82 matches
-
copertă era tipărit: Cristian Irinescu, Biblia poetică sau Întoarcerea în eden și am așteptat să-mi scrie autograful. Rugîndu-l să nu exagereze: " Scrie cam așa: lui Val Gheorghiu, cu interes maxim..., la care vikingul de Tătărași a început să rîdă gîlgîit, adăugînd cu creionul meu: ... și echidistant". Reacția lui brusc-amuzată a și fost cea care m-a făcut să-i citesc, în zilele următoare, opul de 500 de pagini. Prea îmi păruse, în primul moment, suspect de abrupt junele arămiu, ca să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
este că, deodată, în vreme ce a optzecea sau nouăzecea găleată ieșea, bolborosind, din poloboc, sărmanul Tashtego căzu cu capul în jos, ca o găleată într-un puț, în adîncurile acestui uriaș poloboc de Heidelberg, în care dispăru - Dumnezeule! - cu un oribil gîlgîit uleios! Ă Om peste bord! strigă Daggoo, care-și veni primul în fire din consternarea generală. împingeți găleata încoace! Și, punînd un picior în găleată, pentru a se putea ține mai bine de parîma lunecoasă a mandarului, se lăsă ridicat
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
își dădu duhul. Ultimul ei jet fu și cel mai jalnic: ai fi zis că-i coloana lichidă a unei fîntîni maiestuoase, a cărei apă, oprită de o mînă nevăzută, scade treptat, înainte de a se lăsa la pămînt, cu un gîlgîit stins și melancolic. în curînd, în vreme ce echipajele așteptau sosirea vasului, cadavrul păru să se scufunde, cu toate comorile sale neatinse. La porunca lui Starbuck, oamenii îl legară cu parîme în diferite puncte, așa că ambarcațiunile deveniră curînd niște geamanduri, ținute de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
urc. E stop cardiac garantat! Bine, exagerez puțin, intrați, am un whisky bun... Înțelegeam că tonul ăsta avea să facă, peste câteva secunde, din nou de nerostit ceea ce trebuia să-i spun. Vorbele lui Vinner aveau același efect anesteziant, ca gâlgâitul iscat de pai în spuma lăptoasă din paharul lui, sau ca efortul unei vilegiaturiste obeze, de a se ridica odată cu fotoliul din plastic înțepenit în colacii de grăsime de pe șolduri... — Am uitat să vă dau ceva, am spus cu o
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Maxine, știind exact cum arăta durerea pe chipul copilului său, sări din scaun. ― Nu! strigă ea. Nu! La șase metri mai Încolo, stând În picioare sub soarele care apunea, Maxine Grossinger era În continuare mută. Din gât Îi scăpă un gâlgâit. Cu bruschețea unei descărcări electrice, fața i se făcu albastră. Chiar și de pe rândurile din spate oamenii vedeau cum oxigenul Îi părăsește sângele. Rozul i se scurse pe frunte, pe obraji, pe gât. Mai târziu, Obiectul Obscur se jură că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de copil. Pe cine ai iubit cu adevărat, Scribonia, pe mine, sau pe el? Livia se apleacă îngrijorată asupra lui. — Ce ai? Te doare ceva? Scutură din cap. Încearcă să i răspundă, dar cuvintele nu prind contur, înecate într-un gâlgâit de plâns. Din ce în ce mai uimită, Livia îl apucă cu putere de braț. — Și tu simți pericolul, nu? Aprobă în tăcere. Ce altceva ar putea face? A sosit momentul, își zice Livia mulțumită. Inspiră cu putere. Acum ori niciodată. Se smiorcăie cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Surâde amuzat. Agrippina, mai treacă-meargă, înfumurată și țâfnoasă cum e, s-ar fi potrivit, dar Iulia cea mondenă... Încearcă să-și imagineze fosta fiică vitregă înveșmântată sobru și ducând un trai decent. Fără să vrea, pe gură îi țâșnește un gâlgâit de râs. Din toate părțile îl împung imediat ochi mirați. Este nevoit să se prefacă că se luptă cu un acces de tuse. Cu această ocazie îl descoperă pe Velleius din nou lângă el. — Ah! Aicea ești! spune mulțumit. A
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
uit la ea cu surprindere, pentru că se vede că Geraldine nu cunoaște sensul cuvântului. Mahmureala înseamnă ochi injectați, piele pală cu o urmă de gri, păr ciufulit, cearcăne mari sub ochi. Ca de obicei, Geraldine arată perfect. Îmi iese un gâlgâit de râs pe gură. ― Geraldine, arăți tu vreodată altfel decât perfect? Geraldine își dă părul pe spate și spune: ― Crede-mă, arăt groaznic. Dar îi face plăcere ce i-am spus, pentru că, la fel ca în cazul tuturor fetelor ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
tufărișul crescut printre copaci, se dovedi o întreprindere mai dificilă decât prevăzuseră. Pe când soarele apunea, Audbert și cei patru huni ieșiră într-o mică poiană, ce se deschidea chiar la picioarele pintenului stâncos pe care îl luaseră ca reper. Un gâlgâit surd indica prezența unui izvor prin preajmă. Oprindu-și calul la liziera pădurii, marcomanul așteptă ca Balamber să vină din urmă și îi anunță că ajunseseră la destinație. Cu un ton șovăitor, adăugă: — Totuși, nu e nimeni aici. Ești sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de atâtea ori îl afundă la loc, găsind astfel, încet-încet, puțină alinare. Bău apoi îndelung și își scufundă capul în torent, ca să stingă fierbințeala ce o simțea pe față; când o făcu pentru ultima oară, auzi din nou, în sfârșit, gâlgâitul apei printre pietre; își dădu seama astfel că începea să-și recapete auzul normal. Distinse chiar și chemarea insistentă și stridentă a unei păpălude. De undeva din pădure, răzbătu, ca un ecou, ultimul salut al unui pițigoi-cu-capul-negru, ce anunța sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
celui mai valoros dintre războinici; în același timp, însă, se simțea mai mult ca oricând atras de Frediana și de ceea ce el considera a fi puterea ei: puterea trăsnetului! Deodată, prin aerul înțepător al dimineții, îi ajunse la urechi, odată cu gâlgâitul torentului și ciripitul păsărilor din pădurea trezită acum, un ecou îndepărtat de voci omenești. Deși nu deslușea cuvintele, recunoscu vocea puțin stridentă a lui Odolgan și fu imediat în picioare. Din câțiva pași, ajunse la calul său și, apucându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și nu era ușor să porți cu adevărat o conversație. Urmând-o pe Frediana, Sebastianus se trezi aproape pe neașteptate pe buza unei văi adânci, unde vegetația se îndesea: o încrengătură de stejari, sălcii și soc, prin care se auzea gâlgâitul unui curs de apă. Puteai coborî acolo, aventurându-te pe o cărare abruptă și abia vizibilă ce putea fi străbătută numai în șir indian și nu fără a pune caii în primejdie, însă Frediana nu șovăi să-l îndemne pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un cer de un azuriu intens, cum lui Sebastianus îi părea să fi văzut doar în Italia, nori albicioși se deplasau leneș către răsărit. Mult mai aproape, mici zgomote produse de animale minuscule însuflețeau mărăcinișurile de-a lungul torentului și gâlgâitul vesel al apei printre pietre suna ca un cântec molcom și cuceritor ce părea să-i cheme pe toți la odihnă și la a lăsa deoparte toate grijile. Rezemat de un copac, Vitalius cerceta grâul încă fraged, mușcând ușurel dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
priza de mic voltaj din spatele unui tufiș de ienupăr albăstrui și a tras ștecherul afară. Apa s-a oprit încet. Ultimele picături s-au scurs în bazinul cel mai de jos, revărsându-se puțin peste buză. A urmat un ultim gâlgâit, plescăitul unui pește agitat, după care singurul zgomot care s-a mai auzit a fost bâzâitul lampionului de pe stradă. Mike a rămas pe loc. Era îngrozit de faptul că intrase prin efracție pe o proprietate privată și pentru că și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
bucile pline de coșuri, care-și tot îmbracă și dezbracă lenjeria ordinară. Ia loc, John, spuse ea, netezind locul de lângă ea cu palma. Umezindu-și vârful degetului, Vron începu să întoarcă paginile. Cu un oftat, care era mai mult un gâlgâit de satisfacție, a găsit fotografia lucioasă care se desfăcea Mi-a pus-o în poală cu o grijă afectuoasă. S-a așezat și tatăl meu. Le-am simțit mâinile pe umerii mei și fețele lor omenești, rotunde, nerăbdătoare, foarte aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
afară au crezut că ne-a cuprins leșinul pe toți. „Sunteți bine, mă?” ne Întreba Directorul din când În când, mai ales când auzea așa, un fel de horcăit. Nici nu-i trecea prin cap că era bolborositul damigenei și gâlgâitul Însetatelor noastre gâtleje. După un timp, Însă, vinul băut nu ne-a mai Îngăduit tăcerea. Eu am Început cu vorba că, fiind suferind, băutura mă ataca cel mai repede. „Tovarășu’ Director și băi Oaie, trebuie spus, la modul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
multă vreme, sfințite. --Și bine ai să faci, dragule. Cu sufletul la gură, am aranjat cărțile în sâpet, am alergat la izvor și cu toată graba l-am întrebat: “Ai vreo noutate, prietene?” El însă mi-a răspuns cu un gâlgâit care prea semăna cu un chicotit... Apoi, liniște... “Parcă toți sunteți prinși într-o conspirație” - am gândit eu cu reproș. “Să nu-mi porți pică omule. Surpriza plăcută face de o mie de ori mai mult decât o dezvăluire înainte de
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ci potența forța insidioasă a absenței. Imprimată în vibrația tăcerii și în ritmările sonore ale mesajelor casnice, o iradiație învăluind imperceptibil întreg cadrul domestic, migrând bizar și continuu, n-aveai cum s-o înfrunți. Vastă, stinsă pulsație... până izbucnea în gâlgâitul robinetului sau în tremurul ferestrelor sub furtună, în țicneala dospită a după-amiezilor lungi de arșiță, vara, în lenea vinului roșu din pahare, în diafana invazie a pufului de păpădie, rotind vârtejuri suave de neant în fața ușii deschizându-se brusc, printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mai bun caz, naiv și, în cel mai rău caz, o nebunie absolut cretină. Femeia din fața ei nu era deloc șoricica pe care și-o închipuise ea. Era un adversar formidabil. Dintr-odată, senzația de vomă a fost înlocuită de gâlgâitul unui hohot de râs, care s-a comprimat, la suprafață, într-o pufnitură reprimată. Deborah părea ușor nedumerită. Ce găsești de râs? Clătinând din cap la gândul propriei naivități, Julia a semnat chitanța de card și i-a returnat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
că Parker probabil desfăcuse o bere fără să se obosească s-o țină mai departe de microfon. ― A fost ca o plimbare câmpenească, continuă cu mândrie inginerul. Când reglăm noi o problemă, așa rămâne! După această afirmație peremptorie urmă un gâlgâit. Canicula acestei zile de vară era copleșitoare.., ― Bine zis. Bună treabă, întări Dallas. Odihniți-vă! Meritați amândoi. Și... Parker! ― Da? ― Când om ajunge în preajma Pământului și vei coordona departamentul cu controlul de ingineri, ține berea departe de gură! Gâlgâitul dispăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
un gâlgâit. Canicula acestei zile de vară era copleșitoare.., ― Bine zis. Bună treabă, întări Dallas. Odihniți-vă! Meritați amândoi. Și... Parker! ― Da? ― Când om ajunge în preajma Pământului și vei coordona departamentul cu controlul de ingineri, ține berea departe de gură! Gâlgâitul dispăru. Satisfăcut, Dallas închise și spuse. ― Hai să strângem mălaiul și să ne întoarcem acasă. La garaj, Lambert! Unghiul de ascensiune al lui Nostromo începu să se încline încet, Trecură mai multe minute până când se auzi un bâzâit regulat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
panourile popotei, sfredeli urechile echipajului perplex. ― Cămașa lui... murmură Ripley, paralizată ca și Kane, dar din motive diferite. Arăta cu degetul spre pieptul ofițerului. Pe tunica lui Kane apăruse o pată de sânge. Se întinse rapid, se lărgi, deveni un gâlgâit de sânge în mijlocul pântecului. Răzbiră atunci zgomote de sfâșiere, smulgere ale unui corp martirizat. Cămașa crăpă, explodă ca un pepene, se răsfiră ca buzele unei răni, când o lighioană, un căpușor cât pumnul, împroșcând cărnurile lui Kane, ieși la aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pe pavajul crăpat al curții, pe cele trei trepte de la intrare, fiecare mergând pe rând, la biserica Boteanu, vom pleca spre Boteanu, desigur, dar nu amândoi, nu deodată, de mult, ah, suport țăcănitul acesta supărător de vase din bucătărie, supărătorul gâlgâit al apei de la chiuvetă, mugetul înspăimântător al animalului acvatic ce se zbate zadarnic să mai iasă din țeavă, cu apa, prea fierbinte, opărindu-i țeasta lucie și cheală, sub o căciulă roz-murdar, flaușată. Gâlgâitul muget al apei, și mereu gheara
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
supărător de vase din bucătărie, supărătorul gâlgâit al apei de la chiuvetă, mugetul înspăimântător al animalului acvatic ce se zbate zadarnic să mai iasă din țeavă, cu apa, prea fierbinte, opărindu-i țeasta lucie și cheală, sub o căciulă roz-murdar, flaușată. Gâlgâitul muget al apei, și mereu gheara neagră care strânge firele cu disperare, și supărător-liniștitor cineva care spală vasele în bucătărie, cineva spală în chiuvetă cratițe și farfurii, și gonește din hall pendula - Muti. Muti își șterge nerăbdătoare degetele înnegrite de la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
steril și bombat. — Dacă nu-i, spuse tînărul, mergem alături, la Steve. Acolo-i deschis toată noaptea. El avea obrazul Întunecat și impertinent, ochii apoși, gura omului neputincios, slab, alintat, Îngîmfat și corupt. CÎnd rîdea, Îi răsuna În glas un gîlgîit ușor, dezlănțuit, batjocoritor, plin de siguranță răutăcioasă. — Teribil! spuse fata cu glasul ei indecent. Mi-ar plăcea să mergem acolo! Hai să mai luăm o pereche! Pe cine-am putea convinge să vină? Crezi că Bob și Mary or fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]