139 matches
-
o orientare cultural-politică de dreapta și fiind, într-o primă etapă, entuziastă și dornică de schimbare, pentru ca ulterior, prin 1936, unii dintre acești tineri să devină membri sau simpatizanți ai mișcării legionare. Revista marchează radicalizarea ideilor naționaliste promovate în cadrul curentului gândirist și anunță afilierea la mișcarea de extremă dreapta. Justificată inițial ca o contrapondere la acțiunile Partidului Comunist și ca o reacție la „succesele” bolșevismului, această mișcare cultural-politică se dovedește a fi, în cele din urmă, o prelungire a ideologiei fasciste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286868_a_288197]
-
creștină, care fecundează de două mii de ani tot ce e sublim în arta Europei? Un artist cu suflet creștin nu poate fi trivial sau pornograf. Arta lui e asemănătoare nobleței lui sufletești. Această concepție de artă stă la temelia mișcării gândiriste care, împotriva nefastei invazii a anarhiei europene, a încercat să reintegreze pe artist în sufletul patriei și în cerul spiritual al ortodoxiei. DESPRE INSPIRAȚIE Inspirația în artă constituie una dintre problemele cele mai dezbătute ale esteticii și nu mai puțin
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de tipografie. Din 1935, subtitlul devine „Revistă literară”. Director era Lucian Costin, redactori - Gh. Lica-Olt și Grigore Bugarin. Revista are ecou în epocă datorită orientării ei, spiritul director fiind Lucian Costin, care s-a înscris în curentul tradiționalist de sorginte „gândiristă”, în ultimii ani aderând deschis la principiile „Gândirii”. Se continuă și se împlinesc mai vechile orientări ale presei culturale bănățene, promovând păstrarea și reînvierea valorilor spirituale și artistice populare într-o revigorată expresie literară (L. Costin, Probleme de estetică în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285595_a_286924]
-
literatura română. Noutatea consta în faptul că tendințe până atunci izolate apăreau ca fundamentale în orientarea literaturii române moderne, că se discutau, reunite sub aceeași viziune ce ținea de organizarea internă a textului literar, două direcții ce păreau divergente: tradiționalismul gândirist și avangardismul. Lucrarea apărea atunci când tânăra generație de scriitori se îndrepta spre vizionar, mitic, originar, spre stilizarea expresiei, spre impunerea formelor eului liric, oferind astfel o tradiție unor direcții care începuseră deja să se contureze în literatura epocii. Succesul ei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
pentru principala obsesie a liricii lui S.: satul ancestral. E o poezie a teluricului, solidarizând asprimea și duritatea lutului și stâncii cu aspirația către inefabilul ascensional. Tradiționalist în atitudine, tematică și limbaj, poetul refuză totuși bucolicul sau spiritualizarea în manieră gândiristă. Natura, satul, oamenii, cu ritualurile, dar mai ales cu suferințele lor de chinuiți ai pământului - toate au o frumusețe frustă și aspră, colțuroasă: brazdele „fierb în gura sapei”, boii au „sângerat în jug”, solul e „mușcat” de unelte, pastelistul are
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289445_a_290774]
-
fruntașii tinerei generații, alături de Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu. Împreună cu Petru Comarnescu și Constantin Noica, editează, în 1929-1930, „Acțiune și reacțiune”, publicație de orientare democratică și raționalista, cu accente polemice îndreptate împotriva exagerărilor ultranaționaliste și ortodoxiste manifestate în mișcarea gândirista. În 1931 îi apare românul Cavalerii verticali, scris împreună cu Alexandru Bilciurescu. În același an își deschide un birou de avocatură și întemeiază, alături de câțiva colegi de generație, Gruparea Intelectuală Forum, din care se va naște în 1933 gruparea Criterion (la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287673_a_289002]
-
ciutură și dusă spre tainicul izvor/ O floare-nveșnicește imaginea-i curată:/ Prin muzici ireale simt rănile cum dor”. Poeziile evocă scene din viața satului românesc, temelor sociale, abordate dintr-o perspectivă livrescă, li se adaugă o doză de misticism gândirist. Mitologia românească este o importantă sursă de inspirație, figuri ale istoriei aflate „sub zodia Traciei” găsindu-și reprezentarea în versul lui M. El cultivă și poezia cu formă fixă în culegerea Îngândurat ca muntele de sare (1996), subintitulată Ultimele sonete
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288006_a_289335]
-
timp, propunând o echivalență Între cele două entități vizând capacitatea lor de modelare a vieții omului. Timpul personal al omului se află inclus Într-un timp social, Într-un destin comun. Ov. Papadima se Împotrivește modernizării, militând pentru tradiția autohtonă, gândiristă. În capitolul Destinul, respingând fatalismul de orice tip, cercetătorul arată că trebuie să privim credințele despre Soartă și Noroc pornind de la modalitatea creștină a culturii poporului nostru. Conceptul de soartă va fi astfel pus de autor În legătură cu fatalismul unui neinițiat
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
NAȚIUNEA POLITICĂ, ECONOMICĂ, CULTURALĂ, publicație apărută la București, bilunar, din februarie 1934 până în ianuarie 1935. Director este A. C. Cusin. De orientare tradiționalistă, autohtonistă și ortodoxistă, revista se înscrie în curentul literar și artistic gândirist. În articolul-program Rostul nostru, A. C. Cusin afirmă adeziunea la doctrina naționalistă, avându-i ca „părinți sufletești” pe N. Iorga și pe A. C. Cuza. Adept al unui autohtonism creator și activ, el își exprimă dorința ca publicația să devină „o nouă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288362_a_289691]
-
o viață nealterată, armonioasă și echilibrată, bogată în valori tradiționale, ca un produs curat al pământului și istoriei locale”. Propensiunea spre arhaic a cercetătorului se însoțește strâns cu aceea spre manifestările magice, religioase, mentalitatea satului fiind văzută dintr-o perspectivă gândiristă, integral dominată de magic, de religios: „Activitatea magică și religioasă stăpânește până în cele mai intime cute sufletul țăranului român colorând în acest fel toate celelalte activități”. Planul de lucru al campaniilor monografice ale școlii sociologice de la București, elaborat de D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285709_a_287038]
-
și poezia lirismul personal ("cultul eului") sau "euforiile de sentiment". Se resping toate excesele "dadaiste, simboliste, expresioniste, impresioniste, autohtoniste, etc, etc. încăpute cu generozitate în ceaunul liric național"133. Pe lângă limbajul dinamitard al articolului, se observă trimiterea voalată la poezia gândiristă pusă în rând cu experimentele de avangardă. Poeziei "morbide, extravagante", Geo Dumitrescu îi opune revenirea la realism, înțeles ca renunțare la manierismul exterior, dar respinge "atitudinea utilitaristă față de artă"134 fără a explica ce se înțelege cu precizie prin aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
doilea articol prin care Ion Călimară își exersează talentul de pamfletar sau, mai bine zis, de parodist. Pentru că, dacă în primul articol sesizam apropierea de Arghezi, în Malec rezonanțele caragialiene sunt mai pronunțate. O bună parte dintre clișeele literaturii eroice, gândiriste sunt ironizate: Malec are ochii verzi, ochi a căror vedere determină poetul să-i asocieze cu "absolutul mistic al cleștarului ceresc", Malec se lasă cucerită abia după ce e plimbată prin mahalale și i se recită versuri "de largă respirație lirică
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
albatrosist (care va mai fi adus în discuție și ulterior): "Poezia (...) noastră a tuturora, celor care descindem din Albatros și care formăm o unitate, poezia acesta și-a făcut datoria. Aceea de a face imposibil, ridicol, inadmisibil, lirismul legionar și gândirist, ecourile sămănătoriste și simboliste, decadentismul și sentimentalismul, aceea de a rezista cu versul abil, insinuant, disimulant, pe baricada - dacă voiți mai puțin incomodă decât lagărul și pușcăria - a paginii revoluționare, a luptei și boicotului împotriva dictaturii și a fascismului". Tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
preiau și utilizează până la epuizarea lor anumite procedee artistice. În consecință se va dori repunerea literarului sub semnul originalității, eliminarea structurilor poetice clișeizate, toate acestea fără a se adopta revolta anihilatoare a avangardei. Pentru generația aceasta atât poezia de factură gândiristă (pășunism literar - vor spune cei de la Sibiu), cât și experimentele dinamitarde dadaiste, expresioniste, suprarealiste etc. sunt departe de ceea ce s-ar putea numi poezie adevărată. Inițial acești poeți își definesc idealul de creație mai mult negativ, delimitându-se de poezia
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cu instrumente moderne: simboliste (Ion Pillat, Virgil Carianopol, Vlaicu Bârna), expresioniste (Lucian Blaga, Adrian Maniu, Aron Cotruș, N. Crevedia, Mihai Beniuc). Dintre prozatorii cu masivă prezență în „Gândirea” și în reviste din constelația ei, doar Victor Papilian este realmente un „gândirist” (deși tematica sa e mai mult urbană, deci netradițională), prin tendenționismul și chiar tezismul creștin ortodox al unor scrieri. Cezar Petrescu a debutat în 1922 cu volumul tipic sămănătorist Scrisorile unui răzeș, spre a încerca după aceea să scrie, urmând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
comun cu gândirismul cultivarea lui Dostoievski (a cărui influență a suferit-o, încă mai adânc, și Victor Papilian), dar nu în spirit ortodoxist. Opera lui Mateiu I. Caragiale se află la antipodul oricărui fel de t. Amprente, dar fără specific gândirist, conține proza lui Pavel Dan și a lui Ion Vlasiu. În dramaturgie orientarea există în varianta sămănătoristă, nu gândiristă, la Victor Ion Popa, la I. Valjean, și tot sămănătorismul predomină în piesele lui V. Voiculescu, chiar dacă una dintre ele, La
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
nu în spirit ortodoxist. Opera lui Mateiu I. Caragiale se află la antipodul oricărui fel de t. Amprente, dar fără specific gândirist, conține proza lui Pavel Dan și a lui Ion Vlasiu. În dramaturgie orientarea există în varianta sămănătoristă, nu gândiristă, la Victor Ion Popa, la I. Valjean, și tot sămănătorismul predomină în piesele lui V. Voiculescu, chiar dacă una dintre ele, La pragul minunii, poate fi raportată și la gândirism. Antisămănătorist declarat, Blaga a exploatat, și în teatrul său, ca în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
teologice, de Dumitru Stăniloae. Cronicarul literar al „Gândirii”, Ovidiu Papadima, și mai ales eseiști și critici de la alte reviste tradiționaliste, precum D. Tomescu, C. S. Făgețel, Al. Dima, Ion Chinezu, interpretează literatura mai mult în spiritul „Sămănătorului” decât în cel gândirist. Repere bibliografice: Lovinescu, Ist. civ. rom., I-III, passim; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., I, 201-222, III, 91-118; V. Voiculescu, Confesiunea unui scriitor și medic, G, 1935, 8; Nichifor Crainic, Puncte cardinale în haos, București, 1936; Lovinescu, Ist .lit. rom
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
1904, iar editorial cu placheta Florile dalbe, apărută în 1912. Poetul valorifică experiența războiului în Doine din zile de luptă (1917) și în Îngerul a strigat (1931). De altă factură sunt „satirele” din culegerea Popești din patru unghiuri (1936), orientarea gândiristă precizându-se în versurile din Pânea neagră (1939). Registrul sentimental-intimist este mai pregnant în volumele Ziua mamei (1929) și Jertfa iubirii (1940), acesta din urmă incluzând primele sale poezii, inedite până la acel moment, semnate cu pseudonimul Ionel Sibianu. S. scrie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289801_a_291130]
-
în aceleași pagini cu simboliști și moderniști precum D. Karnabatt, Tudor Arghezi, G. Bacovia, Ion Vinea. O direcție încearcă să traseze, de îndată ce începe să publice și articole, Nichifor Crainic. Eseul Iisus în țara mea (11-12/1923) prefigurează întreaga ideologie literară gândiristă. Paralel cu închegarea unei doctrine, cuprinsul literar al revistei devine mai puțin eteroclit, tinde spre omogenitate. „Gândirea” promovează un tradiționalism evoluat, înnoit prin contacte cu modernitatea. Respinge avangardismul, fără să abiliteze sămănătorismul desuet. Colaboratorii ei principali sunt, de prin 1925
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
respinsă de D. Stăniloae (Poziția domnului Lucian Blaga față de creștinism și ortodoxie, 1942) și Crainic s-a raliat punctului de vedere al acestuia. În paginile revistei, ponderea valorică o deține, indiscutabil, literatura scrisă în spiritul propagat de Blaga, însă ideologia gândiristă au elaborat-o Nichifor Crainic și secundanții săi. Și cum creația artistică din „Gândirea” nu se diferențiază sensibil de cea apărută în alte periodice de orientare tradițională („Familia”, „Gând românesc” ș.a.), în timp ce doctrina posedă accente individualizante puternice, caracterele g. se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
Și cum nu se poate crea viabil decât în spirit autohton, în baza tradiției, e normal să fie luați drept model acei înaintași prin care s-a exprimat plenar originalitatea națională. Reconsiderând istoria spiritualității românești din perspectivă etnicistă și ortodoxă, gândiriștii clasează personalitățile reprezentative moderne dihotomic: Kogălniceanu, Eminescu, Hasdeu, Iorga, Pârvan, Goga, de o parte, Maiorescu, I.L. Caragiale, Lovinescu, Zarifopol, Ralea, de alta. Cei dintâi reprezintă, în viziunea lor, spiritul constructiv, elanul creației pornit din zonele cele mai adânci ale ființei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
adânci ale ființei neamului, ceilalți - spiritul critic, sceptic, steril, dizolvant, adus din Occidentul intrat în faza muribundă a civilizației, înșelătoare întocmai ca „strălucirea de putregai a Romei în amurgul Antichității”. Întrucât spiritul critic proliferează în societățile cu regimuri liberale, democratice, gândiriștii duc împotriva democrației și a democratismului o luptă pe viață și pe moarte. Ar dori să le stârpească în înseși rădăcinile lor. Preluând viziunea lui Berdeaev din Un Nouveau Moyen Âge, Crainic prezintă Renașterea ca ruptură în istoria umanității, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
cea din poeziile lui Nichifor Crainic. Pictural, orientarea estetică propusă de „Gândirea” a fost realizată - în latura etnologică, cu doar vagi implicații religioase - de Francisc Șirato, Ioan Theodorescu-Sion, Rodica Maniu. Eminamente ortodoxistă e grafica lui Anastasie Demian. De o muzică gândiristă și ortodoxistă nu se poate vorbi, dar G. Breazul pledează pentru valorificarea modernă a melosului ritual, cultic. În concluzie, g. poate fi caracterizat ca fiind, în expresia lui ideologică, autohtonism, etnicism și tradiționalism în spirit creștin ortodox, iar în literatura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
Nimiceanu, Mircea Streinul, Theodor Constantin ș.a. Cărți și reviste prezentate în cronică fără indicarea localității ori editurii, rubrici care rețin: „Reviste care trebuie citite”, „Recunoaștere”, „La zi”, „Redacționale”, „Notăm” etc. Revista realiza un fond de carte „Colecția Plai” „O revistă gândiristă” - spune Ion Mangiu. * Plaiul fagilor Plaiul fagilor (1926-1929) apare la Cernăuți, la Școala normală, inițiator Arcadie Cerneanu, cel care trecuse și pe la Muguri revistă de la Rădăuți (1924-1926) a elevilor de la Liceul „Eudoxiu Hurmuzachi - unde îndrumători ai revistei fuseseră prof. Ilie
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]