352 matches
-
Publicat în: Ediția nr. 1949 din 02 mai 2016 Toate Articolele Autorului PSEUDOPSALM Eu am găsit speranța și pustiul, Cătând în ochii Tăi adânci și triști, Dar nu cred, Doamne, că Ți-ai jertfit Fiul Doar ca s-arăți unor gângănii că exiști. În prezentarea Ta umanizată Vopselurile Îți ascund din fală; Eu știu cât de modest, de fapt, ești Tată Și că urăști intrarea triumfală. Văd cum Îți cântă unii osanale Dar eu Te simt ca pe-un fior de
PSEUDOPSALM de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381796_a_383125]
-
acestor corpuri mumificate îi dădu un fior în lumina atât de crudă a răsăritului. Așa era Africa - un corp prea bătrân și deshidratat, ca o piele de elefant. Își trase picioarele mai adânc, sub pulover și-ncepu să asculte foșgăiala gângăniilor sub frunze și zgomotele care anunțau începutul zilei: trecerea pescarilor înspre golf și mersul pe vârfuri al pisicilor africane, care împânziseră curtea, forfota păsărilor de mare și, bineînțeles, plesnetul valurilor la țărm, fiindcă Mediterana era liniștită, după două nopți de
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
-o ținea în mână. Aha! Bine, bine, o aprobă bătrâna, și-i făcu un semn șiret cu ochiul. Au venit jandarmii! Și ce dac-au venit? Nimic. Ziceam și eu așa. Nora miji ochii și-o privi ca pe-o gânganie. Ce-ți umblă prin cap, mamă!? C-un zâmbet ciudat pe buze, bătrâna o învălui într-o privire grăbită: Credeam că te duci! Nu te duci? Unde să mă duc? După Toma. N-ai zis că-i în oraș? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
rest, noaptea se înălța mereu și ultimii trâmbițași ai exodului uitați pe câmp, greierii, își începuseră cântarea magică. Lungi poteci și cărărui tainice, abia ghicite cu simțul ei noctambulic de orientare, întretăiate de dârele răscolite-n țărână de vietățile și gângăniile nopții, străbăteau grânele ruginii, înfundându-se în jungla păpușoaielor întunecate, năpădite de buruieni, înecate-n mohor și pălămidă țepoasă crescută fără preget, ca o hălăciugă, însuflețind colinele spre ținte îndepărtate. Făgașele uscate ale apelor dogorite în țărâna zgrunțuroasă, măcinată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de aceasta ingenuă femeie este de-a dreptul șocantă : ”se apropie de ea ca o dihanie blajină, și puse pe poala ei o mână mică și murdară”)”înfipte tare ca două gheare”)”I se păru că mișcă iar ca o gânganie”. Copilul este atras de Manuela, de basmul pe care ea le spune cu voce tare Ădar numai pentru ea, pruncul era în afara universului ei, obosind-o, enervând-o). Paradoxal basmul evidențiază o virtuozitate sufletească de excepție, iar acest pasaj de
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
triton, iar Bărzăunul tot a zis că da și cu da a rămas. Pînă în ziua aceea nu reușise încă să facă o astfel de captură. La drept vorbind suporta cu greu gîndul de a pune mîna pe astfel de gîngănii oribile. Ptiu, că-ți vine să-ți iei cîmpii numai cînd auzi de ele! Dar știți voi ce-i acela un triton? Tritonul, i-a dat explicații Bărzăunului fratele său, Matei, e un fel de scîrbă cu ochi molîi, neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de pămînt ca niște insulițe, pline toate de frunze uriașe de captalan, de unde răsunau mereu cîntece de păsări și orăcăitul broaștelor. Uite un triton! strigă fericit Bărzăunul ghiontindu-l pe Virigil și arătîndu-i cu degetul în apă. Virgil privi temător gîngania subțire și neagră ce spinteca apa cu mișcări iuți de coadă. Și cum crezi tu că o să poți prinde o asemenea bîzdîganie? Ei, cum, făcu Bărzăunul plin de sine. Aici e apa cam adîncă și nu pot intra în ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cîțiva păstrăvi. Păstrăvi?... Păi te duci tu singur pînă la rîul din munți? De ce să nu mă duc?... Ce, asta-i o greutate pentru mine? Eu nu-s nici Nuțu... nici Virgil... nici Vlad să-mi fie frică de orice gînganie. Dacă am chef să mă duc, mă duc! Și Bărzăunul își umflă pieptul cu atîta bărbăție, încît Ilinca începu să dea din cap minunîndu-se de asemenea curaj. Mi-aduci și mie un păstrăv, Bărzăune? se rugă ea cu voce înceată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
O vedeam. Incapabilă să se hotărască să se bucure de strălucirea ei. De mine era ba entuziasmată, ba apropiată ca ntr-o amiciție caldă și non-autoritară, ba ruptă total, ca și cum nu aș fi fost cu nimic diferit de ei, de celelalte gângănii adulatoare. Eram mamășifiumamășifiumamășifiumamășifiu. Și nu eram. Nu. Eram doi nebuni tineri și înstrăinați, plângându-l, fiecare în felul lui, pe un al treilea. Pe al treilea. Pe cel lipsă. Aș fi putut-o salva. Aș fi putut. E incredibil cât
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
se cocârjeze, cu timpul: Și umblu de atunci mereu cu ochii în pământ, ca nu cumva să calc floarea ascunsă, și sfredelesc cu privirea toate pietrele și le-azvârl din drum, dar sub ele sunt râme și viermi lucioși și gângănii păroase, cu mii de picioare - și altfel nu mai umblu, decât cu ochii în jos - puțin adus de spate, cu băgare de seamă, căutând...(...) Sintagmele de discurs: "dacă, poate, cât de cât, oare, însă, una-alta, parcă, totuși", care ilustrează
Tatonări în real by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8779_a_10104]
-
Riri Sylvia MANOR Treceam pe lângă un palat, interminabil mastodont; treceam pe lângă masivele înspăimântător de asemănătoare clădiri cu nenumăratele obsedante ferestre menite să mă comprime la dimensiuni de gânganie neputincioasă; treceam pe lângă case comune țintuite peste groapa comună a caselor în care a fost aruncată de vie casa bunicii mele; case ucise ca oamenii; case care mi se alintau în cap lingușitoare ca pisicile, încercându-mi memoria cu degetul
Casa ucisă by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Journalistic/9940_a_11265]
-
mirosul puternic al urinei. Este cald, chiar foarte cald, și totuși Aksinya se-nfioară. Este cald, chiar foarte cald, și totuși Boris tremură. Pielea lui subțire umflându-se sub palma lui tânără. pe cărămida roșie, foarte frumos întreținută se mișcă o gânganie. În depărtare, pe geam, pădurea foșnește și înghite toată lumina. Cum e lumea asta, Aksinya nu știe. Cum iese din baie. Sicriul din baie Antena tv se scurge în direcția răsăritului, odată cu refluxul apei din țevi. Aksinya se șterge potolit
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
înalțe până la ultimele foi. Cele mai cumplite animale Ochii mei fixați pe tavan răspândesc lumina. Dacă mă întorc pe o parte, se întoarce și ea. Apa din aer, baia acidulată și imaginea mea răsturnată în toate obiectele cu reflexie. O gânganie cade de pe o coajă de pâine, se rostogolește și rămâne pe spate, agitându-și membrele. Încep să curăț cu unghiile un pește de solzii mărunți. Îi găuresc burta și firicele de sânge se întind sub unghii. Peștele dă din coadă
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
și rămâne pe spate, agitându-și membrele. Încep să curăț cu unghiile un pește de solzii mărunți. Îi găuresc burta și firicele de sânge se întind sub unghii. Peștele dă din coadă și în jurul filamentului roiesc muște albăstrui și strălucitoare. Gângania cade pe burta moale, miroase sângele, clătinându-se pe coaja de pâine, și rămâne neclintită în fața celor mai cumplite animale. TCK Și, până să-mi pierd liniștea, înțeleg cum poate să stea scrâșnetul nervos al roților la numai câțiva centimetri
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
care lui îi plăceau atât de mult. Iepurașul nu ar fi vrut să fie atât de mic și neajutorat ca ele. Dar țânțarii și muștele care îl bâzâiau și îl pișcau, tare îl mai supărau. Se gândea că aceste nesuferite gângănii strică frumusețea lumii insectelor. Își continuă drumul gândindu-se că cel mai mult i-ar place să fie câine. Nu ar mai fi el cel fugărit ci ar fugi el după alte animale, doar așa, în joacă. Și, în plus
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
e vipie, zăpușeală și zăduf, ce mai, caniculă! De-o lună n'a mai picat o strachină de apă, se usucă porumbu' d'anpicioarele, sărăcuțu, să sfarogește, să scrumește, de să-i plângi de milă, și-a intrat și-o gânganie'n el dă-l foarfecă tot" (p. 9). În schițele lui Caragiale, pe o asemenea crăpelniță, "se duce dracului rapița". Pentru unul dintre personajele bărăgănene ale lui Paul Georgescu "să sfarogește" porumbul. Nu era neapărată nevoie să invoc această substituție
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
ziua se face așa ca aista.” îmi ziceam eu, abia ținându mă pe picioare. Nu știam cum să ajung mai repede la gura podului și să cobor. Parcă spuneai la început că erai mare vânător și acum tremurai în fața unei gângănii mititele? Halal vânător! l-a luat la rost moș Dumitru. Ii ușor să vorbești așa, dar să te văd ce faci când îl ai în față pe ducă-se pe pustii... Am uitat să vă spun că nu era singur
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
îndure și să poarte cu el „sarcina lumii“. Într-adevăr, diferențele sunt evidente, de-ar fi să ne gândim doar la obiectivitatea rece, impersonală, a unui Dan Lungu (care privește omul cu ochi de expert, la microscop, ca pe o gânganie bizară) sau la viziunea minimalist regizorală (de prestidigitator dibaci, atent să nu cumva să-și trădeze trucurile) a lui Teodorovici. Aceeași lume, în variante distincte, totuși. Cum e și firesc. Sorin Stoica îți câștigă imediat încrederea, te face să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Hliboceanu a ridicat mâna și a strigat: La drum, flăcăilor! Și să călcăm mai cu spor. Nu mai avem nici deal nici vale care să ne împiedice mersul întins. Șirul carelor, scârțâind din încheieturi sub povară, se târa ca o gânganie cu nenumărate picioare. Din când în când, se auzea câte un îndemn calm adresat boilor. În rest, doar răsuflarea lor adâncă. În depărtare, se arătau hornurile Crâșmei din drum. Un fuior de fum urca drept în sus, cu gândul parcă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
care elibera frâna. De data aceasta, pentru că strecurase În ritual un gest suplimentar - privirea În oglinda retrovizoare -, angrenajul mișcărilor s-a gripat și ea a pornit cu frâna de mână trasă. De aceea eram Încă la semafor, prinși ca două gângănii În același bob de chihlimbar. Era cald. Aerul condiționat din mașină se stricase chiar În acea dimineață. Mergeam cu geamurile deschise și orice oprire transforma mașina Într-un cuptor. Cei care au fost la Roma În luna iunie știu ce
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pieței, aceasta ți s-ar fi arătat ca o floare imensă, Întinzându-și leneșă petalele prelungi În bătaia soarelui. Capotele galvanizate formau sute de boabe de rouă, aflate Într-o nemișcare fragilă, doar În receptaculul florii oamenii pulsau, ca niște gângănii mici și nedumerite, puse În mișcare de aceleași instincte vagi, de Înmulțire, de potolire a foamei și de frică. Nici o vibrație nu tulbura Însă văzduhul, În afara unui stol de porumbei care treceau dezinteresați spre Capitoliu, lăsând și câțiva stropi de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
alăpteze cu testosteron, și o avertizase destul de răspicat în privința dozei maxime. Numai că, privindu-l pe Dan de la înălțimea propriei sale erecții, Carol îi aprecia bărbăția fleșcăită la justa ei valoare. Când Dan se duse să spele, zdrobi două dintre gângăniile aurii în cutia lui cu Cola. Erau niște chestii comice, uscate și fărâmicioase, auriu-roșcate, cu aripile și piciorușele strânse pe lângă trup, ca și cum s-ar fi pregătit deja pentru somnul cel de veci în vreun mausoleu insectoid. În schimb, capetele, abdomenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ca El să nu se burzuluiască pentru că-L invoc atât de des la acest început de capitol și mai sper să nu-I fi greșit prea tare încât să mă blagoslovească cu vreo serie nou-nouță, ultimul răcnet în materie de gângănii parazite, tocmai la o vârstă ce tinde să devină respectabilă. Nu de alta, dar chiar n-aș vrea să-mi alung viitoarea soție pentru un motiv așa nevolnic). Cert este că mâncărimea asta (parcă cineva ar râcâi cu unghia bobițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ar trebui să se simtă la adăpost de crime - mai ales de crimele unor astfel de oameni. Dar Rowe era și mai scandalizat acum, cînd Îl auzea pe acest tînăr spunîndu-i, de la Înălțimea experienței sale, că granița dintre lumi dispăruse. GÎngania ghemuită sub o piatră are dreptul să se simtă la adăpost de gheata trufașă ce amenință s-o zdrobească. — Nu trebuie să-l iei În serios, auzi el glasul domnișoarei Hilfe. O clipă, i se păru că fata Îl privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
că nu despre asta e vorba, replică doctorul Forester. A fost asasinat. Fața lui nobilă era aplecată asupra cadavrului, pe care-l palpa cu o mînă lungă și delicată: cînd și-o retrase, mîna era plină de sînge, ca o gînganie frumoasă care se hrănește cu stîrvuri. E cu neputință! exclamă domnul Newey. Ușa era Încuiată. — Din păcate, explicația e cît se poate de simplă, răspunse doctorul Forester. Făptașul este unul dintre noi. — Bine, dar ne țineam toți de... protestă Hilfe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]