39 matches
-
pământ. Baloleanu, recunoscător maiorului pentru energia ce o desfășură, coborî din trăsură și se apropie de mulțimea prosternată, strigând și el, dar cu o milă oficială în voce: ― Ce-ați făcut, nenorociților! ― Iertați-ne, dom'le prefect!... Fie-vă milă! gângăviră sute de guri plângătoare. ― Vă pare rău de ce-ați făcut? continuă prefectul. ― Păcatele noastre!... Milă și îndurare! plânse corul în genunchi. După ce le puse în vedere că vor trebui să plătească toate pagubele până la un ban și că cei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe un lanț de chei, supraveghea umplerea paharelor. La fiecare fel ni se servea câte un vin potrivit, În timp ce chelnerii ceilalți, acționând ca niște jongleuri, Înlocuiau farfuriile și argintăria. Ravelstein arborase tot timpul o mină de fericire nebună, râzând și gângăvind, așa cum făcea Întotdeauna când trona asupra banilor - și Începând fiecare propoziție din frazele lui lungi cu „Tțțț‑ah, tțțț‑ah, tțțț‑ah asta‑i cea mai rafinată bucătărie din Întreaga Europă. Tțțț‑ah, tțțț‑ah, Chick e un mare sceptic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
lumini nesigure, tremurătoare. Prezența focului aduce în scenă elementele, stihiile, forțele telurice care se opuneau efortului meșterilor de a ridica zidurile bisericii. Găman, un personaj bizar, elemental el insuși, rezonează cu aceste forțe și în stări de semitransă pare a gângăvi și bolborosi comunicări din lumi obscure, subpamântene. Tot din cutia întunecată a scenei, înaintează și urcă la cele trei nivele ale schelei, panta de acces și scări care asigură o circulație vie, pe verticală; în sală, la dreapta și la stânga
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și care readuce prin intervale un ciclu al imaginarului la punctul lui de pornire, pentru un nou tur de maturitate. "Marele an" stoic, "Ricorso", "Eterna Reîntoarcere". Pe scurt, trei istorii într-una: cea care plânge, cea care râde, cea care gângăvește. Fluviul, miracolul, bucla. Care ar trebui privilegiată? Depinde de dispoziție, de epocă, dar și de meserie. Filosofii arată o preferință destul de clară pentru istoria care plânge. Căci anunțarea faptului că ne îndreptăm spre mai rău nu e niciodată lipsită de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
luptei și gravității ceasului de încordare națională, luciditatea pe care adevăratele mari națiuni o au în momentele de real pericol! Da, în acei ani, în acele decenii, am luptat - ca și la revoluție, dar altfel! -, atunci am învins, orice ar gângăvi și bâlbâi noii oportuniști, noii carieriști, dovadă stau acele opere, acei Oameni, acea solidaritate cu publicul, cu câteva generații la rând! Dar va trebui să vină o altă generație care să regăsească calmul și obiectivitatea să constate aceste lucruri, să
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
puternice pe drumul ce vine dinspre Gârceni și Dumbrăveni, căruia localnicii îi spun „drumul de la Dealul Crucii”. Casa noastră fiind cu fața spre acel deal, era luminată de se puteau număra și furnicile de pe prispă. „Da, iștia sunt musafirii nepoftiți”, gângăvi tata iar mama se gândea dacă nu intră în noaptea asta și în sat. Dar coloanele militare au intrat numai până la răscrucea drumului ce vine dinspre Trohan, la plopul cel bătrân din fața școlii. Săndel își amintește de dimineața zilei de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
întoarce capul: desigur, i-a intrat o zgaibă în ochi... Gheorghiță bolborosește niște vorbe sfinte de mângâiere. Un oștean purcede a aprinde lumânări la căpătâiul morților și luminițele licăresc ca o puzderie de licurici. Și mie mi-i în grijă, gângăvește Gheorghiță. Copchiii, muierea și oile le-am băjenit la codru. Tot codru' sireacu'... De mă duc, bădie Toadere... cum îi lăs de mă duc?... Că totu-i scrum și cenușă... O ave grijă Domnul? se întreabă și își cufundă obrajii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu era "prostimea" aiasta cinstite postelnice -, n-ar fi fost nici Podul, nici Lipnicul, nici Baia... nici Moldova n-ar fi fost! Aiștea, așa "proști" cum sunt, sunt "sarea pământului", așa să știi boier Alexa! "Sarea pământului"! Iertare, Măria ta! gângăvește Alexa speriat. Dau! N-am spus că nu dau! Cei mai buni, cei mai viteji au mușcat pământul! se dezlănțuie Ștefan. Și noi... noi ne târguim ca-n oborul de vite! De nu vrei nu da! De nu vreți nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
scuipe, să-l bată prostimea cu scârnă și alte batjocuri. Să fie învățătură celor ce-or pohti să ticăloșască asemenea. "Cine-o face ca mine, ca mine o să pățească!" Tăutu se foiește de pe un picior pe altul, tușește încetișor și gângăvește cu glas plângător: Milostivește-te, Doamne, nu... nu s-ar putea numai mădularul cel scârbavnic? Măi Tăutule! De ce nu te-ai făcut tu popă? Milă? Pentru cine? Pentru ticăloși? Fac umbră pământului numai pentru rele. Îngăduința față de ticăloșie te face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Măriei sale. A... a căzut... Mangopul, bolborosește el. Mangopul? bâiguie Ștefan și se lasă moale într-un jilț. Și Alexandru?! întreabă Țamblac speriat. Bârsan, pe ocolite, povestește: Galioanele turcești au venit... Și Alexandru?! repetă Ștefan întrebarea. A... a căzut... și principele, gângăvește el cu glas stins. L-au tăiat... L-au tăiat?! îngână Țamblac sprijinindu-se de spătarul jilțului. Și... și moldovenii mei?! strigă Ștefan. Tăiați! Toți trei sute?!... Toți! Ștefan tace. Țamblac tace. Bârsan tușește, își drege glasul și povestește: De hramul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu-și găsească pricină cu strigoiul mortului. Alexa îl consolează: Răbdărică, boier Cupcici, răbdărică... Până ți se tămăduiește pielița curului, o să ți se plinească și blăstămu', spune el și cu latul palmei își taie în scurt beregata. Cui?! Lui?! se gângăvește Cupcici speriat de moarte. Da' cui, moașă-ti?!... Văleu! De ne află Vodă, ne-mplântă în cur un par de salcie, de înflorește în mațe, cu frunze, cu rădăcini cu tot! Doamne apără și păzește! caută el Răsăritul, să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ca din cer, Gherasim, iscoada de la Stambul, în strai de călugăr, dând buzna în spătărie, clătinându-se, gâfâind... Chiar vin?!?!... exclamă Ștefan întunecându-se și se repede să-l susțină îmbrățișându-l să nu cadă. S-au pornit?!?! Vi... vin?... gângăvesc gurile boierilor ce tot erau căscate, că râdeau. Gherasim își trage sufletul și, mucalit, începe să se vaicăre: Du... Dumnezeule!... Într-un galop... Câți cai ai mai crăpat? i-o retează Ștefan. Hai las-o! Vorbește! Vin! Vin, Măria ta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
el este zidul în fața căruia pier împușcați sfinții proaspeți ai veacului,/rostogolindu-si ochii în sus" (Tatăl Dostoievski). Ori: "Mulțime de pisici-femei stăteau în baldachin" (Înger în fereastră spre răsărit). Ori: "oameni nefolositori se ascundeau în paturile cu jucării/ și gîngăveau că maimuță"(Semproniu). Ori: " Telefonul e o femeie rujata isteric pe pleoape" (Jim călărește șarpele). Ori: "Femeie, turbata ești, oasele ți le zdrobești de-un zid în vid,/ despicata ți-e inima și pîlpîitoare că o șopîrla./ Ți-am vîndut
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
fabrica de zahăr Chitila. a debutat în anul 1896, publicând versuri în revista "Liga Ortodoxă", condusă de Alexandru Macedonski cu pseudonimul „Ion Theo”. La scurt timp de la debut, Macedonski afirma despre tânărul poet: "Acest tânăr, la o vârstă când eu gângăveam versul, rupe cu o cutezanță fără margini, dar până astăzi coronată de cel mai strălucit succes, cu toată tehnica versificării, cu toate banalitățile de imagini și idei, ce multă vreme au fost socotite, la noi și in străinătate, ca o
Tudor Arghezi () [Corola-website/Science/297548_a_298877]