310 matches
-
minuni noui, pe o colină unde «o salcie plângătoare lăcrimează» și acolo unde ciobanul Petrache Lupu propovăduește: «oameni buni îndreptați-vă, că prea v’ați înrăit»[...] Aseară trenul care venia de la Arad spre Timișoara a avut câteva vagoane tixite: țărani gârbovi cu pletele ninse, femei năcăjite cu desagi cu merinde după ele, copii plăpânzi și bolnavi, se duc la Maglavit. Vin din fundul Crișanei, din jurul Aradului, din părțile Hălmagiului, atrași de minunea care a stârnit atâta vâlvă. Iată printre ei și
Agenda2005-25-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283842_a_285171]
-
picat imediat, catedră mozaic, am renunțat și la frumoasa Moldovă, slabe posibilități de transport, mi-au rămas Ardealul, cu satele lui, descoperite, peste ani chiar de prințul Charles. Comunele, se cam știa, erau înstărite, oamenii primitori. Două comune, Pianu și Gârbova , îmi păreau , pe hartă , prea departe de municipiu, de Alba Iulia. M-a atras totuși Pianu. Îmi plăcea numele. Dar am ales altul și mai frumos, SPRING. Care, am descoperit, era cel mai aproape , pe hartă, de „centru„ . Plus rezonanțele
ȘPRING ȘI SPRING de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383513_a_384842]
-
2016 Toate Articolele Autorului Ca dintr-o energie inversată, În lumea noastră plină de restriști, Împovărați de-o vină asumată, Se nasc bătrînii tot mai mulți, mai triști. Îi vezi mergînd pe străzi, îi vezi oriunde, Le calci pe pasul gîrbov, îi aștepți, Nu mai găsesc nici loc de-a se ascunde Și parcă te imploră să-i accepți. Nu știu nici ei de fapt ce vină poartă, Afară doar de vina de a fi... Poate-au avut o mult prea
TINERII BǍTRÎNI de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383050_a_384379]
-
antic, cu brațele larg deschise în măreția sa. Erau lungi de peste patru sute cincizeci de metri, iar zeul pregătit să întâmpine cu pieptul lui puternic miile de metri cub de apă, ce se tot rostogoleau năvalnic de pe creste, din inima munților Gârbova, atât ale râului Doftana, cat și ale râului Gârbova. Soseau tocmai de la granița cu județul Brașov, printre stânci golașe sau zone pline de vegetație sălbatică, speriind trecătorii ocazionali prin zgomotul lor asurzitor la întâlnirea obstacolelor de tot felul sau a
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
lungi de peste patru sute cincizeci de metri, iar zeul pregătit să întâmpine cu pieptul lui puternic miile de metri cub de apă, ce se tot rostogoleau năvalnic de pe creste, din inima munților Gârbova, atât ale râului Doftana, cat și ale râului Gârbova. Soseau tocmai de la granița cu județul Brașov, printre stânci golașe sau zone pline de vegetație sălbatică, speriind trecătorii ocazionali prin zgomotul lor asurzitor la întâlnirea obstacolelor de tot felul sau a căderilor la diferențele de nivel al locurilor pe unde
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
vestit prin măreția sa dumnezeiască, iese dintr-o prăpastie de lumină, scăldând Balta Pojernei în care câțiva „muscari” aruncă nadele lor de care sunt agățate muște artificiale de diferite culori și după care sar păstrăvii și lipanii, căutând culoarea preferată. Gârbovul lipan și păstrăvul colorat ca un curcubeu sunt scoși cu iscusință din apă de mâinile dibace ale pescarilor și aruncate cu grijă în coșurile pescărești, împletite din nuiele. Mai târziu, focurile aprinse în crângul de pe marginea apei încălzesc lespezile de
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
intrat în salonul restaurantului pentru o cafea și câte o bere bărbații, răcoritoare fetele, ca să stabilească de comun acord unde vor pleca de pe platou. Pentru a merge la Susai era prea scurt timpul, așa că au stabilit să coboare la cabana Gârbova unde să servească prânzul. Dacă doresc să stea și pentru duminică, vor căuta o cazare în oraș la agenția de turism. Coborând spre Gârbova, Ana mergea în față cu Tudor și Irina cu Alexandru ca de obicei în spate. Cărarea
EXCURSIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360837_a_362166]
-
Pentru a merge la Susai era prea scurt timpul, așa că au stabilit să coboare la cabana Gârbova unde să servească prânzul. Dacă doresc să stea și pentru duminică, vor căuta o cazare în oraș la agenția de turism. Coborând spre Gârbova, Ana mergea în față cu Tudor și Irina cu Alexandru ca de obicei în spate. Cărarea șerpuia prin platoul ce ducea spre cabană. De ambele părți a spațiului defrișat de copaci se întindea pădurea deasă de conifere printre care își
EXCURSIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360837_a_362166]
-
arăta măreția și stejarii sau fagii. La baza pădurii pe ambele părți muntele începea să coboare. Acest platou în coborâre era de fapt o creastă de munte golită de copaci. Pe ea se făcea și alimentarea cu cele necesare cabanei Gârbova, alimente sau alte lucruri necesare nevoilor traiului pe munte. Mergând agale, Tudor o abordă pe partenera sa de coborâre: - Ana, nu te supăra, dar mi-ar place să fim prieteni. - Dar suntem prieteni Tudore. Atunci de ce crezi că suntem împreună
EXCURSIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360837_a_362166]
-
încă pentru o relație mai apropiată cu un bărbat. - Am înțeles, nu-i nevoie să te scuzi. După vreo douăzeci și cinci de minute de coborât fără nicio grabă, doar admirând natura verde, plină de oxigen și prospețime, au ajuns la cabana Gârbova. Ana din când în când mai hălăduia ca în copilărie punând mâna pâlnie la gură, cum făcea când era copila la Lacuri, să asculte ecoul. În fața cabanei erau montate niște bănci din jumătăți de bușteni din brad. S-au așezat
EXCURSIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360837_a_362166]
-
și ca niște lupi flămânzi s-au luat în brațe începând să se sărute și să se strângă în brațe. Irina aștepta de mult aceste clipe și era în stare să sară pe el acolo pe munte în drum spre Gârbova. Simțea cum clocotește sângele în ea, cum dorința este mai mare decât abținerea și că dacă nu este posedată de iubit cât mai curând, îi vine să plece fără niciun țel pe munte. Începu singură să-și arunce de pe ea
EXCURSIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360837_a_362166]
-
un gigant zeu antic, cu brațele larg deschise în măreția sa, lungi de peste patru sute cincizeci de metri, pregătit să întâmpine cu pieptul lui puternic miile de metri cub de apă, ce se tot rostogoleau năvalnic de pe creste, din inima munților Gârbova, atât ale râului Doftana, cat și ale râului Gârbova, sosind tocmai de la granița cu județul Brașov, printre stânci golașe sau zone pline de vegetație sălbatică, speriind trecătorii ocazionali prin zgomotul lor asurzitor la întâlnirea obstacolelor de tot felul sau a
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
măreția sa, lungi de peste patru sute cincizeci de metri, pregătit să întâmpine cu pieptul lui puternic miile de metri cub de apă, ce se tot rostogoleau năvalnic de pe creste, din inima munților Gârbova, atât ale râului Doftana, cat și ale râului Gârbova, sosind tocmai de la granița cu județul Brașov, printre stânci golașe sau zone pline de vegetație sălbatică, speriind trecătorii ocazionali prin zgomotul lor asurzitor la întâlnirea obstacolelor de tot felul sau a căderilor la diferențele de nivel al locurilor pe unde
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
lumină, amintiri risipite în cioburi-vitralii le-mprăștii în neant, luciri de ape învolburate ne-ndepartează timpul, tot mai străin te târăști cu fiece gând, în urmă răni, lacrimi, fum, drumuri tot mai retrase în ceață, privind în oglindă de ieri trece gârbova ta umbră, bâjbâi pribeag călător prin întunericul nopții, cu o muta strigare tot mai singur în cercul durerii ziduri înalte ți-apar în cale, destrami inutil un alt cerc, osânda ți-e veghea-n eternul pustiu, nesomnul, o singură cheie
LACRIMA DIN ABISUL DURERII de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367121_a_368450]
-
am încredere în tine ca întotdeauna...fă cercetările care crezi că sunt de cuviință, magistre. Spunând acestea Tiberius arătă către cei prezenți spre vila Iovis. Natus, servitorul preferat al împăratului îi înfășură acestuia toga albă tivită cu pupură aurită. Alura gârbovă a lui Tiberiu contrasta puternic în fruntea înalților și masivilor membrii ai gărzii germane. Micul convoi porni în direcția vilei. În următoarele zile Thrassylus se grăbi să plece spre Alexandria unde se întâlni din nou cu învățații de acolo. Unii
AL ZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349509_a_350838]
-
intrat în salonul restaurantului pentru o cafea și câte o bere, bărbații, răcoritoare, fetele, ca să stabilească de comun acord unde vor pleca de pe platou. Pentru a merge la Susai era prea scurt timpul, așa că au stabilit să coboare la cabana Gârbova, să servească prânzul. Dacă doreau să stea și pentru duminică, urmau să caute cazare în oraș la agenția de turism. Coborând spre Gârbova, Ana mergea în față cu Tudor iar Irina cu Alexandru, ca de obicei, în spate. Cărarea șerpuia
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361602_a_362931]
-
platou. Pentru a merge la Susai era prea scurt timpul, așa că au stabilit să coboare la cabana Gârbova, să servească prânzul. Dacă doreau să stea și pentru duminică, urmau să caute cazare în oraș la agenția de turism. Coborând spre Gârbova, Ana mergea în față cu Tudor iar Irina cu Alexandru, ca de obicei, în spate. Cărarea șerpuia prin platoul ce ducea spre cabană. De ambele părți a spațiului defrișat de copaci se întindea pădurea deasă de conifere printre care își
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361602_a_362931]
-
își arăta măreția stejarii sau fagii. La baza pădurii pe ambele părți muntele începea să coboare. Acest platou în coborâre era de fapt o creastă de munte golită de copaci. Pe ea se făcea și alimentarea cu cele necesare cabanei Gârbova, alimente sau alte lucruri de trebuință traiului pe munte. Mergând agale, Tudor o abordă pe partenera sa de coborâre: - Ana, nu te supăra, dar mi-ar plăcea să fim prieteni. - Dar suntem prieteni, Tudore. Atunci de ce crezi că suntem împreună
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361602_a_362931]
-
încă pentru o relație mai apropiată cu un bărbat. - Am înțeles, nu-i nevoie să te scuzi. După vreo douăzeci și cinci de minute de coborât fără nicio grabă, doar admirând natura verde, plină de oxigen și prospețime, au ajuns la cabana Gârbova. Ana din când în când mai hălăduia ca în copilărie, punând mâna pâlnie la gură, cum făcea când era copila la Lacuri, să asculte ecoul. În fața cabanei erau montate niște bănci din jumătăți de bușteni din brad. S-au așezat
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361602_a_362931]
-
ele și ca niște lupi flămânzi, s-au luat în brațe începând să se sărute și să se strângă în brațe. Irina aștepta demult aceste clipe și era în stare să sară pe el acolo pe munte în drum spre Gârbova. Simțea cum clocotește sângele în ea, cum dorința este mai mare decât abținerea și că dacă nu este posedată de iubit cât mai curând, îi vine să plece fără niciun țel pe munte. Începu singură să-și arunce de pe ea
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361602_a_362931]
-
Cineva, din viață, în afară I-a țâșnit pe nas, urechi și gură Un sânge gros și negru, revoltat Cu ultima privire, fără ură Ne-a spus atât: Că moare împăcat Și-a ieșit un om din adunare Bătrân și gârbov că de-abia pășește I-a aprins la cap o lumânare Ca să moară și el creștinește. Referință Bibliografică: S-a aruncat un om de la etaj / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 335, Anul I, 01 decembrie 2011. Drepturi
S-A ARUNCAT UN OM DE LA ETAJ de ION UNTARU în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350837_a_352166]
-
preferat. „Demonii” cu toți eroii lui Dostoievski (Verhovenski, Stavroghin, Părintele Zosima și alții) sunt personaje care până astăzi, după atâția ani, mi-au rămas în memorie după povestirile lui. Puiu, cum îi ziceam noi, trăia în lumea lui. Înalt, puțin gârbov, toată ziua vântura și iar vântura o batistă. Iar dacă îi schimbam bocancii cu alții, habar nu avea. Îl iubeam cu toții. Ne făcea viața mai ușoară, iar noaptea adormeam odată cu eroii lui. Cât de însetați eram de cultură și cum
RECENZIE – NICOLAE PURCĂREA, “URLĂ HAITA”, EDITURA FUNDAŢIA “SFINŢII ÎNCHISORILOR”, BUCUREŞTI, 2012, 287 PAGINI. ISBN: 978-973-0-13962-4 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345609_a_346938]
-
ei de peste mări le-a adus. „Ce te-ai nealcoșit așe'? Doară n-oi merge la nuntă!” Nisia n-a fost măritată niciodată. Ea s-a măritat cu Domnul, spunea când era întrebată. Toata ziua era cu sapa în mână, gârbovă și înceată, părea a se fi făcut una cu sapa și cu glia. Anul acesta s-a uscat totul, cartofii erau mici ca ouăle de vrabie și porumbul nu crescuse mai mult de un cot și s-a uscat de
BĂTRÂNA CU BOTUŢA de SLAVOMIR ALMĂJAN în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355237_a_356566]
-
că ți-a fost menit în astă lume S-aduni în spate saci de-nțelepciune. La început mlădiță, apoi un pom pe rod Chiar între generatii din tine face pod, În suflet, rămâi macul în lanuri înflorit Dar la spinare gârbov, cu părul rar, albit. Mai sună clopoțeii, dragi amintiri ce dor, Iubiri demult uitate ce seamană și-azi dor. Cu chipuri grațioase , femei desăvârșite, Ce viața le-a menit de tine-a fi iubite. Preastrălucite stele și parfumate flori Se
BĂTRÂNEŢEA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355619_a_356948]
-
mincinoase... Drumuri lungi ne taie calea, Prin decor se plimbă jalea Măștile se strâmbă chiar Lângă clipele cu har... Mori de vânt cresc și-n cuvinte Dar știu pasul înainte... Mă rănesc priviri ce sapă În paharul plin cu apă... Gârbova femeie trece Peste valul tot mai rece Și adună maci în floare Din Iubirea ce nu moare... Urcă visu pe un steag Chiar de știe că-i beteag Și-i dă mir din tei în floare Ca să-i fie alinare
UNEORI... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369049_a_370378]