1,461 matches
-
I. L. Caragiale, în 1910, la Leipzig, sub îndrumarea profesorului Gustav Weigand, un devotat al culturii române, Horia Petra-Petrescu (1884-1962) nu avea decât 26 de ani. Nu e neapărat nevoie să-i acordăm circumstanțe atenuante din pricina juventuții, căci teza e bine gândită ca structură, echilibrată ca interpretare și de o sobrietate universitară obișnuită în exprimare, dar trebuie să ținem cont că are o prioritate absolută în tratarea monografică a operei lui I. L. Caragiale, operă aproape încheiată în acel moment, dacă ne amintim
Prima monografie Caragiale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12678_a_14003]
-
una din primele "recuperări" înregistrate în timpul minidestinderii hrușcioviste. Apoi, bardul a intrat în "custodia" lui I. D. Bălan, care i-a tipărit în 1963 un volum ce-i însumează "aproape întreaga operă poetică", precum și altele, inclusiv cel de Opere (1967), carte "gîndită însă nerealizată ca ediție critică". Cu toate că în mai mică măsură readusă la suprafață, nici publicistica lui Goga n-a fost, sub regimul comunist, neglijată: "Un dezgheț firav se produce în 1967, cînd, sub îngrijirea Veturiei Goga (cîtă putere de a
Cazul Goga (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12794_a_14119]
-
nu sînt tiranți, după toate șantierele anuale, am mai trecut prin unul de curînd. Să aibă asta legătură cu insomniile mele? }evile de căldură nu au fost bine calculate inițial ca grosime, caloriferele ca randament, traseele nu au fost bine gîndite. Cu puțin înainte să se răcească afară și pe datorie față de inginerul genial și cumsecade, am schimbat totul. Viața a mai rămas să o schimb. În rest, totul este de ultima generație și tehnologie în căsuța mea. Această ultimă operațiune
Cutremur. În țara florilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12287_a_13612]
-
nici nebunie; este fără poezie, nu este decât o ajustare foarte prozaică la spiritul schimbător al Istoriei. De aceea nici nu observă măcar. La urma urmei, ei rămân mereu aceiași: mereu în adevăr, gândind mereu ceea ce în mediul lor trebuie gândit; ei se schimbă nu pentru a se apropia de o esență a eului lor, ci pentru a se confunda cu ceilalți, schimbarea le permite să rămână neschimbați. Pot să mă exprim și altfel: își schimbă ideile în funcție de tribunalul invizibil care
Milan Kundera - Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12293_a_13618]
-
regulă pe care o încalcă), care aduce când a David Lynch, când a Frații Cohen, când a estropiații lui Cărtărescu puși să joace șah cu (numai?) cinci negri mititei. Textele sunt aruncate neglijent, aparent în joacă pe o structură bine gândită, în care destinele se încrucișează ca în Tolstoi sau Dostoievski. La nivelul construcției și al strategiilor narative Cosmin e cel mai tehnic dintre toți. E ludic, neserios, întinde la maximum coarda autobiograficului, relatează experiențe erotice mit(oman)izate și derizorii
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
grafic. Se poate face, totuși, ceva semnificativ în acest domeniu? Editura Gramar este un bun exemplu pentru un program inteligent de editare a clasicilor. Cu o experiență apreciabilă în domeniul editorial înainte de 1989, directorul Ion Marinescu a fondat o bine gândită instituție de promovare a cărții, în condiții grafice obișnuite (modeste, dar plăcute) și la prețuri accesibile (ceea ce e foarte important în contextul unei piețe de carte prea scumpă). Două dintre colecțiile Editurii Gramar răspund onest și atrăgător exigențelor didactice: colecția
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12469_a_13794]
-
îndoială, un opus deplin, valoros reclamă o restituire pe măsură, în identitate și înfrățire cu semiografia partiturii. Dar un opus cu metehne (fie ele de concepție sau de scriitură)? Trebuie oare ameliorat prin actul interpretativ ori abordat așa cum este el gîndit și notat, cu insuficiențele și precaritățile lui? A fi sau a nu fi (in)fidel partiturii? Iată o întrebare la care compozitorii ar putea răspunde că prin interpretare este permisă, chiar necesară ocultarea unor stîngăcii ale partiturii, în timp ce interpreții, revoltîndu-se
Logica partiturii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11415_a_12740]
-
concesii. B.E. ... anumite concesii, la care am consimțit, pentru a izbuti să realizez ceea ce socoteam că-i vocația mea. M.I.: Concesii, după terminologia și în perspectiva de astăzi, predominant culpabilizante, au făcut toți cei care au publicat atunci. erau ele gândite, chibzuite sau erau ,în aerul timpului"? Cît erau, dacă erau, de calculate? B.E.: Nu, nu. Ele nu erau calculate. }ineau de o retorică a vremii. Obligatorie. Știai nu doar ce trebuie să spui, știai și cum trebuie s-o spui
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
învăța de la marii săi maeștri și face un tur de forță: fiecare narațiune are alt subiect și fiecare subiect reclamă alt narator, altă perspectivă narativă. Nici o povestire nu seamănă cu cealaltă, iar ordinea lor lasă să se ghicească o arhitectură gîndită îndelung și realizată la detaliu și finețe. Deschiderea și închiderea cărții se realizează prin două proze perfecte, veritabile capodopere. Colivia de fructe radiografiază ultima etapă din viața unui cuplu, avîndu-l pe fiul celor doi drept narator-martor. Fiul, el însuși la
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
publicat primul volum de critică, Raftul cu himere, la Editura Știința din Chișinău, prezentat de poetul și editorul Mircea V. Ciobanu, care îl apreciază superlativ ca pe un explorator al bibliotecii. A dovedit-o până acum în trei antologii bine gândite, argumentate și documentate: Poeți de pe vremea lui Eminescu (1991), Portret de grup, o antologie a poeziei optzeciste basarabene (1995) și antologia criticii, despre care tocmai am vorbit. Volumul Raftul cu himere ne relevă un eseist savuros, scriind atractiv despre boemă
Ieșirea din provincialism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11521_a_12846]
-
universală etc.). Nuanțele intermediare sunt multiple. Cu toate că lectura notelor, obligatoriu simultană cu parcurgerea textului, produce o ruptură a fluxului lecturii, sistemul nu impietează cu nimic, ci dimpotrivă, îmbogățește opera, bine dispune cititorul de azi. Regia textului e în așa fel gândită, încât obligă la lectura simultană a notelor care îl acompaniază. întrucât au și ele partea lor de ficționalitate, ca invenții ale autorului, notele nu pot fi separate de textul purtător. în afara lui, ele nu mai au nici o valoare. Paradoxal, cu
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
urca în mine. La capătul călătoriei, îmi regăseam tovarășii de petrecere și, fără nici un comentariu, ca un străin, îmi reluam locul lângă ei, departe de ei. Cartea mea despre Nopțile moderne, ale teatrului și ale picturii, atât de pregătită, îndelung gândită, începuse să se scrie... În ultima seară a festivalului, ca să sărbătorim încheierea acestuia și să ne înviorăm după o istovitoare zi caniculară, câțiva prieteni m-au invitat să merg cu ei la Ocna Sibiului, pentru o baie nocturnă în lacul
Noaptea din Dumbravă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/11658_a_12983]
-
și începutul lui 1935, locul unde se afirmase gruparea „noii spiritualități”, animată de Comarnescu, Eliade, Noica și Mircea Vulcănescu. Emil Pintea a realizat în 1992 la Editura Dacia o foarte utilă, masivă (aproape 700 de pagini, format mare) și bine gândită antologie literară a revistei „Gândirea” (deci nu o reproducere integrală, imposibilă datorită volumului mare de texte, întrucât revista a apărut pe durata a 23 de ani, din 1921 până în 1944). Au venit la rând publicațiile avangardiste de scurtă durată, reproduse
Rezistența prin cultură, în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12981_a_14306]
-
și aceasta e calitatea ei primă. Iar paradoxul face adesea ca reafirmarea unor verdicte critice mai vechi să sugereze noi căi de lectură. Voi spune prin urmare că monografia semnată de Rodica Ilie e o monografie reușită. O carte bine gîndită, bine structurată, o monografie care, în ciuda numărului redus de pagini, e ceea ce trebuie să fie. Autoarea îl așază pe Emil Brumaru sub semnul Arcadiei și al contrautopiei. Brumaru recuperează ironic și autoironic - semn acut al modernismului și postmodernismului - un construct
Despre cerșetorul de cafea by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13000_a_14325]
-
seriozitatea și credibilitatea construcției. E o amăgire să crezi că ai putea impune un nou canon al literaturii române printr-o însumare întâmplătoare de două-trei nume clasice și douăzeci de nume foarte recente, într-o suită de monografii și antologii gândită foarte subiectiv. Nici măcar o personalitate importantă a criticii actuale, chiar dacă ar fi o autoritate echivalentă cu o instituție foarte influentă, nu se poate juca nepedepsit cu o astfel de modalitate facilă de a gândi și de a concretiza canonul didactic
Jocul cu canonul (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13026_a_14351]
-
emanată de "aurora boreală și stele lucitoare". Pentru Eminescu poet în adevăraul sens al cuvântului este numai acela care are capacitatea de a vedea și de a transpune în cântec, asemenea lui Calidasa și Homer, universul frumuseților inteligibile, "lumea cea gândită" - "atunci lumea cea gândită pentru noi avea ființă" -, adică lumea ideilor platonice: "Nu-i acea altă lume a geniului rod căreia lumea noastră e numai un izvod.. frumoasă ea cuprinde pământ, ocean, cer în ochi la Calidasa, pe buza lui
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
filosofic. De aceea, poate, cititorul prevenit ( cultivat) ori criticul avizat ( profund) nu se arată captivați doar de iradiantele aspecte politice, istorice, sociale și chiar erotice ale Galeriei..., cît mai ales impresionați de felul cum sînt ele extrase din fluxul existențial, gîndite și legate într-o realitate conceptuală cu mult mai subtilă. C. Regman dă un verdict tranșant și insolit: "roman filosofic, în timp ce N. Manolescu observă că "nivelul adevărat la care se desfășoară acțiunea nu este niciodată al faptelor brute, ci întotdeauna
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13741_a_15066]
-
să erupă trâmbițele ierihonului tulbură aerul cu sfârcuri feciorelnic vătămătoare când zidurile se cutremură de viermii tancurilor asediatoare hărți vechi mută țări în capul altor țări popoare dispar în neguri uitarea își cască gura de balaur ca pe o scenă gândită rămâne imaginea avortonului și a mamei moarte de septicemie ca un ceas solar peste memoria deșertului ca un ocean acoperind tot uscatul rămas
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
mai recente legate de E. Lovinescu, de ceasurile petrecute în cenaclul condus de el, ani de-a rîndul. Mi se părea că găsisem calea unui drum rîvnit din ascunsele mele fibre, care s-au trezit la un potențial de viață gîndit, visat în alcătuirea tainică a ființei mele. Tulburarea mea era imensă. N-aveam cui să o împărtășesc și simțeam că mă sufoc de puterea ce părea că a izbucnit în mine. M-am ridicat de pe pat încărcată de o greutate
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
povestitori pe două roți la concursul Cicloteque, a încălecat pe-o să la Arad. Alături de Alexandra Răducanu de 19 ani, care ne-a spus povestea așa, Electra se plimbă grațios și fără complexe pe șosele și trotuare arădene. Șansă primită, poveste gândită, bicicletă nemaipomenită, mulțumesc de o mie de ori!” ne-a scris Alexandra după primele două luni la pedalele ”celei mai faine” Electra.
Veşti din poveşti cu două roţi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82542_a_83867]
-
Ooo, da, oralitatea lui Tutea era perfectă pentru social media. Foarte interesant dialogul restituit aici. Adică rentierii începutului de secol XX, de pildă, erau mai neliniștiți și mai metafizici pentru că aveau mai mult timp. Mai mult timp de privit, contemplat, gândit, visat ... Păi, nu ni se spune mereu că tehnologia zilelor noastre ,,grăbește” tot, ne face sa ,,câștigăm” durăte cronologice?( În principiu, ar trebui să dobândim rezerve de timp, ce parcă nu existau altădată...) Ce sofism! Tutea, “geniu oral”?! “Socrate român
Despre context by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82521_a_83846]
-
în primele luni din 1990. Cred că ambasadorul Corneliu Bogdan, între ultimii rămas pe țărm, înainte de a pleca la post, în Statele Unite, primise în vizită pe amasadorul unei țări importante, care, la plecare, i-a înmânat o pendulă ușor barocă, gândită să stea pe biroul de lucru. Cadou pe care diplomatul român, respectând regulamentele, l-a comunicat superiorilor, cei care au decis să-l treacă-n inventar și să-l păstreze în folosință. în funcția sa de secretar de stat, în
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
într-o jumătate a gurii o altă jumătate atîrnă în cealaltă jumătate a gurii și fiecare jumătate a limbii și fiecare jumătate a gurii vede străvede în alt fel orizontul și viața și moartea și întregul și partea și poemul gîndit și nescris cu o secundă înainte de măcelul meticulos zadarnic încearcă să le păstreze laolaltă zadarnic încearcă să oprească de la înstrăinare cuvintele silabele tăiate fără fisură în două altfel cu totul altfel se organizează jumătatea de poem în jumătatea de gură
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
uitam în câmpul cu miriști nesfârșite dar te-ai eliberat singură cum ai făcut iar sângele mi-a revenit dintr-o dată în inimă. ai tropăit trei săptămâni prin apartament cu piciorul de ghips ca un pirat. istoria asta va trebui gândită de purtătorul de măturică. emoția lui zace deocamdată pe undeva prin gunoaie dumnezeul din micro doișpe dumnezeu e un cerșetor bărbos cu haine soioase stă într-o rână pe trotuar la catedrală. cerșește de la trecători. e bine să-i dai
Poezie by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/11927_a_13252]
-
Eram tînăr și nu puteam să-mi imaginez ferocitatea cu care ultimii mohicani ai proletcultismului atacau poezia tînără ș...ț în această perioadă a saltului brusc din lac în puț, era foarte greu să nu-ți pierzi capul. Demitizarea efigiei, gîndită naiv de către mine, a mai multor poeți, mă umpluse de scărbă", (Antimetafizica). Tocmai această interzicere feroce din anii '50 a literaturii interbelice a dus tînăra generație la reorientarea totală a "frontului liric": vreme de decenii "opozantul" nu a mai fost
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]