43,337 matches
-
mai înalte roade, și în bine, și în râu, ale Europei Occidentale își găsesc înfăptuirea în cea orientala). Dacă luăm ca element diferențial religia, atunci est-vest coincide cu împărțirea: Biserică Catolică - Biserică Ortodoxă (paradoxul, în acest caz, este că originea gândirii și a culturii occidentale, Grecia, este plasată în orient). Dar, tot din punct de vedere religios, estul reprezintă islamul, si budismul, si confucianismul. Am putea să reparcurgem la infinit, ca într-o joacă, aceste topoi. Am ajunge, însă, la convingerea
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
capului, însă, nu ar fi permis (britanicii - n.n.) pe teritoriul lor un guvern al vreunei țări ocupate de ruși. Ca si cum ocupația rusească, ar fi fost cu ceva mai bună decât ocupația nazistă". În același timp, există o diferență conceptuală în gândirea regelui Mihai cu privire la informarea adecvată asupra realităților din Est, odată cu instalarea comunismului în Europa Centrală și de Răsărit. Mihai I era de părere că "oamenii politici știau totul", diferențiindu-se - în opinia sa - de cetățenii de rând care puteau să
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
salvat de la prăbușire sistemul comunist, l-au ajutat să supraviețuiască. Asta a demoralizat și mai mult pe oamenii de bună-credință din țările socialiste"14. Basarabia, că victima a confruntării dintre Est și Vest Una dintre cele mai grave teme, în gândirea politică a Regelui Mihai, a fost chestiunea Basarabiei, cea mai mare pierdere teritorială suferită de România după încheierea ostilităților celui de-al Doilea Război Mondial. Problemă teritoriului dintre Prut și Nistru a căpătat, în viziunea Suveranului, ample semnificații politice, istorice
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
dovadă că participa, cu o lipsă de patriotism fără precedent, la adâncirea sciziunii dintre cele două pământuri românești"22. Actul de la 23 August și antiteza cu mareșalul Ion Antonescu, ca paradigmă a valorilor occidentale Între temele și simbolurile care definesc gândirea politică a ultimului rege al României, actul de la 23 august 1944 poartă, poate, cel mai privilegiat loc din perspectiva semnificațiilor profunde și a modului în care a rămas un pilon definitoriu al valorilor și opțiunilor sale de conștiință. Pentru că poziționarea
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
atât participarea în sine, cât și presa britanică, au evidențiat întreaga simbolistică europeană pe care o întruchipa ultimul șef de stat în viață, participant efectiv la ostilitățile celui de-al Doilea Război Mondial. Concluzii Clivajul Est-Vest este unul definitoriu pentru gândirea politică, demersul istoric și poziționarea simbolică pe care regele Mihai le-a parcurs de-a lungul carierei și vieții sale. Poate niciun alt reper al personalității ultimului monarh al României nu putea fi redat atât de bine precum perspectiva față de
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Occidentului și abia pornită pe calea democratizării. Apoi, trebuie să cercetăm dacă aceasta poate fi lărgita și pusă în afara determinărilor sale contextuale. Se poate adapta un concept apărut după așa-zisul "sfârșit al istoriei" și după disoluția ideologiei la atmosferă "gândirii țări" a secolului al XIX-lea, marcată de tendințe doctrinare clare, precum naționalismul, liberalismul, conservatorismul sau socialismul? Ca să răspundem celor două întrebări, suntem nevoiți să schițam un scurt istoric al termenului și să decidem care dintre sensurile atribuite de diferiți
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
constituțional sau protocolul parlamentar se justifică, fără îndoială, si in precară alfabetizare politică a elitelor conducătoare. Maiorescu însuși se vede nevoit să suporte acidă ironie a lui Delavrancea, care observa tendința liderului junimist de a ridica discuția concretă la înălțimea "gândirii filosoficești"22. Semnalată că patologie a discursului public la începutul secolului al XX-lea, "politicianismul"23, "limbuția"24 sau "politica de vorbe"25 decurg și din insuficientă educare a patimilor, și din etichetarea imprecisa a realităților politice. Insuficient pregătiți pentru
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
personale", care se întemeiază pe miturile americane ale libertății și ale oportunității de exprimare individuală pe cai precum scrisul expresiv/ creativ, programe de lectură personalizate și figuri simbolice ale autodeterminării; a treia categorie ar include "alfabetizarea critică", concepție bazată pe gândire critică, pe o cultură a opoziției și pe conștientizarea că orice tip de "inițiere" reprezintă o modalitate de a accede la putere. 12 Carol A. Cassel & Celia Lo, Theories of Political Literacy, în "Political Behaviour", vol. 19, nr. 4, 1997
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Icon: Henry Miller's Dostoevsky, Toronto, University of Toronto Press, 2007 4 Constantin Dobrogeanu-Gherea, ,,Generația nouă" de Turgheniev, în Studii Critice. București, Editura pentru Literatură, 1967. 5 Ibidem, p.225. 6 G. M. Ivanov, "Lămuriri pentru un recenzet grăbit", în Gîndirea (Ianuarie), 188-189, 1925. 7 Nichifor Crainic, Dostoievski și creștinismul rus, Constantă, Editura Sfinții Martiri Brâncoveni, 2013, p.81. 8 Vladimir Ermilov, "75 de ani de la moartea lui F. M. Dostoievski", în Gazeta Literară, Joi 9 februarie, 1956. 9 Boris Riurikov, "Postfața
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Comunicare.ro, 2010. HEINRICH, Alfred, Tentația absolutului: personaj și compoziție în opera lui Dostoievski, Timișoara, Facla, 1973. IANOȘI, Ion, "Prezentări și comentarii, Dostoievski", Opere, vol. 3, București, Editura pentru Literatură Universală, 1967. IVANOV, G. M., "Lămuriri pentru un recenzet grăbit", Gândirea (Ianuarie), 188-189, 1925. MĂLĂNCIOIU, Ileana, Vina tragică: tragici greci, Shakespeare, Dostoievski, Kafka, București, Cartea Românească, 1978. NOVICOV Mihai,, " Tineretul de azi în fața operei marelui scriitor rus", Scînteia Tineretului, Joi 9 februarie, 3, 1956. Idem, "Polifonia și mesianismul la F. M. Dostoievski
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Kant, cunoașterea umană "începe cu simțurile, înaintează de aici spre intelect și sfârșește cu rațiunea, deasupra căreia nu se găsește în noi nimic mai înalt pentru a prelucră materia intuiției și a o aduce sub cea mai înaltă unitate a gândirii"3. Intelectul nu este deci capabil de voință, cel putin nu de voință conștientă, bazată pe un discernământ rezultat din analiza rațională a împrejurărilor care fac posibil actul voinței ca atare. Asta deoarece intelectul este condiționat de cunoașterea sensibilă, intuitivă
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
urmărească propriile scopuri 26. Este vizibilă deja distanță la care ne aflam față de intelectul kantian; spre deosebire de acesta, intelectul hegelian are capacitate de discernământ, pe care la Kant o posedă doar facultatea de judecată teleologica, superioară în planul cunoașterii intelectului. Apoi, gândirea intelectului hegelian se ridică la un nivel superior celui kantian, nemaioferind o primă și schematica reglementare a materiei experienței, ci stabilindu-și scopuri pe care le urmărește perseverent. Intelectul hegelian este capabil de urmărirea propriilor interese și de distincții imposibile
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
le prezinte. Hegel nu a exagerat însă deloc atunci când a contestat deja menționată preeminenta kantiana a intelectului în raport cu rațiunea 32, fapt care echivalează pentru acesta cu neîncrederea efectivă în posibilitatea cunoașterii umane a adevărului. Că "încredere [...] în sine nemărginita a gândirii"33, filozofia lui Hegel nu poate decât să trateze cu reticența mefienta kantiana relativ la rațiune, la care ne vom opri mai încolo. În al doilea rând, intelectul hegelian reprezintă, spre deosebire de cel kantian, o limită. Dacă intelectul kantian își desfășura activitatea
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
umanității cu ea însăși, cu instituțiile și ideile sale, proces în care natura este la rândul sau integrată că alteritate contradictorie a Ideii în perspectiva suprimării și depășirii acestei etape tranzitorii. Mai departe, intelectul comite o greșeală fundamentală distingând între gândire, pe de o parte, respectiv realitate, pe de cealaltă parte, nesesizând contopirea celor două în procesul autoconstituirii spiritului 35. Gândirea este realitate și este poziționata în miezul lucrurilor, nu în afara lucrurilor, proiectându-le pe un traseu emancipator. Intelectul nu reușește
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
contradictorie a Ideii în perspectiva suprimării și depășirii acestei etape tranzitorii. Mai departe, intelectul comite o greșeală fundamentală distingând între gândire, pe de o parte, respectiv realitate, pe de cealaltă parte, nesesizând contopirea celor două în procesul autoconstituirii spiritului 35. Gândirea este realitate și este poziționata în miezul lucrurilor, nu în afara lucrurilor, proiectându-le pe un traseu emancipator. Intelectul nu reușește însă să observe decât aparentă, superficialul, exteriorul, coaja lucrurilor, nu estența, ființa în sine și pentru sine, umanitatea care își
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
suprem al acestuia 47, intelectul se transpune pe sine în ceea ce Hegel a numit "intelecție pură", care urmărește "să transforme tot ceea ce este real în concept și în unul și același concept în orice conștiință-de-sine". Intelecția pură înseamnă deci negarea gândirii individuale de către ea înseși, trecerea ei în propriul său concept și identificarea mijloacelor de transformare a conceptului singular în concept al realului. Intelecția pură este deci în căutarea intelecției pure universale 48. Ce este deci conceptul? O negare de sine
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
trecerea ei în propriul său concept și identificarea mijloacelor de transformare a conceptului singular în concept al realului. Intelecția pură este deci în căutarea intelecției pure universale 48. Ce este deci conceptul? O negare de sine a subiectului în planul gândirii, în sensul de gandire de sine; negativitatea este utilizată aici nu în sensul social, public, al termenului, individul fiind negativitate în raport cu societatea, o abstracție goală care subzista izolat, neavând șansă de a își depăși condiția decât în măsura în care dezvoltă conștiința civică
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
determinațiilor subzistență; căci adevărată singularitate este totodată universalitate în sine însăși"51. Sau, așa cum a sesizat și Wittgenstein, "individualul se dovedeste tot mereu lipsit de importanță, dar posibilitatea fiecărui caz individual ne dezvăluie ceva despre esență lumii"52. Prin concept, gândirea se eliberează pe sine și se ridică deasupra constrângerilor fenomenale, chiar dacă nu le depășește 53. Sub forma unei universalități subiective, a unei singularități care și-a fructificat potențialul rațional, conceptul reprezintă o contradicție existența și în același timp depășită între
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
rațional, conceptul reprezintă o contradicție existența și în același timp depășită între eul prezent și eul posibil, eul normativ, eul real, în cele din urmă54. Pe cale de consecință, conceptul este superior intelectului deoarece "cuprinde în sine toate determinațiile anterioare ale gândirii, ca depășite". El devine astfel "identitatea să cu sine", "liberul însuși"55. Conceptul hegelian este mult mai mult decat categoriile intelectului kantian, purtând la rândul lor numele de concepte și identificând aspecte comune și repetitive ale realității exterioare pentru a
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
s-a înstrăinat de sine prin concept este numit de Hegel spirit. "Lupta rațiunii este efortul de a înfrânge ceea ce intelectul a fixat"64. Autorul Științei Logicii insistă asupra transformării conceptului, legat inextricabil de intelect, în Idee, adică în rațiune, gândirea aflată în și pentru realitate și care încorporează insurmontabila să individualitate, finitudine, într-un proiect nou, bazat pe interdependenta comunicativa și practica și astfel pe abolirea distincției între subiect și obiect 65. Ideea reprezintă subiectul absolut, pentru care obiectul nu
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Realul și raționalul sunt puse deci ca unic proces al afirmării spiritului, ca laturi distincte și contradictorii ale acestuia, dar nu ca laturi independente. Hegel dezavuează ideea kantiana de "lucru în sine", considerând-o o abstracție nefondată, un produs al gândirii înseși care nu are nicio acoperire în realitate 76. Mai grav, lucrul în sine îi sugerează lui Kant failibilitatea cunoașterii umane și deci a rațiunii, care ar trebui deci condiționată în activitatea ei de către intelect. Deranjat de reducționismul kantian și
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
este atat de puțin conformă conceptului ei? Concluzii: intelectul că moment al devenirii raționale În ciuda neajunsurilor sale majore, intelectul reprezintă totuși structura fundamentală a rațiunii, așa cum aceasta reprezintă structura fundamentală a spiritului. Intelectul trebuie înțeles deci că "moment necesar al gândirii raționale"79, nu numai în calitate de obstacol în calea progresului rațional. Negat de către rațiune, intelectul poate pune la dispoziția acesteia întreaga să cunoaștere empirica, dinamismul propriei sale identități individuale adus la un nivel superior. În calitate de contrarii, intelectul și rațiunea nu au
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
2000, pp. 343-351. 66 Idem, Știința Logicii, op. cît, pp. 60-603, 632. 67 Ibidem, pp. 760-761. 68 Ibidem, p. 61. 69 Ibidem, pp. 832-837; 842. 70 Idem, Principiile filosofiei dreptului, op. cît., p. 52. 71 Martin Heidegger, Repere pe drumul gândirii, traducere de Thomas Kleininger și Gabriel Liiceanu, Editura Politică, București, 1988, p. 377. 72 G.W.F. Hegel, Prelegeri de filozofie a istoriei, traducere de Petru Drăghici și Radu Stoichiță, Editura Paralelă 45, Pitești, 2006, p. 32. Vezi și Peter
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Știința Logicii, traducere de D. D. Roșca, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1966; HEGEL, G.W.F., Enciclopedia științelor filozofice, partea a III-a, "Filozofia spiritului", traducere de Constantin Floru, Editura Humanitas, București, 1996. HEIDEGGER, Martin, Repere pe drumul gândirii, traducere de Thomas Kleininger și Gabriel Liiceanu, Editura Politică, București, 1988. KANT, Immanuel, Antropologia din perspectiva pragmatică, traducere de Rodica Croitoru, Editura Antaios, Oradea, 2001. KANT, Immanuel, Critică facultății de judecare, traducere de Vasile Dem. Zamfirescu și Alexandru Surdu, Editura
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
juridic drept (96%) sau pentru că protejează drepturile omului (97%). Sentimentul în lumea musulmană este că toate problemele lumii contemporane sunt cauzate de îndepărtarea societății de ordinea islamică premoderna 31. Chiar și la musulmanii moderați se poate identifica acest tip de "gândire magică". Spre exemplu, Fethullah Gülen, considerat un promotor al dialogului interconfesional, al educației, al toleranței și al democrației, a spus-o direct: "Poate rezolva Islamul toate problemele? Răspunsul acestei întrebări este Da"32. Când e vorba de islamiștii cu vederi
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]