359 matches
-
prin felul în care se exprimă decât prin faptele și gândurile sale. Iată cum arată, de pildă, conversația cvasi-suprarealistă dintre o mamă și țâncul ei de nici doi ani: Ridică o mânuță către ceasul demult ieșit din uzul rațiunii și gângurește astfel: - Ta-ta-ma-ta-ko! Ta-ta-ko! Ko! Iar mama lui îl înțelege și-i răspunde: - Co-co-do? Nu-i, nu-i pui. Ia cu pa-pi, ba-pi. Însă mititelul se rățoiește: - Ko-ko-to! Ko! Ta-ta-ma-ta! Ko! Ko! - Nu-i, nu-i pui, zice mama și din
Taifun epic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9766_a_11091]
-
sănătoasă, și spaima primei luni a rămas în urmă ca un vis urât. Are acum 5 luni și e timpul de făcut prima fotografie. Copilul e dezbrăcat și e așezat pe o masă pe care s-a așternut o blană. Gângurește, se întoarce când pe o parte, când pe alta, mirată că în locul scutecelor și al hăinuțelor în care e strânsă toată ziua, după această minunată libertate, nu vin bucuria apei în care se simte mult mai bine. Vrea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
câteva clipe mai veni o păsărică, probabil perechea ei. Simona își luă la revedere, făcu câțiva pași, dar nu putu să se abțină și întoarse capul spre a mai privi o dată către copacul cu cele două păsărele. Erau tot împreună. Gângureau ceva numai de ele știut. Și gândurile sale lunecară spre mările necunoscutului. 5 O ri de câte ori singurătatea vagabonda prin cartierul Simonei și încerca să intre și în garsoniera ei, bătând insistent la ușă, minute în șir, ea bloca yala și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
le poate dori puiului ei drag. Copilul adormea legănat de cântec și călătorea în lumi feerice. Ea îi priveghea un timp somnul și, când buzele lui schițau un zâmbet, se întreba: Oare ce visează odorașul mamei?" Când copilul începuse a gânguri, Simona îi dădu un nou telefon doctorului să-i spună vestea cea mare: Teo, știi care a fost primul cuvânt rostit de Răducu? La celălalt capăt al firului, intrigat peste măsură de zecile de telefoane pe care i le dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de la intrare deschizându-se. Sar amândoi de pe pat. Ea își netezește iute fusta și trage de poalele bluzei, aruncându-i tipului o privire consultativă. E roșie în obraji și jenată. Dar își ia un fățeag inocent și iese pe hol, gângurind cu un glas cât mai dulce: "Daaa... Ați venit, dom' profesor?" "Să trăisi!", se repede și bărbatul, scoțându-și mutra la iveală, afișând cea mai îndatoritoare atitudine. Dar nu-i nimeni. Tanti Cateluța oftează nevricoasă: "S-a dăschis dă la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ai dezamorsat-o pe nebună și n-ai plecat urechea la vorbele ei. Uf! "Mă rog, așa să fie. Și atunci să-i tragi un perdaf de să-i meargă fulgii", spune ea pătrunsă. Apoi schimbă imediat tonul și subiectul. Gângurește: "Auzi, Cornele, tu mai stai nițeluș?". Da. Cam un sfert de oră, să-mi verific ce mi-a venit pe e-mail de azi-dimineață. De ce?" "Ca să mă repezi și pe mine cu mașina pân' la Anabela, că eu o am și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Medicul îi verifică cu gesturi precise nasul și se încruntă, în timp ce-i tamponă sângele ce curgea necontenit. "Duduie Ștefania!" "V-am mai zis, domnu' doctor, spuneți-mi Fani!" "Fani? Bănuiesc, cu igrec...", avu un amuzament secret bărbatul. Da, cu igrec", gânguri fătuca. "Bine. Atunci, duduia Fany, cu igrec, du-l iute pe domnul Mirică la radiologie." Femeia făcu o mutră năpăstuită: "Acuma? La ora asta?". "Da", răspunse medicul trăgând mult aer în piept. "Acum. Și cât mai rapid, te rog. Da
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pentru a fi pe de-a întregul naturali. "Ăăă... Pardon, mă scuzați! Sunt un pic obosit și mă furaseră gândurile. Așa. Ziceți, doamnă!", spuse el dezlipindu-și privirea de peisaj. "Păi... Dă-mi și mie pachetu', că acuși vin fetele, înțelegi?", gângurise cucoana, fluturând nițeluș din gene. "Imediat, imediat", se conformă domnul Ciucurel. Scoase din genata diplomat o punguță pentru cadouri, și i-o înmână femeii. Aceasta se aplecă, doar atât cât să arate o imagine și mai cuprinzătoare asupra bogăției pieptului
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
așa, să dea bine la dosar dacă cineva o să-l dezgroape vreodată. Și cît se poate mai repejor, ca să isprăvim odată cu porcăria asta, îi zorește. Nici dacă m-ai fi lăsat să aleg prima n-ar fi ieșit mai bine gîngurește Angelina sorbindu-l din ochi pe Părințel, ar fi fost culmea să ne luăm de păr din cauza lor ca niște adolescente isterice, șoptește languros Tușica sfredelindu-l pe Curist în adîncul ochilor. Haideți odată că mă scoateți din minți cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fereastra de la bucătărie - tocmai am intrat în casă cu obrajii îmbujorați, dogoritori, și cu un dolar pe care l-am câștigat dând zăpada cu lopata: — Știi ce-o să capeți la cină drept răsplată c-ai fost așa de hărnicuț? - îmi gângurește mama cu drăgălășenie. Mâncarea ta preferată pe timp de iarnă. Tocăniță de miel. S-a înserat: după o duminică petrecută în New York City, la Radio City și în Chinatown, pornim spre casă peste podul George Washington - drumul cel mai scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pizdă, Futangiule, până leșin. Când mă bășesc în cadă, ea îngenunchează goală pe dușumeaua de gresie, se apleacă și sărută bulele de pârț. Îmi stă înfiptă-n pulă în timp ce mă cac, vârându-mi în gură un sfârc cât o pricomigdală, gângurindu-mi între timp la ureche cele mai cumplite măscări pe care le-a învățat la viața ei. Își umple gura cu cuburi de gheață până îi îngheață limba și buzele, iar apoi mi-o suge - după care o dă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de amabilitate și cu maniere minunate, care zic chestii cum ar fi „Cred c-am vândut treizeci și cinci de torturi, Mary, de Ziua Cofeturilor“. „Vezi să nu întârzii prea mult, draga mea“, le intonează ele cu drăgălășenie micuțelor odrasle care pleacă gângurind în rochițele lor înfoiate de tafta la balul bobocilor, cu băieți ale căror nume sunt scoase parcă din cărțile de citire, nu tu Aaron și Arnold și Marvin, ci Johnny, Billy, Jimmy și Tod. Nu tu Portnoy sau Pincus, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Doamne, Sylvie, trebuie că ești atât de Încântată de această... ființă. Am zâmbit. Lauren părea sincer fericită pentru noi. S-a tras Înapoi ca și cum ar fi vrut să ne vadă mai bine. —O! Frida 1 și Diego 2! Ce romantic! gânguri ea. Pentru că tocmai fusesem În Mexic, nu fusese dificil să Îmi pun la punct rochia flamenco roșie În stil Frida Kahlo. Hunter purta salopeta pătată cu vopsea pe care o crease chiar el. —Eu, pe de altă parte, mă bucur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pe el, adică-n scutece, nu în pempărși, trecuse deja de operația de stenoză de pilor (dacă v-ar arăta burta lui, deși mă îndoiesc c-o să fie de acord, i-ați zări cicatricea datând de la vârsta de trei săptămâni), gângurea baritonal și molcom încât bunicul nostru o consola pe mama lasă, tu, p-ăsta-l facem popă, râdea cu incuri și fără dinți, plescăia-n somn, își lărgea încet, încet alimentația, mai o brânză dulce făcută-n casă, mai o supă pasată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
paranteză. În fine, iată niște puncte (7): frații mici au realitatea lor distinctă și inviolabilă; dincolo de meritul indiscutabil de a fi privit burta mamei crescând (cu tine înăuntru), de a te fi plimbat cu căruciorul, de a te fi ascultat gângurind ca un popă ș.a.m.d. (înșiruirea poate să continue pe mai multe pagini), frații mari nu au dreptul să insinueze că amintirile tale (puține, vagi, cum or fi) sunt, de fapt, false; atunci când se petrece totuși acest lucru, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
soție (care provoca mai multe răsuciri ale capetelor decât orice automobil de lux) și a primit permisiunea să-și petreacă un sfârșit de săptămână cu ea, într-un sat din apropierea taberei militare. Ca doi porumbei, și-au visat clătite, au gângurit în bucătăria de țară, au dat puțin din aripi și, cu chiu, cu vai, au pus ceva pe foc. Zeama din tigaie bolborosea și scotea fum, nu se lega și nu se rumenea deloc, până când baba care-i găzduise le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
așa c-am dat-o într-un clocot și a ieșit o ciorbicăăă... V-a plăcut? 4. Salamul din sobă În vremurile în care orologiul bătea tot mai dogit, iar bunicul meu era de mult bunic (fiindcă eu mă născusem, gângurisem, învățasem să merg, să vorbesc, să scriu, să pup fetele, să recit poezii patriotice și chiar să rezolv ecuații), lui, care nu mai pleca pe șantiere, ci lucra pe Calea Griviței într-un institut de proiectare, i-a venit ideea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
e, s-ar putea pur și simplu reabsorbi. Ăsta-i cuvântul pe care l-a folosit chirurgul plastician. Reabsorbție. În fața mea, de parcă aș fi doar un burete făcut din piele. Sari la Manus plângând și la Brandy aplecată peste el, gângurind și mângâindu-i părul sexy. În portbagaj sunt o pereche de pantofi maronii de copil, un vătrai de argint, un curcan desenat cu macaroane lipite pe o coală de bloc de desen. — Știi, își trage Manus nasul și se șterge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
rămas fără cuvântul care să-l definească. Pe măsură ce copilul creștea, familia se minuna de "savantele" lui realizări. Azi stătea în funduleț, mâine se ridica singur, cu o gură căscată a zâmbet ce le inunda sufletele de iubire. Ceva mai târziu gângurea și se chinuia să comunice cu cei din jur, prin sunete ascuțite și ferme. Luana cumpăra rochițe și fundițe așteptând cu nerăbdare ziua când, mândră, nevoie mare, se va plimba de mânuță cu fetița ei gătită în hăinuțe frumoase, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
un client mai perspicace și cu un dezvoltat simț al paradoxurilor. -Mă jicniți, domnu'! Înainte n-am fost tot io patronu' ? Io am fost dezident Încă de atunci, șopti Brândușă. Să mă dezleg de un trecut glorios? Havelul comerțului nostru, gânguri clientul-perspicace cu ochii umezi de emoție. Cam așa ceva, recunoscu Brândușă fără pic de emfază și fără să clipească, chit că nu auzise niciodată de Havel. Mărturisirea aceasta de o excepțională Însemnătate a fost urmată de o tăcere apăsătoare, atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tiparele de carton pentru mâneci, spate și piept. Sutienul trebuia să fie parte întreagă din croială, nu piesă separată. Deșiră din papiota amintirilor albe ale copilăriei, firul pe care avea să-l surfileze la mașină, tivul gulerului. Și în timp ce deșira gângurind, se văzu imensă. De fapt, Mioara chemase timpul pentru că rochia de mireasă trebuia terminată până la al doilea pătrar de lună din primăvara viitoare. Și acum abia era toamnă, prilej pentru Mamă de a-și coase pe rochia ei de mireasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
așa, să dea bine la dosar dacă cineva o să-l dezgroape vreodată. Și cît se poate mai repejor, ca să isprăvim odată cu porcăria asta, îi zorește. Nici dacă m-ai fi lăsat să aleg prima n-ar fi ieșit mai bine gîngurește Angelina sorbindu-l din ochi pe Părințel, ar fi fost culmea să ne luăm de păr din cauza lor ca niște adolescente isterice, șoptește languros Tușica sfredelindu-l pe Curist în adîncul ochilor. Haideți odată că mă scoateți din minți cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
-i spunem Varelică?! Nu, să-i spunem Valerică, așa ca băiatului Aniței, Valerică, ați auzit voi sau nu? Fetele auziseră și reținură numele, fericite de intrarea Într-o anume normalitate, și așa Îl strigau pe copil, copil care Începând a gânguri, a prescurtat prenumele său până la accesibilul...Va. Timpul Își are rostul său iar oamenii percep În fel și chip trecerea sa imperturbabilă. Tinerii, atunci când se află În prejma iubitelor ar dori ca trecerea să fie cât mai lentă, alteori să
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
că este vorba de o simplă retorică a încântării, a admirației, a beatitudinii. Taine, parfumuri, fluturi, șoapte, picături de rouă, curcubeie, primăveri, muguri, stele, crini, temple, piramide, trandafiri, fântâni etc. - acesta este lexicul predilect al autoarei. Ea nu vorbește, ci gângurește: „Întâmplarea spune că sentimentele / sunt oglinda nuferilor topiți în adjective / - tărâmuri imaginare ale spiralei!“ (Îndoielile șoaptelor) „Răsărim albi în cuvinte / și ne întristăm regăsindu-ne născuți / printre mugurii punților dureroase / în fața cărora îngenunchem, desăvârșind / - peste câmpiile luminoase - / rugăciunile cerului desfrunzit
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
analistul scoate din rezer-va-i sarcastică o notă pozitivă, povățuitoare, afirmînd că acest corp de corespondență, "savuros în sine" ar fi și "folositor și sigur pentru toți îndrăgostiții (măcar pentru a vedea că orice geniu îndrăgostit e tot un caraghios care gîngurește vorbe dulci ca orice muritor)". Iarăși, "rezon". Prin retorica d-sale deretorizată, printr-un umor pliat pe tendința circumspecției, pe, totuși, vitalitatea ce însă ocolește rupturile tranșante, singularizarea formală a sfîșierilor, Al.Cistelecan e cel mai de seamă emul prezent
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]