222 matches
-
nemișcat pe scaunul său, aspru și neînduplecat. Fratele lui își lăsă să-i cadă pe lângă trup mâna zadarnic întinsă. Atunci..., articulă el umil, eu vă urez drum bun și vă doresc să vă găsiți fericirea în Eretz-Israel! Rămâneți cu bine!...Gârbovit, cu capul căzut în piept, fiul ceasornicarului deschise ușa și ieși. De afară i se auziră pașii îndepărtându-se încet pe alee, apoi poarta metalică de la stradă se închise în urma lui cu un geamăt metalic. 6 A doua zi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
sigur că era o compoziție de-a sa; prea suna altfel. Pe măsură ce avansam cu interpretarea, Milică era din ce în ce mai mirat. I-am prins o clipă privirile și am simțit că devenisem prietenul lui. Deodată Milică s-a ridicat de pe scaun, ușor, gârbovit, a luat vioara și, pe o anticipată pauză de-a mea, a început să-mi dea replica. Abia atunci am văzut că în jurul nostru erau deja mai mulți oameni. Milică nu cânta; se juca pur și simplu cu arcușul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
la orizont, de niște stranii proeminențe ale terenului, ,a căror urzeală e taina trecutului și podoaba pustietății. De la movila Neacșului de pe malul Ialomiței pînă la movila Vulturului din preajma Borcei, ele stau semănate în pre largul cîmpiei, ca sentinele mute și gîrbovite subt ale lor bătrîneți." Cu adaosul unei tîlcuiri a ciudatelor vestigii, același peisaj va tenta, mai tîrziu, și penelul lui Sadoveanu: ,Curînd născu geana trandafirie a zorilor și deodată mi-au apărut în largul pustiei gorganele străvechi, în care cei
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
în indecis subjonctiv" (Nocturnă), privește norii decolorați plutitori peste ape, constată cum ziua de azi s-a topit aidoma aburului, își spală rănile cu amintiri și iluzii. Peisajul pe care-l cutreieră e unul de absențe: "cutreier prin parcuri - / făpturi gîrbovite / și cîini aburoși / aceiași din vara trecută // absența ta dureroasă / și un soare pătrat / doar crengi desenate" (Filtre). Ori: "ca într-o oglindă secată / privești în golul de sentimente // ceașca și cartea / ușor se destramă / nu le mai poți mîngîia
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]
-
pînă alaltăieri era bine. De atunci nu mai știu nimic. Duritatea de pe chipul ei a dispărut. Avram simte că s-a întîmplat ceva cu ea pe parcursul ultimei ore, undeva între pauza de ceai și răsărit. E extenuată și cu umerii gîrboviți, de parcă, după o lungă bătălie, ar fi fost în cele din urmă înfrîntă. - Atunci spune-mi ce nu e bine? Ești așa de ieri. Ce am făcut? - Prietena ta, zice Ora, făcînd un efort ca să rostească aceste cuvinte. - Neta? Într-
David Grossman - Pînă la capătul pămîntului by Ioana Petri () [Corola-journal/Journalistic/4828_a_6153]
-
Ellan-Blakitni (1894-1925): „E minunat să te afli Conductor exotic Pe un tren de vidanjare În vreunul din statele Americii... Într-o noapte, Într-o noapte de toamnă În ploioasă noapte autumnală Să stai pe cuplele Ultimului vagon-cisternă Bucuros de tehnică Gârbovit Lipit de Coastele fierului friguros-lucitor Și să te gândești La culori roșii-aprinse, La valuri de odicolon, La rochii liliachii, La cancan La viermuirea Restaurantului. Să visezi. Să visezi... Nu vă vine a crede Nu mi-e decât să scuip." De
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6318_a_7643]
-
-sa era atât de bătrână, încât se făcuse mică de tot, ca un bob de mazăre și îi ziceau Măzărichea. Cât era ziua de lungă o auzeai grăind: „Tare-s mândră că fi-meu e primarul Două Cingători!”. Fiind bătrână, gârbovită și ramolită, uitase și să vorbească și doar atât mai știa să zică. Dacă o întreba cineva ce dorește să mănânce la cină, răspundea: „Tare-s mândră că fi-meu e primarul Două Cingători!”, când o întrebau dacă îi era
Povestea Satului Nimica-Toată by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4553_a_5878]
-
scoți din străfundurile mele. Dar așa se întâmplă cu oamenii. După citire, citirea mea, citirea în acest fel - se așterne liniștea, supunerea, atmosfera în care și începe acel ,scăldat în furtună". Cum se întâmplă asta? Uneori prin ridicarea sprâncenelor. Stau gârbovit, cocoșat, îmbătrânit. Stau și citesc așa de parcă tu m-ai privi, și te iubesc, și vreau să mă iubești și tu pe mine. Pe urmă, când oamenii renasc pe măsura ta, prin înțelepciunea și profunzimea ta fără de cusur, ajunge o
Avanpremieră editorială - Rilke - Țvetaieva - Pasternak - Roman epistolar -1926 by Janina Ianoși () [Corola-journal/Journalistic/10814_a_12139]
-
pleoștită pe ochi, o haină neagră și o pungă în mână. E firesc ca Orlando să fi fost puțin dezamăgit când s-a grăbit să-l întâmpine. Poetul era de înălțime mijlocie; avea o figură banală, era slăbănog și ușor gârbovit și, cum la intrare se împiedicase de dulău, s-a ales și cu o mușcătură. Mai mult, Orlando, cu toată priceperea lui la oameni, nu știa unde să-l plaseze. Era ceva în el care nu ținea nici de servitori
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
pe culmi. Deci ... „...vedeți azi, ici și colo, oameni bătrâni ca Nestor, care de abia mai au înfățișare de oameni: bâlbâiți, nerozi, știrbi, cărunți, pleșuvi (și surzi, nota mea) sau, ca să-i zugrăvesc mai bine cu vorbele lui Aristofan: «îngălați, gârboviți, pustiiți, zbârciți, pleșuvi, fără dinți și neputincioși». Și totuși se bucură de viață atât de mult...” Vorbește, cum știm, Prostia, acum despre „acei care se așteaptă la o faimă nemuritoare de pe urma faptului că scot cărți. Toți scriitorii de felul acesta
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3968_a_5293]
-
îmi împreunam mâinile îngânându-i ecoul un preludiu al nopții pe care aveam s-o îndur o cum mai tânjeam după ne-createle lumi Filtre Mâzga orașului invadează casele drumuri mă alătur unui copac umblător și cutreier prin parcuri - făpturi gârbovite și câini aburoși aceiași din vara trecută absența ta dureroasă și un soare pătrat doar crengi desenate mă seduc în delir ca și cum le-aș vorbi limba verde Variantă Acelaș vrej luminos al tăcerii aceeași seară cu făpturile cărților ce pe
Mariana Filimon by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/10554_a_11879]
-
durerea din doruri Și printre lacrimi reci curse în hohot și jale, Dezveliți de noi extazul ne-arunce departe Sub tăcerea profundă din zbucium de mare. Din adânc de adâncuri tăcerea ne-arunce Pe vârfuri sumbre de vals din viori gârbovite, Să presărăm rugina plânsă a triștilor pași Peste dâra vieții trecute prin negrăite cuvinte. Să ne împăcăm cu noi înainte de moarte, Să rămânem iubiții tăcuți și-n valsul din cer, Tăcerea să cearnă peste noi potop de cuvinte, Rămână, iubite
VALSUL TĂCERII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385300_a_386629]
-
SUFLETEASCĂ Autor: Ion Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 1218 din 02 mai 2014 Toate Articolele Autorului Se întunecase de-a binelea. De undeva dintr-un colț al cimitirului, ascunsă de după niște lilieci înfloriți, se desprinse o umbră. Era o bătrânică gârbovită ce se mișca greoi sub povara anilor și a amărăciunilor care apăsau mai mult pe bâta cocârjată decât pe firavele-i picioare. Se strecură ca o umbră a nopții până la un mormânt ca nu cumva să-l deranjeze pe „domnul
LINIŞTE SUFLETEASCĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360241_a_361570]
-
la muncile agricole. Pe când cerceta cu admirație un frumos armăsar cu care se și împrieteni de cum îi puse mâna pe coamă, mângâindu-l cu blândețe și fără teamă, deodată printre puhoiul de lume se formă un culoar prin care înainta gârbovită, slută și urâtă Baba Cloanța. Tânăra Elena Valdescu își strânse speriată bărbatul de braț și se ascunse temătoare după trupul său. - Ce s-a întâmplat, dragostea mea? - Baba, șopti Elena. Pătru se întoarse și zărind-o, zise: - Nu te teme
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
aranjez cât de curând! - și vrăjitoarea plecă furioasă mai departe bombănind cuvinte neînțelese. Mulțimea se dădu în lături ca să treacă slujitoarea diavolului și strâmbă din nas scârbită de duhoarea pe care o lăsa în urma sa. Toți o știau bătrână și gârbovită de când lumea și presupuneau că împuțiciunea vine de la viermii ce forfotesc în ea din cauza blestemelor și vrăjilor făcute cu sprijinul împielițatului. - Du-te învârtindu-te, cotoroanțo! Nu mă tem de făcăturile și farmecele tale! Rămâi cu dracii tăi! Într-o
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
și copilașii”! - Lele, mă cam tem de spurcăciunile tale. Dacă nu mă vor? - Deocamdată le sunt stăpână și respectă poruncile mele. - Îmi este teamă să-mi vând sufletul... - Dacă vrei să trăiești ca o prințesă... - A dracului prințesă ești așa gârbovită și urâtă de toată lumea! Cotoroanța furioasă o plesni cu bâta pe spinare: - Să nu mai zici așa ceva că te fac pradă „mielușeilor”! - Dacă îmi zboară gândul numai la măritiș! - Ce-ți mai trebuie măritiș când poți avea orice bărbat dorești
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
ce-i pre viscolită, Cum, și vremea o fi smintită..? Vine fulgul de ploaie tare Și cu putere se prăvale, Iar pe față de pică -înroșește Și în bălți ea clipocește.. Dar, de-i părul un pic zburlit, Iar trupul cam gârbovit, Sufletu-i vioi și ce cântă iară, Că ne-ndoios e.. a noua oară.. De nouă ori de-o mie zece, Sufletu-mi și el clipocește, Zburlit un pic și el,da neefemer Căci zâmbetul, îi e-n rever.. Referință Bibliografică
GÂNDU-MI ZBURLIT.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384961_a_386290]
-
prin dârele de lacrimi în obraz. Nesigură m-am ghemuit sub mantia-i de frunze, În tulbura-i neliniște și-n freamătu-i gemut, Și m-am topit prin golul din sufletu-i fierbinte, Ce sta strivit și stors de sânu-i gârbovit. În sufletul de toamnă găsit-am ascunziș, Și-am îngropat pe veci durerile-mi amare, Și-apoi prelinsă-n ruginiu eu m-am lăsat, Și pribegită de cărări de frunze de uitare. Referință Bibliografică: ȘI TOAMNA ESTE VIE / Angela Mihai
ȘI TOAMNA ESTE VIE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384398_a_385727]
-
udate de lacrimi de ploaie! În ochii tăi... SUB STEJARUL QARR (Nën lisin Qarr) Ploua peste pământul însetat alunecau mugurii ploii ca sudorile pe față, sub Qarr bătrân obosit de vremuri două suflete se jucau cu dorul îndrăgostit. Pe ramura gârbovită a Stejarului bătrân cânta bucuros un canar, melodia sa amestecată ca o flacără gemete, oftaturi, rugăminți, îmbrățișare... Ploaia năpustește peste pământul nefericit împacă Stejarul topit în plâns, stropii alunecă peste fruntea gândită într-o dulce dezmierdare mult așteptată. Dintr-odată
ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384093_a_385422]
-
respirat ușurat. Bogdan plecă, i-am urmărit ultima secundă de parpalac dispărând în lift și în clipa aceea m-am simțit nesfârșit de singur. Ca niciodată până atunci. Am intrat în casă covârșit, cu sute de ani mai bătrân și gârbovit din cauza singurătății. M-am sprijinit de uși, blestemând Creația. Într-un colț am zărit-o, prăfuită, pe bătrâna mea Jackson Randy Rhoads, la care am însăilat mai mult în scârbă vreo trei note. Și fără să vreau m-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
clasă și, îmbujorat de emoție, i-a luat mâna lui Iag și i-a spus cu voce tare, privind în lături: „Egorov, vă rog să mă iertați“. Apoi, fără un cuvânt, și-a smuls mâna din mâna lui Egorov și, gârbovit, a pornit-o pe coridor, gesticulând în mod straniu, de parcă ar fi smuls ceva de pe tavan și ar fi aruncat acel ceva la pământ. Iag s-a îndreptat spre fereastră, s-a întors cu spatele la noi și a plâns acolo mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
În cazul acesta, spuse părintele, privindu-mă cu ochii straniu lărgiți, în cazul acesta, ai greșit, fiule. De aceea, du-te la prietenul tău și spune-i că sunt preot, că nu sunt informator (spunând acestea, îmi apăsă umerii). Și, gârbovit și îmbătrânit parcă deodată, oarecum indecis, adăugă cu glas tot mai stins: pe elă să-l judece Dumnezeu că a jignit un bătrân; am și eu un fiuă (încet, tăinuit parcă) la războiă (și deja neauzit, mișcând din buze)Ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
râd și eu, disprețuindu-mă chinuitor pentru acest râs. Mama trebuie să treacă pe lângă această masă, pe lângă gurile și ochii care râd cu atâta cruzime, pe lângă mine care râd și care, râzând, mă înstrăinez de ea. Și a trecut. Micuță, gârbovită, tremurând, a trecut, zâmbind și ea, jalnic și umil, de parcă ar fi cerut iertare pentru slăbiciunea trupului ei bătrân, neputincios. După ce a plecat mama, s-a lăsat tăcere. Lacheii continuă să zâmbească, Sonia râde și, în chinuitor dispreț de sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Eu sunt Herr Hirsch. — Sunteți tatăl lui Sarah Hirsch? — Da. Cine sunteți? Trebuie să fi avut pe puțin 70 de ani; avea chelie, cu păr alb care îi creștea lung peste partea din spate a gulerului, nu era foarte înalt, gârbovit chiar. Era greu de închipuit că acest bărbat avea o fiică în vârstă de 15 ani. I-am arătat insigna: — Poliția, am zis. Vă rog să nu vă alarmați. Nu sunt aici ca să vă fac necazuri. Vreau doar să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > NICOLAE... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 340 din 06 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului 6 Decembrie 2011 Gârbovit mi-e gândul, Trupul, nu mai știu, Vindecă-mi-l, Doamne Și îi dă putere, Limpede-i Auzul Cerului când scriu Și-i ascult porunca Dintru Înviere... Simt cum mă cuprinde În întreg cuvântul, Dacă port povara Unui nume sfânt
NICOLAE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364491_a_365820]