30 matches
-
venea cerbul de se rezema de copac ca să doarmă, cădea o dată cu el... Noaptea era pe sfârșite și Bătrânul trebuia să plece. Vroia să iasă din sat pe întuneric ca să nu-l recunoască cineva. îl lăsă pe graf înconjurat de abur gălbiu, petrecându-și zilele domol și mulțumit, dar zadarnic, ca o albină înecată în propria-i miere. Capitolul IV CÂND PĂRĂSI CASTELUL, îNTUNERICUL ardea și praful încins îi intra pe sub pleoape. Pământul, ca un ciudat mozaic crăpat de atâta uscăciune, părea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ca o rouă, pîn-ești dulce ca o floare, Pîn-nu-i fața mea sbîrcită, pîn-nu-i inima bătrână. {EminescuOpI 43} EGIPETUL Nilul mișcă valuri blonde pe câmpii cuprinși de Maur, Peste el cerul d-Egipet desfăcut în foc și aur; Pe-a lui maluri gălbii, șese, stuful crește din adânc, Flori, juvaeruri în aer, sclipesc tainice în soare, Unele-albe, nalte, fragezi, ca argintul de ninsoare, Alte roșii ca jeratec, alte-albastre, ochi ce plâng. Și prin tufele de mături, ce cresc verzi, adânce, dese, Păsări îmblînzite-n
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
pat, îl priveau ceilalți doi copii, Costică și Mitică, care se jucau cu un ghem de ață, cu care Safta cosea cămășile pentru sărbătoarea Crăciunului. „ Ce știu ei!?” se gândi Gheorghe, rupând un hartoi de mămăligă și întingând în scrobul gălbiu, încrustat cu bucățele albe de brânză iute. Și lacrimile începură a-i șiroi pe obrajii încălziți de căldura sobei. Ce-ai pățit, omule? începu a se tângui Safta, rămasă pironită în ușă, cu o covată plină cu țoale țesute, pe când
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
lumină și cu cingătoarea lor puternică de ziduri pe stânga, largul văii gemea sub belșugul greu al sămănăturilor, ce se legănau în valuri verzi, înforite sau aurii, sub suflarea domoală a vântului de vară... Drumul neted se desfășura înaintea noastră gălbiu și lung, iar pe alocurea câte un picior de munte mai înrăzneț îi dădea parcă un ghiont, îl frângea în două, și drumul murea în desișul negru-verde a doi munți parcă împreunați. De la o vreme, însuși vântul fu biruit de
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
arătat Pe deasupra vioricăi ta care m-am Închinat. Fața ei era prea albă, ochii săgeți sloboza, Sprîncenele lungi și dese drept În inimă rănea. SÎnul ei cu frăgezime omora pre om de viu, Părul despletit pe spate, ca aurul de gălbiu. Sfatul Înalt și subțire, cu dulci Îndoituri, Gurița chiar ca mărgeanul și obrazul numai nuri. Ah, cine poate să scrie cîte ochii au văzut? Și Îndată la picioare cu vaiete am căzut.” TÎnărul cade cu vaiete la picioarele dumnezăoaiei și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]