183 matches
-
că încă nu l-ai cumpărat, dar că sunt sigură că-l vei cumpăra în curând. Își ținu răsuflarea. Domnul J.L.B. Matekoni se uita în pământ, cum făcea de fiecare dată când era nesigur. — Un inel? întrebă într-un târziu gâtuit. Ce fel de inel? Mma Ramotswe îl urmări atentă. Trebuie să fii precaută când discuți astfel de probleme cu un bărbat. Ei nu prea sunt pe fază, firește, dar trebuie să fii atentă să nu-i sperii. N-avea nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și-un praf alb pe fund... că-i dai tu sau pui pe alții să-i dea telefoane de amenințare în timpul nopții, că ai antene prin care faci perturbații, că-i arunci pe geam țânțari care-aduc malarie, broaște, salamandre, șobolani gâtuiți, viezuri beliți și chiar și-un cal mort...” - Mișto gradația! - Ce-i, te-apucă teoria literară? A, am pus la cale să fie răpită, să i se scoată din creier tot ce știe. Nu știe exact, dar crede c-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
m-am priceput. - Sara... mă opresc și-nghit. Sara, eu... Ei, lasă, nu acum, te mai sun... Nu-i Alaska, revin... - Vino... Vino în pas de voie, te-aștept, sunt chiar în straie de gală... Fac și eu haz, râd gâtuit, dar sunt Vasilache băgat în coș, ațele atârnă, dacă m-ar încerca cineva și-ar ciocăni cu degetul, ar suna daaang, a butoi de murături uitat pe marginea șanțului, cu doagele mâncate de apă. - Tu ai văzut ce-anapoda suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Mehmet o să-ți povestească lucruri nemaiauzite despre Cocoș și banda lui!" L-a privit întrebător, încruntîndu-și sprîncenele stufoase și ciudat de negre pentru vîrsta lui. "Nu-i același lucru?" Îi veni să rîdă. Abia stăpînindu-se, l-a întrebat cu vocea gîtuită: "Și, și ceilalți, ceilalți care au venit pînă aici după Cocoș, ceilalți tot așa au făcut?" Ali Mehmet s-a îndreptat de spinare, și-a luat o mină gravă "dar cine-i nebun să bată drumul pînă la Sarichiojd! Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se putea căptuși cu o chestie ordinară, apoi oftica era o „boală burgheză“. „S‑a mistuit ca arsă pe rug“, zicea el. Deși de la acel episod trecuseră aproape cinci ani, vocea lui Bandura căpăta În acele momente inflexiuni grave, părând gâtuită și podidită de tuse. Și nu atât din pricina alcoolului, deși, cinstit vorbind, Bandura era de pe atunci o ruină, părăsit de ai săi, aducând cu o ditamai epava care eșuase la apă mică. „Fii fără grijă“, Îngăima Bandura, „nici o altă curvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pârg, din când în când Elena își ridica părul roșcat cu brațul și-și ștergea gâtul de transpirație cu o batistă albă, brodată. Avea unghiile colorate cu roșu. La plecare, în poartă, Elena i se așeză în cale și întrebă gâtuit: Tu ești sigură măcar cât de cât pe tine, știi tu, cu examenele astea pe care le ai de dat? Și, la negarea mută a Carminei, o privi cu atâta nesfârșită compasiune, încât se emoționară amândouă. Era clar că mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
inimii, deduse rapid Sebastian privind complice În ochii maestrului... Exact, strigă Precup, și puse pe masă două pahare scurte și o sticlă cu țuică. Și cum fără bătăi, omul moare, Înseamnă că noi... care suntem din Est... am..., subscrise Gheretă gâtuit de emoție unei concluzii subînțelese. Am, Sebastiane, am! Bine că a dat Dumnezeu, domnu' Dionisie, că eu unul pierdusem orice nădejde. Paharele erau pline. Gheretă se ridică În picioare, luă ce i se cuvenea și, după ce Închină, dădu băutura peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o poartă a Iadului vi s-a deschis înainte și că Satana v-a înhățat dintr-o mișcare. Din dosul unei stive de lăzi care stă sa-i cadă în cap, printre bubuituri și șuierat de gloanțe, se aude vocea gîtuită a lui Dendé, ce ar fi să nu mai faceți pe șeful, dom’ Petrică? Țineți-vă pliscul, gata cu ordinele, și-a dat seama toată lumea cine sînteți, îi aruncă și Gulie o privire tăioasă lui Monte Cristo, căruia i se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și în satele îndepărtate de civilizație răspândite în imensitatea siberiană, chiar și acolo există câțiva medici și mai ales multe doftoroaice și "șamani". Într-o zi am găsit într-o legăturică, rătăcită ca din întâmplare printre "plocoane", o imensă cioară gâtuită și străpunsă cu o andrea. Altă dată, într-o putinică ce o bănuiam, cu bucurie, plină cu brânză am găsit doi șoareci morți... Am cerut sfatul lui Axel, căci oameni la necaz continuau să mă caute, iar eu nu știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
s-o aducă pe fetiță, de mânuță, până acasă și, cu ochii în lacrimi, să-i spună fiicei sale că de mâine n-o mai duce și nici n-o mai aduce la și de la grădiniță. Cu un la revedere gâtuit, fără să țină seama de opoziția fiicei, a închis ușa pe dinafară și a dispărut în curte. * * * Sabinuța, spune-i te rog mamei cu ce ai supărat-o pe bunica-bica? Că dacă nu te mai duce la grădiniță și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
în balcon, ca să-ți arăt pe unde s-o iei..., și mai repetă încă de două ori apelul, dar Arm nu-l mai auzi, fiindcă legătura se întrerupsese deja. Stai, stai..., zise din nou cu un glas de-a dreptul gâtuit și, lăsând telefonul să-i scape din mână, se pomeni săltând din scaunul lui cu rotile și, sprijinindu-se într-un baston cu puteri pe care le credea definitiv pierdute, se precipită șontâcăind spre micul balcon cu vedere spre statuia
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
dacă mai ții minte, să nu te îndrăgostești!... Ți am spus, dar tu n-ai vrut să asculți... O tăcere apăsătoare se lăsă în încăpere și lui Bart îi trebuiră câteva clipe bune ca să își revină. Cum așa?! articulă el gâtuit, nevenindu-i parcă să își creadă urechilor. După tot ce s-a petrecut între noi..., după toată iubirea pe care mi-ai arătat-o..., după nopțile noastre minunate..., astrale, cosmice...., acum îmi spui că nu poți să devii soția mea
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
vrut să asculți... Și uite... O tăcere apăsătoare se lăsase în încăpere și lui Bart îi trebuiră câteva clipe bune ca să își revină din uluiala care-l lovise cu forța unui fulger căzut din cerul senin. Cum așa?! articulă el gâtuit, nevenindu-i parcă să își creadă urechilor. După tot ce s-a petrecut între noi..., după toată iubirea pe care mi-ai arătat-o..., după nopțile noastre minunate..., astrale, cosmice...., acum îmi spui că nu poți să devii soția mea
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
deci Zeul cel mai puternic!..." Zeflemea, sau adevăr? Coțcarul se lasă covîrșit de coerența melancoliei. Acesta, însă, nu e Urmuz, deși sfîrșitul lui nimerit în plin ne-ar lăsa să-l bănuim (și) așa. El este ingeniosul retezat și solistul gîtuit. Oricît de spart ar suna, și-oricît i-ar cădea firele, simfonia lui e, totuși, simfonie. A destinului. În fine, de dragul surprizelor unor traduceri dintr-un exemplar cu neputință de tradus, citiți Cronicarii în versiunea englezească a lui Andrei Bantaș, avînd
Dupa masa lui Grummer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7879_a_9204]
-
colțuri de piatră trăsnită,/ pe ghimpii electrici de trandafiri, / pe zgură mocnită și schijă, // picotim cu fruntea pe crinii / cu vipere-n strîmtele cupe, / cu urechile-nvinse, / scheunări și lătrări, // spiridușii prozei, abțibilduri,/ cu măscări ne ațin pe cărări, / cîntări gîtuite, sub stele sfrijite, // ce stele, ce cîntări" (Spiridușii prozei). Autorul se arată îmbătat de hățișul unui concret sumbru-pitoresc, reziduu de bună seamă al emoției de odinioară pe care o va fi încercat fiul satului: "Prin zăpada bolind, licărește speranța, // nătărău
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
eu? Eu, vezi bine, am rămas cu buzele umflate. Cu o mutră abătută Ioannopolski se îndreptă spre Ptașnikov. - Mi-am făcut analiza, zise Ioannopolski. Ptașnikov, spre mirarea contabilului, nu răspunse nimic. - Mi-am făcut deja analiza, repetă cu o voce gâtuită Evsei Lvovici. - Ai un număr suficient de globule roșii, spuse nemulțumit vraciul, dar, știi, nu e bine ca în timpul serviciului... - Poate ar trebui într-adevăr să-l consult pe profesorul Nevstruiev, nu?, bâigui Evsei încercând să insufle viață în sufletul
Ilf și Petrov - 1001 de zile sau Noua Șeherezadă () [Corola-journal/Journalistic/5220_a_6545]
-
Nicolae Balotă rămas stingher, cu cartea lui, prin fișierul bibliotecilor cu fond legal. Ani în care eu însumi scriam cărți, doar pentru sertar, sau nu mai puteam să le scriu. Și apoi alții în care cu o poftă multă vreme gâtuită, am început nu numai să le scriu, ci să le public. Și atunci am început să-l regăsesc pe cel ce publicase pe vremuri versurile Din spuma mărilor... Pe măsură ce cărțile mele sporeau prin biblioteci, observam - cu amuzament, apoi cu oarecare
Din spuma mărilor... by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/15420_a_16745]
-
ferm. Nu! La tot pasul caută să se remarce, acele inconfundabile femei-patroane, cu păr pe picioare, gâtițe cu rochii țipătoare, îmbibate cu transpirația de rigoare. Sunt din belșug sprayate sau abundent coloniate, la gât cu lanțuri groase, având toate metacarpienele gâtuite cu inele sclipitoare. Unele mai păstrează patina provenienței, având călcâiele crăpate, fante în care hibernează greierele lui La Fontaine. Sunt mari amatoare de dansuri din buric, pe ritmuri de manele, cu burțile revărsate, ținând mâinile ridicate, etalându-și cu multă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
umbre./ Poate există suflet turc, clocotește în receptor fratele meu/ căci în fiecare dimineață ascultă cântări din ceainicul lui Nazim Hikmet/ înainte ca poetul să vină cu căruța de covrigi/ la poarta pământului: Ia unul de pomană./ Pe urmă tace gâtuit. Și căutăm/ sufletul macedonean pe tăblițe de înmatriculare/ pe drumul îndumnezeit între est și vest... / (...) morții sunt imigranți ilegali” (Suflet național) . Ironie, dar și umor negru: „Poșta electronică a mortului/ va primi în continuare oferte: «Pierdeți 5 kg în 7
„Poate există suflet turc“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3076_a_4401]
-
stăpân". Lipsa spiritului său de acțiune o suplinea destul de bine Regina, care totuși îi apreciază arta oratorică. La Cluj a ținut "un discurs cu adevărat splendid, compus admirabil, foarte bine citit", altul, de asemenea, rostit la Cernăuți, deși cu vocea gâtuită a timidului. Regina Maria se află în contact cu oameni politici ca Ionel Brătianu, "cel mai de seamă om al nostru în prezent", cu vanitosul N. Iorga, care "se ascultă aproape în exclusivitate pe sine și rareori pe alții", cu
Jurnalul Reginei Maria by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/12428_a_13753]
-
Și se prind ușor, iar dacă ești om de suflet și-i faci pierduți, nevinovați, te onorează c-o șpagă! -Iar, când ajungi acasă, duci consoartei și-un buchet de... erbacee legumicole! Și se puseră pe-un râs drăcesc, dar gâtuit, să nu-i certe Șefu’. În scurtă vreme își luară masa adusă de-o firmă de catering. Acțiunea le goni cheful de-a mai râde. Se concentrară exclusiv asupra efectului mâncării asupra papilelor gustative. Și curios, nici ness-ul de la
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
o iau înapoi pe coridor (mă tem tot mai mult de spaima pe care i-o poate trezi mamei venirea mea neașteptată în toiul nopții), când deodată, dinspre dormitor, se aude clar o șoaptă; ca tras de un șnur, strig gâtuit: „mama? mama?“. Dar șoapta aceea nu s-a mai auzit. Nu mi-a răspuns nimeni. Realizez că atunci când am strigat, nu știu de ce, fața mea a schițat un zâmbet. Deși în momentul acela nu s-a petrecut nimic deosebit, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
se putea căptuși cu o chestie ordinară, apoi oftica era o „boală burgheză“. „S-a mistuit ca arsă pe rug“, zicea el. Deși de la acel episod trecuseră aproape cinci ani, vocea lui Bandura căpăta În acele momente inflexiuni grave, părînd gîtuită și podidită de tuse. Și nu atît din pricina alcoolului, deși, cinstit vorbind, Bandura era de pe atunci o ruină, părăsit de ai săi, aducînd cu o ditamai epava care eșuase la apă mică. „Fii fără grijă“, Îngăima Bandura, „nici o altă curvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cu o șurubelniță, își răzuia și vopseaua de pe pulpă. Ascunzându-și tulburarea, cei trei roboți tereștri priveau nemișcați operația, gândindu-se că niciodată nu văzuseră o vopsea așa de fină. — Ați fost suflată sau trecută prin baie? întrebă cu glas gâtuit comandantul Felix S 23. — Prin baie, răspunse Getta 2, desfoliindu-se acum pe șold. E o vopsea termoizolantă și sterilizantă. — Se vede, zise cu amărăciune Felix. Roboatele noastre sunt vopsite cu bidineaua. După o săptămână curge vopseaua de pe ele. Getta 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
bagajul, pleci chiar acum! mai adăugă pe un ton sec, apoi se retrase în dormitorul lui răsucind cu zgomot închizătoarea ușii. Nu era o propunere, ci o somație. Florinda nu avusese timp să-i dea replica. Vorbele i se opriseră gâtuite. Nu se putea termina astfel! Se ridică, ciocăni de câteva ori cu pauze, își lipi urechea de lemnul rece, lăcuit. Nicio reacție. - David! Dav, iubitul meu! Nu se poate termina astfel! își repetă ea gândul cu glas tare. Vreau să
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]