259 matches
-
a se face nevăzută și nesimțită, pășind atât de ușor că nu se auzea și lăsând să se înțeleagă deslușit din toată comportarea și expresia feței ei că e permanent acolo unde dorește, fără să fie descoperită. Geamătul ei stins gâlgâia și se-nfunda în pământ. Ce urmărea? Ce aștepta? De când și de ce-o pândea? Vedea și dânsa ce vedea ea? Și dacă vedea, de ce nu-i vorbea niciodată de asta? De ce nu-i spunea niciodată nimic, cum nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
bună din toate și să te resfeți cu puțină bucurie. Șoferul răsuci butonul de radio. Prinse un buletin de știri. Informațiile priveau mișcările frontului. Era incapabilă să se concentreze și să asculte. Vocea crainicului, ca debitul constant al unei ape gâlgâind pe-o conductă, îi făcea totuși bine. O ajuta să suporte mai ușor scurgerea timpului. Întunericul mașinii zumzăia de pocnete mici, trosnituri și huruituri captate din aer. Bezna din jurul ei se dilată încărcată de bucuria și nerăbdarea care-o apucară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să ne dezbată careva... Cerboaica își făcu loc până lângă Miluță și Irina: Copii, ah, ce bine că vă-ntâlnesc! Nu l-ați văzut pe prefect? Hei, oameni buni! strigă Miluță. Cine l-a văzut pe prefectul orașului? Ha? Ce? gâlgâi o voce ca un clopot de biserică. Prefectul!? Burjui! S-a zis cu el! Te pomenești că l-au și arestat, se sperie Miluță. Nu se poate! strigă Cerboaica. Acu un ceas m-am despărțit de el. Ce-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și simplu, îi crestaseră chipul din tâmplă în tâmplă, cum făceau adesea maurii cu femeile păcătoase, hulindu-le, astfel, frumusețea. Nu ajungea, însă, niciodată să-l atingă. Nu reușea decât să redeschidă șuvoiul dureros dintre coaste pe care-l simțea gâlgâind din vreme în vreme, semn că, da, era în viață. Încă în viață. După ceasuri multe, care poate că fuseseră zile, simțise și mirosul mâinii care-i umezea buzele, simțise atingerea care schimba fâșiile de pânză. După care auzise și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
atunci sms-ul. Mișelește. to: ada cu cine erai, în maroc? 17. El A trăit. Ca-ntr-un miracol, sau ca într-un blestem, trupul cel frânt a trăit. A respirat, fără hrană, scuturat de febră, cu buzele arse, cu sânge gâlgâind din toate ungherele cărnii, încă șaptesprezece zile de vis negru ca smoala, până când, încet, încet, și-a recăpătat auzul. Simțurile. Puterea de a-și îngâna numele. Frica de moarte. Dorința de moarte. Vanitatea de a-și pipăi chipul, căutând să
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
o ușoară disfonie, pentru că nu, nu mai poți să zici ... mulțumesc. Îi place mult lui Ivan. Îi place băiatul ăsta cu ochi frumoși, cu aura lui de aer proaspăt, cu timiditatea lui politicoasă, fracturată de un entuziasm sincer, care-i gâlgâie în gât. Îi place cum îi soarbe cuvintele, poveștile despre Kiev și Londra, despre Stockholm și Reykjavík, despre cum a învățat el acolo să facă fenomenala plăcintă cu creveți (pe Sundlaugavegur, la numărul 15, e o cantină unde, acum douăzeci
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Babele se opriră trezite din război. Florica căscă prima gura: — Fa, să știi că l-am omorât! Caterina privi corpul care zăcea pe podea. — Măcar să-mi iau andreaua... Babele se mai uitară o dată la corpul trântit pe jos, din care gâlgâia un sânge incredibil de roșu. Oftară și por niră în șir indian pe holul blocului făcându-și cruci. Se opriră la lift. — Fă, Florico, zise Caterina, da’ și Veta asta, măcar dacă lăsa și ea șablonul ăla de cruce pentru
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
torțe în mâinile calde țiu iar în plex mi se zbate un greier ce-și prefiră subțirele-i glas până-n steaua polară ce stă fixă, luminând cu recele-i sclipăt un colț de lume vrăjită. o, ce cântec fierbinte, mustos, gâlgâie în carne, între osul meu sacru și polul cel mai de jos al planetei naufragiate în mine. îngerul armoniei, cu fața lui netedă, înflorită acum în surâs, la tăcere mă-mbie. fulg de zăpadă să dispari absorbit în umbra unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
se înfig în departe, în sternul seninului, privirea mi se încovoaie, cu neliniștea ei îl mânjesc. ca apa, seninul se-nchide peste spinii privirii și-i preschimbă-n sidef. nepoftita fiară când nu pot să scriu, ce tulbure pastă îmi gâlgâie în vene, ce păsări de plumb îmi întunecă auzul! când nu pot să scriu, ce strâmb se reflectă lumea-n oglinzi, tremurată și plină de întreruperi, scăpată din mâna lui Dumnezeu, amorțită! când nu pot să scriu, ce lumină strepezită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
umerii tăi// vene accentuate sub piele pe piepturi vii/ și cioburi încinse sub tălpi de cauciuc/ efectul de cădere din dans/ gândurile mele se pulverizează în resturi/ ca atunci când cineva trece un creion peste piele// ochi roșii polaroid în întuneric/ gâlgâie iubire la unison" (stupid little piesă mp3); "capul meu alb printre capetele albe/ o senzație biologică umblând pe vârfuri/ ieșind liniștită din casă/ exact ca restul rețelei/ așteptând o minune în fiecare zi// 1 câine doarme neajutorat în mijlocul trotuarului cu
Conectică și butoane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9746_a_11071]
-
răspunsul, The Sig făcu un semn scurt și-un chelner se Înfiripă la masă cu patru stacane pline cu ceai de tei, apoi dispăru mai iute ca o alună la un festival al berii. Toți ciocniră și băură până la fund, gâlgâind. Pe burdihanul lui Freud, marinarul și doamna dansau tangou. Apoi, The Sig zise: — Împărate, o să fiu scurt, deși nu-mi stă În fire. Câțiva clienți de-ai mei americani mi-au spus că v-ați Încăierat azi-dimineață. — Ce clienți? — E
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
aceeași sticlă, care nu pare a se goli. Ce-i cu sticla asta? Întreabă el. Asta, spune barmanul, e sticla care nu se termină niciodată. Cum așa? Întreabă Ivan. Uite, zice barmanul, ținând deasupra chiuvetei sticla răsturnată, din care vodca gâlgâie fără oprire. Incredibil! Și cât costă? se interesează Ivan. Cinci mii de ruble, răspunde barmanul. Ca urmare, Ivan pleacă În Siberia să taie copaci, muncește ca un sclav, nu mănâncă, nu fumează și strânge fiecare bănuț. După o jumătate de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
tristă. Nici măcar gândul la aluziile pe care i le va face lui Naipaul în dimineața următoare nu reușea să anuleze senzația neplăcută pe care i-o dădea frecarea cefei sale teșite de peretele de care se rezema. Miam, miam, miam, gâlgâia fata. Privind rădăcinile întunecate ale părului ei decolorat cu peroxid, Alan își dăduse seama nu numai că nu-și amintea numele ei, dar habar n-avea cum arăta la față, într-atât de plină îi era mintea cu imaginea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cuvinte porcoase, pulă, pizdă, sloboz, fut, era infernal, ne-am futut ore în șir, până pe la nouă dimineața, când chiar nu mai puteam, am adormit îmbrățișându-ne, ne-am futut într-o nebunie, efectiv, n-am mai trăit așa ceva... - Blub, gâlgâi Vincent. - Ce-a fost asta? se sperie Shuoke. - Îmi lasă gura apă. - A-ha-ha-ha-ha-ha-ha-ha-ha, râse Shuoke, chiar căcându-se de râs. Relația dintre Shuoke și Suki continua, adâncindu-se chiar; evident, amândoi se asigurau reciproc de zeci de ori pe zi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Scrierea de texte umoristice de către autori fără umor. Acești autori nu știu că n-au umor (altfel n-ar fi atât de dezinvolți în publicarea, în special, a unor volume de epigrame): „Își are rost și-o băutură / Când toamna gâlgâie rubinul. Băut la timp și cu măsură / Tot omul bun cinstește vinul!“ (Iordan Aioanei) „Aleșii nu mai fac nimic, / Nici măcar nu dau din «clanță». / Pentru ei a ajuns un tic: / Se gândesc doar la vacanță.“ „Ei fac politică de paie
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mâna lui Stelian, care îi atrase cu glas scăzut atenția că Teodorescu era, totuși, numele său. Ei, ce mai contează! dădu Ilici Vasile distrat din mână și înșfăcă repede de pe masă o sticlă cu apă minerală, din care începu să gâlgâie grăbit, ca să-și răcorească organul vorbirii, uscat din cauza discursului prea pasionat. Fane, vino-ncoace!... Unde ești, cioară?... zbieră Tarbacea furios după omul de serviciu, întorcându-și capul spre ușă. Fane, lua-te-ar dracii!... urlă din nou politrucul comunal, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
SCRIEREA DE TEXTE UMORISTICE DE CĂTRE AUTORI FĂRĂ UMOR. Acești autori nu știu că n-au umor (altfel n-ar fi atât de dezinvolți în publicarea, în special, a unor volume de epigrame): Își are rost și-o băutură/ Când toamna gâlgâie rubinul./ Băut la timp și cu măsură/ Tot omul bun cinstește vinul!" (Iordan Aioanei); "Aleșii nu mai fac nimic,/ Nici măcar nu dau din Ťclanțăť./ Pentru ei a ajuns un tic:/ Se gândesc doar la vacanță."; "Ei fac politică de paie
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
ascund în spatele unor panouri de lemn. Apoi apare picadorul călare care, ajutat de peonii meniți să atragă imediat atenția taurului în altă direcție dacă lucrurile iau o întorsătură neplăcută, îi înfige animalului sulița în gât. În momentul în care sângele gâlgâie din gâtul taurului "ca mustul care se revarsă în afara butoiului", apar trei banderilleros care, pe rând, îi infig bietului animal rănit câte două banderillas (un soi de pumnale ornate) în gât. Abia în momentul în care taurul rănit și obosit
La curtea Regelui Fotbal by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7339_a_8664]
-
și-al conservatorismului lipsit de imaginație. Dar nici al amatorismului cras, al lipsei crunte de talent și de imaginație. Ador modernitatea inteligentă, plină de idei și savoare, dar îmi repugnă minimalismul vulgar, mecanicitatea greoaie, violența gratuită și ambițul în spatele cărui gâlgâie lăcomia. Dacă noul Mesia al artei românești și-ar vinde produsele la iarmaroc, n-ar fi nici o problemă: acolo s-au născut, acolo să-și trăiască gloria. Dar când niște stupidități ce amintesc „experimentele" unui școlar de nivel primar încep
Triumful neroziei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6385_a_7710]
-
pîntecul răsăritului cîntecul cocoșilor pe masa întinsă ca un curcubeu păcatul se înmiresmează cu săgeți cu plămîni de colibri și femei gravide fecundate de schijele unui semn de întrebare de bulboanele de veghe strigătele ca niște gondole străpung desimea apa gîlgîind polifonie ridicată încet prin turle și ziduri răsturnate crește în urciorul cîntecului de bucurie cînd tu apari armate sîngeroase vin din parfumul tău de femeie și zgomotul tocurilor tale de număuita cînd tu apari din tranșeele muzicii din placenta copacilor
dincolo de porii hârtiei by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15536_a_16861]
-
nu-i clei de balenă sinucigașă... Plîng fără să știu și lacrima-mi poleiește savuros, dizolvant dioptriile? Nu pricep. Mîlul e fin, uniform... abject... degeaba frec c-o batistă, cu spirt... cu cerceaful, cu acid sulfuric... Să-i sparg, îmi gîlgîie ideea... căci posed și idei!... să-i pisez cu satisfacție într-o piuliță de fier ruginit... și gata!! Voi cumpăra o pereche nouă, feerică... Voi străbate pereții cu Privirea! Voi reintra în Dolhasca!!!
Clapele literelor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16734_a_18059]
-
citim două-trei fragmente, dintre cele mai semnificative: ,când seara se lasă cu vulturii-n gol/ chipurile noastre se sting/ și ne proptim râurile-n piept/ să încălzim chinuitele pietre/ numai sarea de pe cuvintele noastre/ mai pâlpâie în lumânări/ se-aude gâlgâit de securi/ pocăința stâncilor aprinde pustiul// pletele lui Dumnezeu ard în păduri" (Psalm); ,se aud sărbători în zăpada ce arde/ mugurii se dezgheață ca irișii dintr-o carte/ îmi acoperă privirea se urnește gheața devenind apă și lumină/ morile macină
Fulgi de poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11092_a_12417]
-
admonestat de o femeie de serviciu aprigă la mînie: , Aici e numai pentru redactori, nu pentru toți ficționarii de pe stradă!". ,Vocativul divin" (ca acela al Crailor! aruncat de o Pena Corcodușa la fel de încrîncenată) transformă ocara în renume. Pentru cineva care ,gîlgîie de pofta scrisului", intrat de copil în ,paradisul cuvintelor românești" unde ,oriunde calci, pe orice pui ochiul sau creionul, totul sare, sfîrîie, zbîrnîie și cîntă, ca într-un iarmaroc inventat de cel mai subtil și vesel Dumnezeu", nu există prea
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11201_a_12526]
-
când erau aliații lui Stalin. Morbul stângismului, al pacifismului laș, aflat atâta vreme în adormire, s-a reactivat acum, când presiunea asupra valorilor occidentale a ajuns fără precedent. Nu întrebați de ce ar avea nevoie o țară precum Iranul, unde petrolul gâlgâie pe străzi, de energie nuceară, pentru că nu veți primi nici un răspuns. Jihadul nu mai poate fi dus azi așa cum era dus în Evul Mediu, cu sabia și călare pe cămilă. Pentru a fi cu adevărat postmodern, el trebuie să stea
Șobolani în bibliotecă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10877_a_12202]
-
recuperatoare, ratificînd erzatz-ul. Suprarealismul e urmărit în amonte către obîrșiile sale urmuziene, amuzat mizantropice, care mixau regnurile cu voioșia efectuării unor caricaturi dar și cu o dezolare atît de intensă încît înlocuia bonomia liniilor înveselitoare cu fiorul absurdului: ,apele freatice gîlgîie pomelnicul invers pînă la izvoare/ împăciuitoare o șopîrlă în putrefacție ca un preot în bunătatea lui/ scandal în tulpina citrică a răsăritului de soare/ și cleiul umbrelor pe drumuri/ acel amestec de schilozi orbi și copii gușați care dă nume
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]