189 matches
-
preț ca în magazin? - În magazin, domnișoară, nu se vînd căpșuni proaspăt culese. Nu ca astea. - Zău așa, domnule, zise Molly, făcîndu-se nevăzută cu casoleta ei albă plin de fructe roșii. Asta-i hoție pe față! Vînzătorul de căpșuni, tînăr, gălbejit, slab și nevoiaș, își înălță chipul mîrîind, fixînd cu privirea fereastra la care tocmai reapărea Molly. Cînd le văzu împreună pe cele două femei, zise, prefăcînduse că-și vede de treabă cu cîntarul lui sclipitor: - Costuri suplimentare! Ce știți dumneavoastră
Doris Lessing - Carnetul auriu () [Corola-journal/Journalistic/5788_a_7113]
-
Ca și titlul (Cartea care mirosea urât), începutul e sugestiv: „Aceasta este o poveste despre o carte cu povești. Era odată o carte cu povești și cu foarte multe desene. Părea cam veche și ponosită, iar desenele ei erau cam gălbejite și demodate. Știți voi, cu zâne din alea subțiri, Feți-Frumoși ca niște campioni la inele și împărați cu barba exagerat de cârlionțată. Toate bazaconiile astea care în general te plictisesc. Dar, dacă te uitai mai atent, îți dădeai seama că
O carte cu secret by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5595_a_6920]
-
caute pe Katia în biserică. O văzu în stânga, în absidă, stătea la rând, lângă preotul care spovedea. Arăta severă, moțul nu-i mai ieșea de sub basmaua legată mai jos, avea două cute adânci la tâmplă. Katia se apropie de preotul gălbejit, cu barba încărunțită, el îi vorbi ceva mult timp, ea clătină din cap, apoi începu să-i spună și ea ceva spre marea uimire a Zinaidei. Bătrânul clătină din cap o vreme, pe urmă îi puse pe cap patrafirul galben
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
dracu, ba nene!”, vorba lui Moș Gogu, unul de pe la mine din sat, „e că circul noi l-am vrut, noi îl avem! Iar după aceea, ce să mai zici?!”. Problemă se complică rău, dar rău de tot, când, vorba aceluiași gălbejit, fără dinți și cu gândul dus la ștreangul deja pregătit în podul casei,: „vai de mama de om, cănd alegi până culegi!”. Doamne ferește! Piei, satana, si lasă-ne măcar nădejdea, că ea, nădejdea, nu e de la pământeni, ci de la Cel
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Marina Constantinescu Cîndva, într-o noapte cu o lună gălbejită și tristă, mă îndreptam spre hotelul unde îmi place să locuiesc la Sibiu, Împăratul romanilor. Zăbovisem la taifas cu Constantin Chiriac și Virgil Flonda despre regizorul Iulian Vișa, despre spectacolele pe care le-au făcut împreună, despre prietenie, despre moarte
Luna și Godot by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10991_a_12316]
-
dispărut la fel de discret cum au apărut. Unul dintre ei a lăsat, totuși, un semn al prezenței lor în noaptea mea. O pereche de bocanci obosiți. Ce ciudat! Ce bizar! Ce coincidență!" ar spune Ionesco. într-o noapte cu o lună gălbejită, doi cloșari m-au făcut să simt beckettian. Didi și Gogo. Simplu, profund, fără ifose. La limita fină între realități și vise, intersectîndu-ne proiecțiile, cu spatele sprijiniți de un copac și cu ochii în lună, parcurgînd plăcerile calde ale verbului
Luna și Godot by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10991_a_12316]
-
stîngaci dau buzna la masa sufleuzei, taie morcovii acolo, își împart napii, își trag sufletul, stau pe fotolii lîngă ea. Masa ei devine mica scenă a lui Lucky și a improvizației lui absurde. Se aprinde și Luna, un bec mare, gălbejit care pîlpîie. Privind spectacolul lui Silviu Purcărete m-am dus cu gîndul la Grotowski. Dar am simțit un Grotowski cald, tulburător, irațional, poetic. Am privit cu mare atenție relația dintre Estragon-Chiriac și Vladimir-Flonda. Primul, diform, un Bran la cub, stîngaci
Luna și Godot by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10991_a_12316]
-
din toți și toate. Între două perne moi, Stau iubirile în roi; Stau și eu, întinsă lemn -, Așteptarea lasă semn. Gândul rău din nou îmi vine, Despre mine, despre tine; Întrebări fără răspuns Atârnă de ce-am ascuns Printre pagini gălbejite Și coperți cam prăfuite, Ale toamnelor târzii, Cănd sperăm că o să vii. Ba din față, ba din spate, Dracul pe umăr mă bate, Nu mă-ntreabă nici de viață, Nici de moartea minții-n ceață, Care lasă-nflorituri, Peste un cavou
TÂNJIRILE LUI PETRARCA de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383864_a_385193]
-
vorbă cu Consiliul? Îl Întrebă Dante. — Nu cu Consiliul, ci cu domnia ta, messer Alighieri, care ești glasul cel mai nobil al Consiliului. — O noblețe care se naște din capacitatea de a rezista la lingușire, frate Noffo. Ce cauți aici? Chipul gălbejit al inchizitorului se Împurpură pentru un moment, iar apoi se ascunse Înapoi sub masca diplomației. — Poate că ar fi mai bine ca despre aceste lucruri să discutăm În camerele dumitale, la adăpost de priviri indiscrete, se mărgini să spună, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îngrozitoare, ca de iad. Curînd aveau să zărească În țărîna zgrunțuroasă scîndurile muruite. Groparii smulseră cuiele și apoi ridicară capacul. Chipul lui Simon se ivi ca un boț de carne mîncat de lepră, În găvanele ochilor fojgăiau viermii. Doar dinții gălbejiți se arătau Într-un rînjet spasmodic. Sofia Își acoperi fața cu mîinile și scoase un țipăt. Apoi, Întorcîndu-se brusc către Petru, Îi spuse cu o voce care Îl Înfioră: „Asta este mărturia adevăratei lui credințe. Viața omului este cădere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mormîntului deschis, ca la miting - „și nu avea prejudecăți față de culoarea pielii, față de rasă sau de religie. La sînii ei pîlpîitori și atît de minunați - vorba lui Napoleon Bonaparte, imperatorul criminal - a oploșit pieptul asudat al marinarului din New York, pieptul gălbejit și sfrijit al malaezianului, labele ca de urs ale docherului hamburghez, ca și pieptul tatuat al cine știe cărei călăuze de pe canalele lacului Albert, pe gîtul său de lujer se imprimase, ca o pecete a frăției universale Între oameni, și crucea malteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
dă spre luminator. Am Împins ușa. Un puț de beznă ni se deschise dinainte, impenetrabil. Lumina slabă din spatele nostru ne precedă ca o adiere care abia izbutea să scrijelească umbrele. Fereastra ce dădea spre curtea interioară era acoperită cu paginile gălbejite ale unui ziar. Am smuls foile și o săgeată de lumină vaporoasă străpunse bezna. — Doamne Iisuse Hristoase, murmură portăreasa lîngă mine. Încăperea era infestată de crucifixe. Atîrnau de tavan, unduindu-se la capătul unor sfori, și acopereau pereții, fixate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
sfârșit, bătrânul medic, În urmă cu numai două zile. Ca și când și-ar fi dat Întâlnire, În așteptarea unui ultim pelerin. În schimb, ultima ajunsese Moartea, cel mai nedorit dintre oaspeți. Sau poate că Moartea Îi așteptase deja acolo, cu craniul gălbejit ascuns sub chipul unuia dintre ei. Și se pregătea să preia cârma vieților lor În turnul acela dărăpănat, așa cum făcuse odinioară pe corabia morților. Soarele Își Începuse coborâșul, Înroșind fațadele caselor. Ajuns În apropiere de Orsanmichele, Dante se gândi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mai adevărată. Dormeam. Era după-amiază, eram singur, era cald, ningea afară, ce mai, era bine și eu dormeam dus. Sună undeva telefonul. Ați observat de câte ori sună telefonul când dormi dus? Mă ridic alene, pun receptorul la ureche, aveam un telefon gălbejit, ca un ou amărât de trecerea timpului, și aud glasul inconfundabil al lui Pompi: ― Ce faci? ― Ce dracu’ să fac, dorm. ― Te-ai trezit? ― Vezi bine. ― Asta nu e rău, căci trebuie să te îmbraci repejor, să cobori, ai grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
în fiecare picătură din ploaia care inundă amintirile mele. Te regăsesc în fiecare petala uscată de pe pământul negru. Te simt în fiecare undă de frig care-mi șiroiește pe spate. Ești încă ziua rece care ascunde lumină. Încă o hartă gălbejita ce tăinuiește o comoară. Și eu tot încerc că unul din pirații de pe acele mari învolburate să te găsesc. Eu într-o epavă așteptând veacul în care celelalte corăbii vor ajunge prizoniere în mare. Atunci , am rămâne doar noi, iar
NO ORDINARY LOVE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362913_a_364242]
-
Insist!!! Nu-mi răspunde! “Of, copile drag, ține-ți gura-nchisă, până termini cercetarea!!!” îmi venea să-i strig, din toți rărunchii. Acum mi-ar trebui drăcia aia chinezească, a lui Duan Feng, de la Nankai! De ce n-a inventat și gălbejitul ăla o mașina care merge ca gândul de repede? Cu / ca...Cui îi pasă de niște biete prepoziții? Adevărul e că nici nu-l mai urăsc așa de tare de când a zis că face aplicația pentru toți consumatorii, nu doar
CONDESCENDENŢĂ (FICTIUNE) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363420_a_364749]
-
Autor: Aurel Avram Stănescu Publicat în: Ediția nr. 251 din 08 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Trebuie să schimb trenul, exact în timpul orei de acalmie din Gara de nord. Razele provenind de la un sor muribund arunca o lumină difuză, multiformă, gălbejită, palidă peste chioșcuri și oamenii singuratici care bântuiau prin sălile de așteptare. O parte din raze cădeau moleșite pe cupola de sticlă a gării, iar restul, se strecurau înviorând doliul liniilor de cale ferată. Nu a început încă aglomerația. De la
EXODUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367318_a_368647]
-
tot mai puține; cimitirele sunt mereu extinse și mereu neîncăpătoare. Cârciumele și pușcăriile gem de aglomerate; bisericile sunt tot mai goale. Mâncarea ne este pervertită și împănată cu tot felul de chimicale, parcă anume ca să ne distrugă ființa. Fețe ofilite, gălbejite, întâlnești la tot pasul. Tot mai des auzi de creșterea prețurilor, a taxelor și impozitelor, de scăderea salariilor și pensiilor. Tot mai des auzi de greve, de manifestații de stradă violente, de răsturnări de guverne și de împărați cu picioare
FLOARE OFILITĂ de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348990_a_350319]
-
mânca carne, dar la unitate se dădea de cinci ori pe săptămână. Sigur, mai mult subproduse, căpățâni, gheare, dar aveau în farfurie miros de carne. Odată, mi-a fost adus de la Jilava un lot. Erau prăpădiți rău de tot. Bătuți. Gălbejiți. M-am dus la Lunca Dunării personal să-i primesc, venise un tren cu ei. M-am dus cu două camioane și i-am încolonat cu gardă, să-i aducem la Giurgeni, era o distanță de vreo 7-8 kilometri. Dom
TEMNIŢELE ŞI ÎNCHISORILE COMUNISTE DIN ROMÂNIA – CÂTEVA REFERINŢE DESPRE NUMĂRUL LOR, ACTIVITATEA, VOLUMUL DE ÎNCARCERARE, CAPACITATEA ŞI DISPUNEREA LOR GEOGRAFICĂ... PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în edi [Corola-blog/BlogPost/344377_a_345706]
-
mari de oțel, care ronțăia copacii cei mai groși ca pe morcovi. Îi zicea LUPUL COLȚ FIOROS, cățelul Cotoroanței. Dar celelalte babe? Una, COCÂRJATA, cu o cocoașă de cămilă, avea nasul coroiat, gura fără buze, din care ieșea un dinte gălbejit și scuipa când vorbea, de nimic nu se înțelegea. Alta, de-i zicea BULBUCATA, avea lațele-i căzute pe obrajii umflați, prin care se zăreau doi ochi de broscoi. Rochia vinețiu-murdară atârna pe ea ca un sac zdrențuit și peticit
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
în care se aflau cei arestați, dar și cea psihică, dominată de spaimă, de incertitudine. „Ceea ce mă îngrozește și mă deprimă dincolo de orice putință de a mă exprima este înfățișarea fizică a lui Dinu (Pilat) și ținuta lui. Înfățișarea: slab, gălbejit, neras, îmbrăcat în țoale ponosite, care nu stau, ci atârnă pe el. Ținuta: stafia aceasta slăbănoagă și jerpelită, de îndată ce a fost introdusă în cameră și așezată de gardian cu fața la masa de lucru a ofițerului anchetator și de cum i s-a
JURNALUL FERICIRII- DE N.STEINHARDT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364973_a_366302]
-
lor de pe malul râului. Dar într-o zi, de dincolo de dealul Tarniței se auziră sunete crâncene de corn, nechezături și tropote de copite, hămăituri de câini și, pe drumeagul de miază-noapte, se iviră călăreți ciudați, cu ochii pieziși, cu fața gălbejită cum nu se mai văzuseră prin aceste locuri. Pasămite, erau tătarii cei sângeroși, plecați în pradă și silnicie. Îngroziți, locuitorii plecară în grabă peste apă cu mic și mare, fiindcă acei războinici săgetau orice viețuitoare ieșită în cale și, mai
POVESTEA GOANŢEI ŞI A TROTUŞULUI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366506_a_367835]
-
nea Ghiță. Pe asistent îl chema Ion, și noi ăștia mai tineri îl strigam nea Ioane. Asistentul era, adică mai este și acum, că el mai trăiește, înalt și slab, tare slab! Și negru la față, dar un negru cam gălbejit. Nu degeaba era așa de slab, cred că avea el ceva. Acum, l-am văzut cu ceva timp în urmă, este și mai slab. Dacă bate vântul mai tare trebuie să-și pună pietre în buzunar. Altfel, cine știe unde ajunge! Pleacă
SĂ TRĂIEŞTI, DOMN DOCTOR! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 778 din 16 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351910_a_353239]
-
în nopți cu iele mi-e sufletul deschis... visez, zăresc lumina și ochii tăi ca marea scântei de dor adună îți simt acum chemarea când scripca veche-mi cântă romanța ta pe-o strună și-un greier rătăcit prin ierburi gălbejite încă se mai alintă a dragoste suspină e toamnă iar și-i răgușit... eu, încă rătăcind printre ruine te-ascult, și-n vis îmi spui că mă iubești mă iei timid de mână m-apropii lin, de tine și amândoi
LIRICĂ AUTUMNALĂ 2012 de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351652_a_352981]
-
mereu, Cu doi sori, două luni parcă n-ar mai fi greu. Afară se așternuse o zăpadă proaspătă, Luna strălucea ca o garoafă, Singura fereastră a celulei, cu gratii Lăsa la vedere un chip gălbejit De vechi locatar. Pe umărul gălbejitului trona un papagal imens , roșu. Acesta era poemul lui Villon. Cât de târziu o fi? Mă întreabă tâlharul. M-am ferit să-i răspund. Lucrătorii lovea cu sete cuiele Spânzurătorii. Lemnul vuia vesel. E cam târziu, i-am răspuns După
CĂUTARE de BORIS MEHR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356881_a_358210]