ieșit decât un gâjâit ca la gânsac. „Ai răbdare să se apropie și o să ne dăm seama dacă e el sau altcineva” - l-am potolit eu. Ne-am oprit, să urmărim arătarea din deal... Doamne, ce îl mai zbuciumau caii pe bietul om. Fiecare
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
bine! Un truc pe care nu l-au făcut decât doi inși: Copoiu Matei și cu mine, pentru că cerea talent de imitație, era "vorbitul răgușit". Stam în clasă foarte liniștiți și, dacă ne scotea la lecție, ne ridicam și spuneam gâjâit, ca și când am fi avut cea mai autentică laringo-faringită: ― Vă rog să mă scuzați, dar nu pot vorbi!... Cel mai des folosit dintre toate trucurile și de foarte mulți colegi a fost acela cu "durerea de măsele". În clasa a VIl
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
nu se ia la om, mulți localnici Își sacrifică porcii mai abitir ca de Crăciun, se pun pe chefuit cu zilele - căci carnea trebuie consumată repede, să nu se strice -, iar taraful Căloi a intrat În repaus medical din pricina vocilor gâjâite și a degetelor Înțepenite; Titel Meșteru se fălește - În așteptarea unui investitor serios și cu posibilități financiare solide - că a născocit o mașinărie de tundere automată a ovinelor: oaia intră printr-o deschidere a utilajului, plină de lână cu scaieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
amprentă a iluziei deșarte și a unor împrejurări nefericite... Castelul meu are temelia de nisip, îl simt cum se prelinge pe lângă mine... Deci acesta e visul... Aceștia mi-s colegii... Întind hârtia și spun: -Sunt noua învățătoare... vorbele îmi ies gâjâit și îmi vine să plâng de ciudă... o ciudă pe mine... pe viață, pentru că m-a târât la capătul lumii. Strig Timpului, să îl grăbesc, să scap, să plec: -Toarce, Timpule!... Toarce! Bătrânul titan ia fusul și-mi sfârâie imagini
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ea, măcar ea ar putea să Înțeleagă! — Mamă! o strigi Încet. Dar se vede că nu te-a auzit, e bătrână, săraca, simțurile i-au slăbit. — Mamă! Încerci să strigi mai tare, dar degeaba Îți Încordezi gâtul, doar un sunet gâjâit, indistinct iese din coardele Întinse. — Mamă! Te forțezi, te scremi, disperat, dar vocea nu ți-o auzi și nici umbra nu ți se Întinde pe iarbă, cum, nici măcar ea să nu Întoarcă fața spre tine? Cum, nici măcar ea să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]