3,241 matches
-
prototipic de a înțelege prostia. Sintagma cea mai frecventă este cu singuranță prost ca noaptea, în care termenul comparației asociază hiperbolic lipsa de inteligență întunericului. Mai banale sînt comparațiile animaliere: etaloanele prostiei par a fi, în română, oaia, găina și gîsca. Motivate global, dar surprinzătare în fiecare caz în parte sînt comparațiile obiectuale: e ușor de înțeles că prostia este atribuită lucrurilor, materiei inerte, lipsită de sensibilitate și de reacție, dar nu e deloc clar de ce este ales pentru acest rol
Prostia Comparată by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12452_a_13777]
-
e cizma (prost ca o cizmă), și nu pantoful, de pildă. De la formulele clișeizate pornesc destul de numeroase dezvoltări libere. E interesant că anumiți termeni se specializează în comparații, alții în metafore: se spune "proastă ca o găină" - dar "e o gîscă"; cineva "e un bou", nu și: "prost ca un bou". "Oralitatea scrisă" a Internetului ne furnizează și în acest caz destule exemple de clișee și inovații, de variații pe tema dată a prostiei omenești. Limbajul familiar recurge cu ușurință la
Prostia Comparată by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12452_a_13777]
-
l-au văzut venind! cu toate că era mare și prost ca o greblă!" (dbrom.ro). La fel, animalele, cu o oarece preferință pentru păsări: găina - "înalt ca o prăjină / Și prost ca o găină" (poezie.ro); "una are o moacă de gâscă și îi proastă ca o găină" (quake.fanclub.ro) - căreia i se alătură cucuveaua ("Ești mai prost ca o cucuvea", gazetadecluj.ro); dintre mamifere, capra: "În Europa omul mediu e prost ca o capră!" (romportal.com). Doar ignoranța traducatorului face
Prostia Comparată by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12452_a_13777]
-
nu se apăra. Dacă era surdă, și mută... Văzând aceasta, Rița luă pe cont propriu acțiunea. Ea se interesă în toate părțile, până ce ajunse la palatul împăratului de Roșu din care fusese izgonită de muma vitregă sărmana fată care păzea gâștele... Zburând din încăpere în încăpere, nimeri într-una în care o femeie bătrână îmbrăcată în negru lucra la gherghef. Din înaltul odăii, Rița se lăsă să cadă drept pe gherghef făcând gesturi de naufragiată. Bătrâna, întrerupându-și lucrul, bătu tare
Prințesa urgistă (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12429_a_13754]
-
fața locului însoțit de gărgărița năzdrăvană care rostise solemn cuvintele cunoscute. Și tot așa, că fata era desculță, deși acum era o prințesă reală, stând sfioasă cu capul jos, bălaie, pieptănată ca prin farmec, de o frumusețe răpitoare, înconjurată de gâștele ei ce gâgâiau acum cumințite... Totul, raportez că fusese atât de strălucitor, încât soarele hotărî să se stingă brusc o secundă în cinstea evenimentului... Veți crede că e un basm... Parol, așa a fost! Nășică fiind Rița, în fruntea alaiului
Prințesa urgistă (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12429_a_13754]
-
mersul lui ceva din demnitatea unui rege, era blînd, așa părea, dar și foarte puternic, și pașii lui erau egali, îngîndurați ca ai împăratului filozof Marc-Aureliu, și trecea încet cîinele nepămîntean, arhetip și întîi stătător al tuturor cîinilor de pretutindent (...).(...) gîștele s-au dat deoparte din fața trecerii lui, respectuoase și fără să se sperie, fără să găgăie; s-au dat deoparte, așa cum se feresc, cu afecțiune și devotament, curtenii cînd se arată împăratul, țarul, kaiserul, la un bal al Curții, la
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]
-
și a dat să iasă în curte, a și ieșit în lumina puțină de dinaintea nopții și n-a mai apucat să spună "marș, mă!", n-a mai spus nimic, curtea era pustie, doar culoarul rămăsese încă prin mijlocul cîrdului de gîște și tăcerea lor intimidată și emoționată asemenea aceleia pe care o trăiești cînd ți-este dat să te întîlnești cu nepămîntescul." (pentru întreaga poveste vezi pp. 132-134) Cartea lui Daniel Vighi merită citită fie doar și pentru acest savuros fragment
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]
-
este un compozitor la vîrsta senectuții, care meditează asupra vieții și artei sale, în preajma morții, căreia îi așteaptă semnele și le descifrează. Scrisă impecabil, în cheie muzicală, Liniștea are totodată un substrat simbolic, vizibil prin cîteva elemente presărate pe parcurs: gîștele sălbatice, lămîiul (care la chinezi este simbolul morții) și cocorul desprins din stol. Piesa finală atinge desăvîrșirea artei narative, coborîrea de la nord la sud ce se insinuează în tot volumul capătă conotații sumbre, întunecate. De la est spre vest Pe cît
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
în orice caz privilegiată, mai ales în dauna judecății etice. Am trecut altă dată în revistă cîteva dintre comparațiile și metaforele prostiei în limba română (de la simbolurile cosmice, pînă la cele animaliere sau obiectuale: prost ca noaptea, ca oaia, ca gîsca, ca o cizmă etc.). Inventivitatea contemporanilor în a caracteriza lipsa de inteligență e surprinzător de mare, mai ales prin folosirea mecanismului pseudo-eufemismelor, al eufemismelor ironice. În presa actuală se găsesc destule formulări elaborate, atenuate, aparent precaute și prevenitoare, care nu
IQ -ul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11481_a_12806]
-
Constantin Țoiu Reiau, modificat, încă un articol apărut în vechiul Cotidian, miercuri, 30 octombrie 2002, deoarece interesează breasla, de fapt, cheltuind atunci, cum spusei rândul trecut,... orzul pe gâște... Domnul Sache, - scriam - pensionarul, juristul vestit, vechiul meu erou, m-a invitat în această toamnă în Cișmigiu, la o plimbare... Unde, ca de obicei, mai facem ceva politică... în toiul unei dispute, în care era vorba de dl N. Văcăroiu
Rondul scriitorilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11519_a_12844]
-
un cotidian oarecare, cu un an și ceva în urmă, ea părându-mi-se acum vrednică de a face parte din succesiunea de articole apărută în România literară. Să-mi fie cu iertare... Fusese cum ai fi dat orzul pe gâște... Idee mai veche bazată pe un fenomen din ce în ce mai accelerat: vulgarizarea extremă a limbii noastre... Este o exagerare, desigur, spuneam, să dai limbii noastre vorbite de azi atributul istoric pe care latina poporană - vulgata -, strămoașa, îl avu până târziu, în evul
Româna vulgata by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11541_a_12866]
-
totul excedat de grijile acestei misiuni. Până la urmă, bouțul devine o pacoste pentru Serafim și chiar pentru sat. Proprietarul său, ajuns de minunea consătenilor, îl duce la târg să scape de el: îl schimbă pe o capră, capra pe o gâscă, iar gâsca pe un cocoș roșu - după modelul transparent al lui Dănilă Prepeleac. Sărăcia nu produce decât... prostie (și reciproca e la fel de adevărată). ,Moldoveanul moale" nu are șanse să devină un comerciant tare, dacă nu e nici măcar un țăran de
Un roman comic izvodit dintr-o snoavă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11562_a_12887]
-
de grijile acestei misiuni. Până la urmă, bouțul devine o pacoste pentru Serafim și chiar pentru sat. Proprietarul său, ajuns de minunea consătenilor, îl duce la târg să scape de el: îl schimbă pe o capră, capra pe o gâscă, iar gâsca pe un cocoș roșu - după modelul transparent al lui Dănilă Prepeleac. Sărăcia nu produce decât... prostie (și reciproca e la fel de adevărată). ,Moldoveanul moale" nu are șanse să devină un comerciant tare, dacă nu e nici măcar un țăran de ispravă. Alte
Un roman comic izvodit dintr-o snoavă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11562_a_12887]
-
Legendele din Far West ajung niște povești demne mai degrabă de gura sobei și din sperietura de-altădată rămîne doar o nostalgie cu subînțeles: "Era o zi de iarnă, ningea ca-n basme peste mormîntul Marelui Om, cu fulgi cît gîștele. Fusese una din cele mai reușite înmormîntări ale acelor vremuri. Între timp, serviciile funerare s-au simplificat mult." Senzația de videoclip făcut după un desen animat și "derulat" apoi au ralenti, ca să se vadă cadru cu cadru sau de voce
Fericirile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11694_a_13019]
-
nu puține ecouri românești și că Gérard Bayo e de multă vreme interesat de literatura noastră: a participat la adaptarea în franceză a unor poeți precum Ana Blandiana, Ioan Alexandru, Adrian Popescu și a tradus, pentru Editura Gallimard, romanul Zborul gâștei sălbatice de Horia Bădescu. Cu cele două volume, Soleil de nuit (Soare de noapte) și Pour dire encore (Ca să mai spun) imprimate la Cluj în 2002 și, respectiv, 2004, poetul depășește cifra 15 a culegerilor sale de poeme, inaugurate în
Un poet francez in România by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12537_a_13862]
-
de ochiul boului Mă-ntoarce-n curtea casei părintești Arde un foc cu flăcări țepoase în interiorul begoniei Lamele papurii răsfoiesc Cartea secretă a vieții Precum gasteria verrucosa în vitrinele farmaciilor Un budozer mi-a îngropat Toate amintirile de anul trecut Gîște tăcute și albe Se trag deoparte din drum către apă Prin uriașa grotă a trecutului Anamnesis Voi studia nămolul negru Care uscîndu-se devine cenușiu Voi studia meticulos argila galbenă Pe care soarele o înălbește Și ploai o închide într-o
Drum în necunoscut by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/12718_a_14043]
-
Răsăritul " o scenă de tragedie Un stîrc cu aripi lungi și lungi picioare, Pe cînd privesc devălmășia Grădinii cu pepeni Și gardul de stuf stînd să cadă, Se înalță cu grație în dimineața vîntoasă nu-i nimeni pe grind Nici gîștele, nici oile. Nici bătrînul blajin. într-un anume loc, balta se varsă Și dispare subteran " Izvor invers către nadir Văruiesc pescărușii grindul Cu excrementele lor. Tot grindul e alb Spuma șerpuie de-a lungul apei Pînă departe. Oi de spumă
Drum în necunoscut by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/12718_a_14043]
-
e curios ce ar spune tătucu Freud că se ascunde sub treaba asta. Iată-le: „Însă Haplea ce făcea? Profitînd de-ncurcătură Iute putina spăla!” Cred că era finalul poeziei! restul îmi rămîne neclar. Parcă era o afacere cu niște gîște furate, sau așa ceva. Robinson Crusoe l-am citit pe linia moartă, într-un vagon de marfă stricat, întins pe burtă în pătratul de soare pe care-l făcea ușa pe podea. Mi-l alesesem anume dintr-un șir întreg de
Robinson Crusoe, l-am citit într-un vagon de marfă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13186_a_14511]
-
care am iubit Pare un cobra înveninând înmiit Răul din fiecare os Ce zace în tulburarea sublunară Deasupra dragostei, acoperind-o Cu un covor zburător. Ce muritor se umple răul, Prin sine însuși golit! Răsună râsul zilelor sacre. Sunt o gâscă sălbatică și chem din cer Să mă audă respirația ta Pe care am avut-o suflu. * Din aer adun pietre Și în mine le arunc. Aud cum în ele se aprind duhuri. Îngeri de peste ritualuri, Mă săgetați cu vindecarea, Vestind
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]
-
vedere, nu? * Culinare. Fiindcă am început scrisoarea cu Scedrin, să închei tot cu el. 1) „Dar iată ce am vrut să te întreb: mata, cînd pui castraveții la murat, adaugi și nucșoară?! 2) „Hm, acum o ciorbiță din măruntaie de gîscă sau niște ciupercuțe cu smîntînă!” Nu-mi rămîne decît să plescăi din limbă și să mă pregătesc pentru masa de prînz, unde-i voi întîlni pe fratele Ioan, pe marele Dorin, pe eternul Hobana etc... Simt că-mi piere toată
La popa la poartă stă o mîță moartă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13398_a_14723]
-
leagă: “Eee, o leg să nu intre hoții”, mi-a zis. “Lasă că știu eu, o legi ca să nu mai plec eu”, a venit replica mea. Din ziua aia, n-am mai plecat pe poarta mare, ci pe portița de la gâște. Nu eram mult mai mare decât o gâscă, așa că nu mi-era greu s-o tulesc pe acolo. Mamaie ne făcea cozonaci, și gogoși, și scovergi, și prăjituri. Oricât de obosită ar fi fost, dacă-ncepeam să ne milogim, seara
Poveste despre bunici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21195_a_22520]
-
mi-a zis. “Lasă că știu eu, o legi ca să nu mai plec eu”, a venit replica mea. Din ziua aia, n-am mai plecat pe poarta mare, ci pe portița de la gâște. Nu eram mult mai mare decât o gâscă, așa că nu mi-era greu s-o tulesc pe acolo. Mamaie ne făcea cozonaci, și gogoși, și scovergi, și prăjituri. Oricât de obosită ar fi fost, dacă-ncepeam să ne milogim, seara, târziu, că vrem gogoși, își punea șorțul și
Poveste despre bunici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21195_a_22520]
-
n-au fost mereu la fel de amabili. Asistentele medicale din școli m-au sfătuit să pun mâna să mănânc pentru că probabil (fără vreo analiza constatatoare) sunt anemica, ba chiar i-au spus și mamei că ele “m-ar îndopa că pe gâște” (pentru că nu există ‘așa e ea’, trebuie să fie mai grasă). Au sugerat să mănânc multă carne pentru a combate presupusa anemie. Orice vecină, doamna, cunoștiință spunea același lucru: “tu când te faci grasă și frumoasă?” și o sfătuiau pe
Crescuţi cu zăhărelul by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82578_a_83903]
-
încredere și siguranță de sine: "Ionathan X. Uranus, cel dintâi și cel întru totul autentic și merituos, vă trimite abundente salutări de pe Olt." (Ionathan X. Uranus. Către Cocň) Ca Urmuz, Ionathan X. Uranus publică și el un roman parodic ultraconcetrat, Gâște libere, subintitulat "Roman succint" și dat drept "romanul fiului risipitor", tradus, chipurile, de M. Grindea. Romanul este un sinopsis frazat alogic, cu o conștiință poetologică și metatextuală similară. Un mod de expunere, dialogul, este redus la o linie urmată de
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
schițează portrete numele lui în tăcerea care se strânge prin obraz respiră o puzderie de fructe marea se-adună într-o batistă șifonată și plânge Mă duce gândul la un salcâm praful în care îmi înmuiam rochia și ochii câteodată gâștele sălbatice ale creierului furau copiii din pântecele fructifer al apei trupurile îngreuiate de lacrimile morții numai eu alergam să-ți prind umărul să mă țin de el împăcată ca de un corn sunător de lună bună să mă balansez în
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/11000_a_12325]