129 matches
-
Crainic impunând primul curs de mistică ortodoxă de la facultățile de teologie ortodoxă - o prioritate românească în școlile superioare de teologie din spațiul panortodox. În același timp, Nichifor Crainic, devenit directorul Gândirii, precizează termenii opțiunii culturale, literare și politice tradiționaliste proprii „gândirismului” în eseuri programatice, cum au fost: „A doua neatârnare”, din anul 1926, sau „Sensul tradiției”, din anul 1929. În contra imitației culturii occidentale și modernismului susținut de Eugen Lovinescu (în faimoasa sa Istorie a civilizației române moderne, 1924-1925), Nichifor Crainic pledează
DESPRE NICHIFOR CRAINIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352539_a_353868]
-
române, adoptat spiritual de Ardeal, Nichifor Crainic intră solemn în Academie flancat de doi ardeleni: Octavian Goga și Lucian Blaga. Cu o operă poetică dominată de bipolaritatea pământ-cer (Darurile pământului - Țara de dincolo de veac), teologul-scriitor Crainic a depășit sămănătorismul prin gândirism, adăugând „pământului românesc” „cerul spiritualității răsăritene”. În jurul Gândirii îndrumate de el s-a dezvoltat o impresionantă creație literară tradiționalistă (poezie, eseu), atât de inspirație strict ortodoxă, „pe ogașele dogmaticii” creștine, cât și de sensibilitate general metafizică, liberă față de motivele creștine
DESPRE NICHIFOR CRAINIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352539_a_353868]
-
Călinescu, Mircea Eliade, în critică și eseul filosofic, și toți acești scriitori sunt autohtoni prin inspirație, dar foarte moderni în expresie, de vreme ce Blaga scrie sub influență expresionistă, Pillat, sub cea simbolistă, iar Voiculescu sub forma lui Valery. Prin urmare, între gândirism ca doctrină și literatura publicată în revistă, există o diferență consistentă. Eugen Lovinescu și modernismul Ex Occidente lux Revista și cenaclul „Sburătorul” și-au propus promovarea noilor talente, după cum se poate lesne deduce din articolul Celor ce vin (1919) de
Prof. Livia Pigulea. Studiu: Tradiționalismul și modernismul în literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339549_a_340878]
-
Călinescu, Mircea Eliade, în critică și eseul filosofic, și toți acești scriitori sunt autohtoni prin inspirație, dar foarte moderni în expresie, de vreme ce Blaga scrie sub influență expresionistă, Pillat, sub cea simbolistă, iar Voiculescu sub forma lui Valery. Prin urmare, între gândirism ca doctrină și literatura publicată în revistă, există o diferență consistentă. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
TRADIȚIONALISMUL, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339581_a_340910]
-
culturale; pentru ca, după luna august anul 1944, să cunoască exilul intern și represiunea prelungită a unor mult prea lungi ani de închisoare, prelungiți într-o ostracizare definitivă din circuitul publicistic și cultural. Iar atunci când s-a scris despre el și „gândirism” în România comunistă (D. Micu, 1975, sau Z. Ornea, 1980, dar și anul 1996), s-a făcut într-un ton de contestare și vehemență demascatoare („reacționar”, „antiprogresist”, „mistic”, „fascist”, „retrograd”), departe de rigorile obiectivității. Așa se face că „demascările”, ignorările
„PRO MEMORIA ?' ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” NICHIFOR CRAINIC ?' TEOLOGUL MISIONAR PRINTRE INTELECTUALI, APOLOGETUL ORI PROPOV? de STELIA [Corola-blog/BlogPost/343135_a_344464]
-
cu poezii și ulterior cu eseuri programatice - „Iisus în țara mea” (1923), „Parsifal” (1924) sau „Între Apollo și Iisus” - impunându-se în câțiva ani drept teoreticianul acestui curent literar și de opinie din cultura română interbelică cunoscut sub numele de „gândirism”. În această revistă, a cărei redacție s-a mutat la sfârșitul lunii decembrie anul 1922 la București, s-au afirmat scriitorii: Lucian Blaga, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Sandu Tudor, Mihai Călinescu, dar și criticii literari: Tudor Vianu, Ovidiu Papadima, Vasile
„PRO MEMORIA ?' ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” NICHIFOR CRAINIC ?' TEOLOGUL MISIONAR PRINTRE INTELECTUALI, APOLOGETUL ORI PROPOV? de STELIA [Corola-blog/BlogPost/343135_a_344464]
-
Crainic impunând primul curs de mistică ortodoxă de la facultățile de teologie ortodoxă - o prioritate românească în școlile superioare de teologie din spațiul panortodox. În același timp, Nichifor Crainic, devenit directorul Gândirii, precizează termenii opțiunii culturale, literare și politice tradiționaliste proprii „gândirismului” în eseuri programatice, cum au fost: „A doua neatârnare”, din anul 1926, sau „Sensul tradiției”, din anul 1929. În contra imitației culturii occidentale și modernismului susținut de Eugen Lovinescu (în faimoasa sa Istorie a civilizației române moderne, 1924-1925), Nichifor Crainic pledează
„PRO MEMORIA ?' ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” NICHIFOR CRAINIC ?' TEOLOGUL MISIONAR PRINTRE INTELECTUALI, APOLOGETUL ORI PROPOV? de STELIA [Corola-blog/BlogPost/343135_a_344464]
-
române, adoptat spiritual de Ardeal, Nichifor Crainic intră solemn în Academie flancat de doi ardeleni: Octavian Goga și Lucian Blaga. Cu o operă poetică dominată de bipolaritatea pământ-cer (Darurile pământului - Țara de dincolo de veac), teologul-scriitor Crainic a depășit sămănătorismul prin gândirism, adăugând „pământului românesc” „cerul spiritualității răsăritene”. În jurul Gândirii îndrumate de el s-a dezvoltat o impresionantă creație literară tradiționalistă (poezie, eseu), atât de inspirație strict ortodoxă, „pe ogașele dogmaticii” creștine, cât și de sensibilitate general metafizică, liberă față de motivele creștine
„PRO MEMORIA ?' ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” NICHIFOR CRAINIC ?' TEOLOGUL MISIONAR PRINTRE INTELECTUALI, APOLOGETUL ORI PROPOV? de STELIA [Corola-blog/BlogPost/343135_a_344464]
-
Cluj, Sibiu și București. Este vorba de Zamolxe, Cruciada copiilor, Avram lancu, Meșterul Manole... Între 1935-1937, Blaga scrie trei texte esențiale Orizont și stil, Spațiul mioritic, Geneza metaforei și sensul culturii -, care introduc, în dezbaterile din jurul lui Crainic și a gîndirismului, o linie de referință. Blaga, pe care Lovinescu îl consideră creatorul imaginilor celor mai originale, se impune într-un climat în care cultura caută să se definească, raportîndu-se la teologie, la religie și la națiune. În 1932, Crainic publică un
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
pretențiile teoreticienilor naziști de a întemeia o „Deutschreligion”, implicit rasismul. De altfel, programul politic al lui C. propune un naționalism antidemocratic, antisemit, totalitarist și corporatist, întemeiat însă pe evanghelia creștină, excluzând deci crima, violența în genere. Contribuție majoră la constituirea „gândirismului”, eseurile lui C. pregătesc terenul și pentru o abordare mai sistematică. Sub un anume aspect, Nostalgia paradisului este prezentarea unei doctrine privind arta și cultura, în conformitate cu ortodoxia. Însușindu-și de la Dionisie Areopagitul ideea „modului teandric” (exprimată liric deja în poemul
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
ca Adrian Maniu și Ion Pillat, articole elogioase fiind consacrate lui Mihail Sadoveanu, G. Coșbuc, Al. Vlahuță, Anton Pann (sub semnătura lui Tudor Arghezi), Liviu Rebreanu, Al. A. Philippide, nu fără a fi exprimate pe alocuri rezerve față de sămănătorism și gândirism. Eseistica, de factură diversă, și publicistica literară și artistică, foarte bogată, chiar și după anul 1929, când revista își pierde coloratura pronunțat avangardistă și redevine eclectică, este susținută, ca și poezia, și de scriitori din afara grupării, precum Mihail Sebastian, Tudor
CONTIMPORANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286393_a_287722]
-
discurs ca o voce activă, autonomă. După 1918, o dată cu afirmarea ca prezență publică masivă, rezultat al sufragiului universal masculin, țăranii au impus o reorientare a mentalităților publice către o cultură mai apropiată de religie. Unele mișcări literare și politice, precum gândirismul lui Nichifor Crainic sau Liga Arhanghelului Mihail, considerau populația rurală ca fiind sursa noii vitalități a culturii românești și a comunității politice și Încercau să se folosească de această resursă de potențiali aderenți 103. Pentru ei, ortodoxismul era o componentă
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
raționale. Perspectiva eugenistă - În cadrul căreia organicismul se juxtapunea raționalismului, iar puterea, responsabilității - reprezenta o poziție distinctă În peisajul ideologic al României interbelice. Alți actori ai scenei politice Încercau să se identifice fie cu o ideologie organică, precum naționalismul tradiționalist sau gândirismul mistic al lui Nichifor Crainic, fie cu un Weltanschauung raționalist către care aspirau liberalii și, Într-o anumită măsură, țărăniștii (În special aripa Mihalache). Eugeniștii Încercau să reconcilieze aceste tendințe, arătând că opoziția dintre ele este o problemă depășită. Soluția
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
exemplu, Jowitt, Social Change. 29. Marshall Berman, All That Is Solid Melts Into Air, Penguin, New York, 1988, p. 16. 30. Virgil Nemoianu, „Variable Sociopolitical Functions as Aesthetic Doctrine: Lovinescu vs. Western Aestheticism”, În Jowitt, Social Change; Dumitru Micu, „Gândirea” și gândirismul, Minerva, București, 1975. 31. Leon Volovici, Nationalist Ideology and Antisemitism: The Case of Romanian Intellectuals in the 1930s, Pergamon Press, Oxford, 1991; Z.Ornea, Anii treizeci: Extrema dreaptă românească, Editura Fundației Culturale Române, București, 1995. 32. Vezi capitolul 3 pentru
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
poporului român” (Astra) și rolul ei În cultura națională (1861-1950), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1986. Mazdumar, Pauline M.H., Eugenics, Human Genetics and Human Failings: The Eugenics Society, Its Sources and Its Critics in Britain, Routledge, New York, 1992. Micu, Dumitru, „Gândirea” și gândirismul, Editura Minerva, București, 1975. Mitrany, David, The Land and the Peasant in Rumania, H. Milford, Oxford University Press, Londra, 1930. Mosse, George, Nationalism and Sexuality, University of Wisconsin Press, Madison, 1988. Nagy-Talavera, Nicholas, The Green Shirts and Others: A History
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
și inovații fără valoare.” Institutul era, în viziunea lui M. Dragomirescu, o „bursă a valorilor”, acceptată fiind literatura de orientare clasică și respins un tip de literatură taxat drept „eczemă”, blam care viza „poezia nouă”, promovată de E. Lovinescu, simbolismul, gândirismul. Cu o asemenea orientare, I. de L. și mai cu seamă directorul său au stârnit nu de puține ori reacții de respingere, numeroase atacuri venind din partea lui N. Iorga, Nichifor Crainic, Cezar Petrescu, Mircea Ștefănescu. Adversari plini de tenacitate, pe
INSTITUTUL DE LITERATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287564_a_288893]
-
se transformă declarat dintr-o publicație eclectică într-una de direcție. Revista își asumă - și va exercita viguros - rolul de principal organ al mișcării literare tradiționale, căreia îi dă un nou sens, militant autohtonist și ortodoxist (Sensul tradiției, 1-3/1929). „Gândirismul” ajunge în curând să constituie varianta majoră, focalizatoare, a tradiționalismului. Literatura de imaginație și, în covârșitoare parte, chiar eseistica și filosofia cuprinse în revistă nu se identifică, totuși, cu ideologia acesteia. În ciuda orientării principale foarte precise, G. a rămas deschisă
GANDIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287146_a_288475]
-
GÂNDIRISM, curent ideologico-literar format în jurul revistei „Gândirea”. Apărută la Cluj, la 1 mai 1921, transferată spre sfârșitul lunii decembrie 1922 la București, această publicație a avut, în primii ani, un caracter prin excelență eclectic. În etapa clujeană, paginile ei reunesc autori
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
ș.a. În vocabularul lui Nichifor Crainic, director al revistei, și în acela al adepților săi, tot ce s-a publicat în „Gândirea” suportă încadrarea în g. Unul dintre colaboratorii periodicului, Gheorghe Vrabie, și-a intitulat monografia consacrată revistei, în 1940, Gândirismul. După cum a specificat însă Lucian Blaga, publicația a fost, de la început până după 1930, „un buchet de tendințe centrifuge” ( Începuturile și cadrul unei prietenii, „Gândirea”, 4/1940). Articolele de atitudine ale primului director, Cezar Petrescu, au o tentă poporanistă. Pamfil
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
cardinale în haos, București, 1936; C. Rădulescu-Motru, Românismul. Catehismul unei noi spiritualități, București, 1992, 85, 93-96; Miron Radu Paraschivescu, Falimentul unei culturi, CLI, 1936, 27; Nichifor Crainic, Ortodoxie și etnocrație, București, 1938; Nichifor Crainic, Nostalgia paradisului, București, 1940; Gh. Vrabie, Gândirismul. Istoric, doctrină, realizări, București, 1940; Constantinescu, Scrieri, VI, 429-454, 465-467; Crohmălniceanu, Literatura, I, 78-109; Călinescu, Gâlceava, I, 74-85; Dumitru Micu, „Gândirea” și gândirismul, București, 1975; Nichifor Crainic, Memorii, I-II, îngr. Nedic Lemnaru și Alexandru Condeescu, pref. Alexandru Cojan, București
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
1936, 27; Nichifor Crainic, Ortodoxie și etnocrație, București, 1938; Nichifor Crainic, Nostalgia paradisului, București, 1940; Gh. Vrabie, Gândirismul. Istoric, doctrină, realizări, București, 1940; Constantinescu, Scrieri, VI, 429-454, 465-467; Crohmălniceanu, Literatura, I, 78-109; Călinescu, Gâlceava, I, 74-85; Dumitru Micu, „Gândirea” și gândirismul, București, 1975; Nichifor Crainic, Memorii, I-II, îngr. Nedic Lemnaru și Alexandru Condeescu, pref. Alexandru Cojan, București, 1991-1996, passim; Micu, Scurtă ist., II, 20-48. D.Mc.
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
românism pe care-l credea mai autentic”, iar în Cernăuți, oraș înstrăinat, se punea după 1918 problema recuperării identității românești. D. tratează nuanțat mișcarea „Iconar”, ca și poezia din revista cu același nume, evidențiind manifestările „preiconare” și semnalând aderențele la gândirism și la trăirism. Poezia iconarilor nu a fost, afirmă autorul, un „torent uniform”, ci s-a constituit dintr-o sumă de individualități. Alimentată de valori religioase și etnice, lirica de la „Iconar” a fost, prin câțiva poeți remarcabili, una modernă, pentru că
DIACONU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286753_a_288082]
-
a culturii române a căutat să-l stăvilească și să-l fixeze sub forma lui primitivă, condiționată de o stare socială de mult depășită”. În această explicație rezidă temeiul obiecțiilor lovinesciene la adresa oricăror curente și atitudini tradiționaliste, de la sămănătorism până la gândirism etc. Și tot de aici pornind, se organizează și pledoaria pentru modernizarea literaturii române. Aplicând conceptul de s. în studiul literaturii, Lovinescu avertiza că „scriitorii vor fi judecați și din punct de vedere al caracterului de sincronism cu dezvoltarea vieții
SINCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289696_a_291025]
-
Transilvania”, semnând și Laokoon, Lerui-Ler, Dafin, Despina, R. Silviu, Mihnea, M. Justin, T. Miron, Ionel Sibianul, I. U. Soreanu, Dr. I. Bour, Ion Oargă, Iancu Corvinul, Nepomuc ș.a. Este membru al Societății Scriitorilor Români din 1911. Apropiată ca atmosferă de gândirism, poezia lui S. suferă de o prea mare concretitudine; misticismul său rămâne vag și exterior, sensibilitatea la transcendent, atât cât va fi avut-o, negăsind coarda proprie de expresie. El are mai degrabă glasul unui poet din popor, al unui
SORICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289801_a_291130]
-
de literatură, cronică și critică literară, în care sunt prezenți Vintilă Horia (Reabilitarea fantasticului, articol despre Mircea Eliade, Mateiu I. Caragiale, Răposatul Sadoveanu), Ovidiu Papadima (Creangă și mitul românesc, Poezia lui Lucian Blaga, În actualitatea literaturii noastre), Nichifor Crainic (Actualitatea gândirismului), Ștefan Baciu (Esențele romantismului german), Ion Șiugariu (Octavian Goga dramaturg și eseist, articol la moartea scriitorului), Vladimir Dogaru, Ovid Caledoniu, Septimiu Bucur, Horia Nițulescu, Axente Sever Popovici, Mihail Straje, Cuza Marinescu. Câteva numere din 1941 conțin articole de polemică între
SFARMA-PIATRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289657_a_290986]