79 matches
-
Din discuțiile de peste timp cu sora mea și cu "împricinata", se pare că la început dumneaei n-a prea fost încântată de subsemnatul, neavând nici cal alb, nici lance cu năframă și abordând și un aer de superioritate intelectuală față de "gâsculițele de la Oltea". Legăturile s-au înnodat și consolidat în timp, dumneaei ridicând ștacheta la adevăratele valori și eu coborând-o în aerele de Picco della Mirandola, "omul care știe tot ce se poate ști și încă multe lucruri în plus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
arătat, cu un zâmbet triumfător. însă ca să-ți fac portretul trebuie să te cunosc mai bine. Iar tu ești greu de priceput. Mă flatează spusele lui, dar nu vreau să-i arăt asta. Nu vreau să mă port ca o gâsculiță îndrăgostită până peste cap de un băiat frumos, făcută praf când aude un compliment. Din fericire, mă ajută să ies din impas fără să știe, schimbând brusc vorba. — Spre exemplu, m-ar interesa să aflu care este acțiunea roma nului
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mea incompletă. — Mai poți să stai cât vrei, îi spun, nonșalant, ai mei de-abia au plecat la teatru, voi fi singură cel puțin încă două ore... Mă întrerup. îmi dau deodată seama că spun ce nu trebuie, ca o gâsculiță jalnică. Eduard se uită la mine incolor. Așteaptă răbdător să-mi continui fraza suspendată în aer. — De fapt, tocmai mi-am amintit că-mi promisese Georgi că trece pe la mine în seara asta, să-mi aducă niște casete cu Mike
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mă place? E doar un fustangiu frivol și mincinos, care-a avut, probabil, chef să facă un experiment cu mine, așa, la fel cum a făcut cu Georgiana... Nu-i folosește la nimic talentul la desen, decât, probabil la cucerit gâsculițe ca mine! M-am repezit furioasă în camera mea, am cotrobăit sub saltea și am scos portretul primit de la Eduard. Ce neroadă am putut fi! îmi spuneam, în timp ce rupeam în bucăți minuscule foaia de hârtie. O rupeam pe masă, metodic
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mi-am șters lacrimile și mi-am aprins o nouă țigară. „Practic“, Îmi spusese odată iustin la o bere, evaluându-mi sistematic situația, „singura ta șansă e să te măriți repede. Însă pe cine să intereseze, În Bucureștiul Ăsta, o gâsculiță ca tine din provincie, fărĂ apartament, fărĂ minijup și cu un salariu cât un haiku ?“. „ia nu mă mai mărita tu așa de repede“, i-am spus eu lui iustin. iustin Ăsta era un un roșcovan plin de coșuri pe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
un demon rănit. Mă sperii singur de mine cât pot fi de rău și n-aș dori nimănui să treacă prin așa ceva. La casă e coadă, ea n-avea cum să ajungă prea departe. Și iată-ne în mijlocul unor necunoscuți - gâsculița pretențioasă, în haina-i sintetică argintie, și cu mine. Căruciorul ei dă pe dinafară de cartofi, zarzavaturi și dispreț, iar eu am în mână un pachet de Orbit Polar Ice cu gust de pioneză și mărul răului în sân. Oamenii-cămile
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
din inimă. „Nu eu, zice ea, eu nu...” Gardianul o înșfacă de cot pe mica hoață cu chipul mânjit - o mască albastră - cu nasul curgându- i și cu păr ciufulit. Și nimeni n-o crede. Căci lumea e plină de gâsculițe cu dare de mână ca ea, care n-au ce face și umplu supermarketurile. „Eu sunt vinovat”, zic cu o voce puternică și hotărâtă. Ochii cămilelor se întorc încet către mine, la fel și ochii ei deschiși la culoare. „Am
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
un fel de prostituată, o demimondenă, dacă vrei. El citește sute de cărți. El mimează (cred, de multe ori) plăcerea, emoția. De sute de ori. Pe mine nu mă intereseasă dragostea profesionistelor (profesioniștilor), deși este mai sofisticată decît dragostea unei gîsculițe (cititor oarecare)." Cu astfel de umor machist, cu asemenea poante stătute, Alexandru Mușina și-a cîștigat într-o anumită parte a literaților tineri faimă de dur, de "supărat", de om care spune lucrurilor pe nume. în Sinapse, noua carte publicată
Nașul din provincie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]
-
cineva din București (pardon, Craiova), cineva nășit de Manolescu și apropiat de Lefter, cineva crescut la școala postmodernismului, deci convertit prin naștere, cineva prieten cu C. Rogozanu, cineva de sex feminin (poantele favorite ale lui Alexandru Mușina sînt cu dame, gîsculițe, demimondene, provinciale, zburătoriste etc.), în fine cineva care scrie din orice altceva decît din convingere. Pentru că nu există convingere, părere, opțiune firească, relaxare în lumea culturală așa cum se vede ea dinspre "justițiarii" noștri de azi. Alexandru Mușina, Sinapse, Editura Aula
Nașul din provincie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]
-
și de dispreț față de persoana ei, dispreț venit din toate părțile, abia camuflat de membrii echipei care lucrează la spotul publicitar, fata cedează, însă nu fără condiții. Care este profilul ei psihologic? În ciuda aspectului provincial, Delia nu este doar o gâsculiță, nu a primit nimic de la părinți, aflăm asta dintr-o mică retrospectivă pe care o oferă drept contraargument tatălui ei, încercând să-l înduplece să păstreze mașina. Mașina este singurul lucru care l-a primit vreodată, este poate singurul său
Sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7276_a_8601]
-
prost. Ce mă fascina - și mă fascinează încă - în capodopera lui Fitzgerald e claritatea de cristal a stilului. Puține alte cărți sunt mai înșelător-accesibile decât această narațiune despre iubirea maniacală a unui gangster romantic, complexat și vag nevrotic și o gâsculiță care a intuit în profunzime regulile lumii moderne. O lume în care „fetele bogate nu se mărită cu băieți săraci”. Pentru vânătorii de fraze celebre, subliniez că în romanul lui Fitzgerald nu există această replică. Ea a fost adăugată de
Așteptându-l pe Gatsby by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3621_a_4946]
-
conversații pe mess, pe care Vlad îl valorifică în curând, cu dexteritatea bărbatului mai experimentat, dar având și un important ascendent asupra fetei, conferit de cultura solidă pe care acesta o are. Ca s-o spunem drept, Andreea e cam gâsculiță, nu atât pentru că se confesează unei agende Hello Kitty despre „iubi 1” (fostul, Laurențiu) și „iubi 2” (Vlad), nici pentru că recurge la tehnici de management situațional pentru a-și recupera iubitul, cu analize SWOT și brainstorming printre colegi, deși nici
Muzical by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4467_a_5792]
-
femeia" D.P.: Cu ce vă ajuta prezența femeii? N.B.: }ineam cont de prezența unei femei lîngă mine. Ea era o prezență, o complicitate formidabilă, și, cînd toți prietenii și chiar și familia mă părăseau, mă trădau, totdeauna apărea cîte o gîsculiță lîngă mine, care sîsîia încet, stătea lîngă mine, și, bineînțeles, eu, în mod penibil, îi spuneam ideile mele complicate, dificile... Erau totuși și unele care fugeau, mă găseau insuportabil. Normal, cu o producție intelectuală atît de vehementă și de complexă
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
fi comparată Cu dârzul NU spus de-o femeie Pe când se lasă dezbrăcată. Chemare pentru teatru Diva noastră, care place, Pentru teatru, mi se pare, Are, evident, chemare Dar, mai mult, pe „vino-ncoace”! Valoarea amantei Amanta nu-i o gâsculiță, Sau țiitoare ilegală; E singulara luminiță În lunga noapte conjugală. Hărțuială sexuală În Dacia, când deveni stăpână Ea, Roma cu puterea-i colosală, S-a zămislit și nația română, Deci tot prin hărțuială sexuală. Unui Don Juan vârstnic Dacă-o
CONSTANTIN IURA?CU-TATAIA by CONSTANTIN IURA?CU-TATAIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83927_a_85252]
-
pe la noi, dom’ Regizor? încearcă să fie amabil, o mică chermeză cu băieții? se uită la ceas, nu e cam devreme? La ora asta unitatea e încă plină de tot felul de nepoftiți, o întrecere de tir, o vînătoare de gîsculițe sau iepurași, poate? Nici una nici alta, îi răspunde, dar ia nu mai pune tu atîtea întrebări și vezi-ți de treaba ta, îl apostrofează făcîndu-i semn s-o șteargă înapoi în foișor, o să te spun că-ți părăsești postul pentru
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
certitudine legată de soarta lui. Înainte mereu se amuzase copios atunci când una sau alta dintre prietenele ei îi povestea cu ochi încrezători că își văzuseră alesul sub forma unei siluete vag așternută pe fundul sau pereții unei cești de cafea. Gâsculițe credule și stupiditate primitivă, concluzionase ea atunci scurt, dar permanenta așteptare încordată și coșmarul nopților nedormite au făcut uitate acele comentarii, acum căutând aproape zilnic răspunsuri în stratul gros de zaț la îngrijorările ei. Era teafăr? Fusese cumva rănit? Căzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Mi-am șters lacrimile și mi-am aprins o nouă țigară. „Practic“, îmi spusese odată iustin la o bere, evaluându-mi sistematic situația, „singura ta șansă e să te măriți repede. Însă pe cine să intereseze, în Bucureștiul ăsta, o gâsculiță ca tine din provincie, fără apartament, fără minijup și cu un salariu cât un haiku ?“. „Ia nu mă mai mărita tu așa de repede“, i-am spus eu lui iustin. Iustin ăsta era un un roșcovan plin de coșuri pe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
exotic și pluriform în craniul meu. Se formase un cordon ombilical între mințile noastre, ea era mama care mă hrănea cu substanța gelatinoasă a visului, iar eu - care (sau fiindcă) iubeam fiecare fibră din amărâtul ei căpșor de studentă și gâsculiță - creșteam din întrolocarea foițelor embrionare, scrise pe ambele fețe cu vise furate. Și iată-ne acum: eu, autor, colectând glorie și (mult mai mult) dispreț, nemaiîndrăznind să intru nopțile în nici un fel de ring, pentru nici un fel de rundă onirică
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ies din raza vizuală a femeii de la volan, Mihai prinde brațul fetei și o răsucește cu violență spre el. Ce s-a-ntîmplat?! face studenta ochii mari, pregătită să țipe sau să fugă. Spune-mi de ce te-ai comportat așa, ca o gîsculiță care se oferă?... Domnule Vlădeanu!... bîiguie fata stupefiată. Fetițo, nu vreau ca peste cîțiva ani să blestemi întîlnirea cu mine! De blestemat nu cred; dar orice s-ar întîmpla între noi, peste ani sînt sigură că voi regreta, e în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
sfredelind pământul cu privirea. Nu am gândit în felul acesta... Îmi pare sincer rău. Nu mi-am pus problema că fetele pot gândi și altfel... - Hm! Altfel, ai zis? Da, se poate exprima și așa, dar nu sunt toate niște gâsculițe doritoare de grăunțele arătate în palmă de un bărbat... Sunt fete și fete, așa cum și băieții sunt diferiți. Chestii de mentalitate, educație, principii... Toți suntem unici în structura sufletească și nu numai... Nu trebuie să te superi pe mine. Când
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ajunul căsătoriei, cuvintele nerostite, fuga neputincioasă, știa că prin marea ei sensibilitate îl descifrase pe Ovidiu, mult, mult mai clar decât ea, care se lăsase cu ani în urmă orbită de farmecul blondului Trofin, atât de serafic, de misterios, ce gâsculiță mai era pe atunci! Și fata asta cum de avusese fler să răzbată dincolo de aparențe, când nu părea să aibă o inteligență ieșită din comun, dar grație sensibilității reușise să discearnă o stare de spirit numai din câteva gesturi, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tatălui ei. La celălalt capăt al redacției de știri, așezat degajat pe biroul celei mai noi și drăguțe stagiare, se afla Jack Allen. Fără îndoială îi dădea sfaturi părintești despre cum să-și facă o carieră în lumea presei, iar gâsculița - în loc să-și dea seama de aici până la hărțuirea sexuală mai era doar un pas - îi sorbea fiecare cuvințel. Cel puțin avu bunul-simț să se ridice când o văzu pe Fran apropiindu-se furioasă, însă în ochii lui albaștri, surâzători, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
care vroiau să se apropie de ea, mă făcuse să fiu prudent. Și apoi erau zvonurile răutăcioase lansate de Aristide care se învîrtise multă vreme în jurul ei, fără succes. Irezistibilul, cum îl poreclise Domnul Andrei, trebuise să se dea bătut; "gîsculița" a rezistat asaltului. Drept care, cu buzele lui parfumate, Aristide șoptise veninos în dreapta și în stânga că acest refuz nu era întîmplător, avea un motiv anume; ori femeia era frigidă, ori avuseseră dreptate gurile rele care spuseseră că Laura și Moașa... Altminteri
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
căruia eu nu mai am nici un drept. Am să te las să-ți trăiești povestea și poate uneori am să arunc o privire între filele care de acuma vor purta numele tău... Te rog, nu mai face figura asta de gâsculiță plouată, nu merită. — Atunci... — Îți dau ție manuscrisul la care lucram. E bine așa? Știu că ții foarte mult la munca ta. Ești sigur că nu-ți mai trebuie? — Sigur. Îl scrisesem pentru tine de la început. După ce-l vei citi
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
începe să reamintească tuturor amănunte dintre cele mai dezavantajoase ale biografiei sale: fratele îmburghezit în Argentina, cumnata aristocrată teutonă, tatăl cosmopolit și exploatator, sora reintrată în Biblie, da da, chiar și asta. — Te-am întrebat ceva, puișor. Te întrebasem ceva, gâsculiță. Te întrebasem ce zi e azi. Ce zi e azi, puișor? Deci, martie. Perfect! Sfârșit de martie, zodia berbecului nărăvaș. Perfect! Tolea își îndreptă gulerul cămășii negre, dunga pantalonilor negri. Dacă nu poți ce voiești, voiește ce poți, spunea Terențiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]