51 matches
-
se potrivea ca nuca În perete cu aerul sobru și tristețea ce se citea pe chipul transfigurat al oaspetelui său venit din alte galaxii. Extraterestrul aducea acum mai degrabă cu un proroc Îmbrăcat În gentleman, decât cu un vlăjgan sau găligan, cum Îl caracterizase Mașa. Vârsta musafirului era incertă. Fiindcă barba Îi era aproape la fel de transparentă ca și aerul; privit de la depărtare părea destul de tânăr, dar când te apropiai de el, vedeai că trăsăturile feței sunt ale unui om trecut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
drogurile. —Anii optzeci vor trăi veșnic, am spus. Nu, mulțumesc. Pe bune. Prea mult pentru tine, hm? — Exact, prea mult. M-am uitat după Jacqui, era numai vina ei - era colegă cu fratele lui Kent. Dar n-am văzut decât găligani gălăgioși cu pupilele imense și fete cu un aer dubios, înghițind votcă direct din sticlă. Am descoperit apoi că Kent dăduse sfoară în țară că dorea ca oamenii să vină cu genul de fete care se aflau pe ultima sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de trei ori străpuns în splină vede o puștoaică cu sâni rotunzi, strangulată de o bluză transparentă. Se oprește în fața ei, șuieră admirativ: ce bucată, mâncaț-aș! Între timp ajungem în stație, se deschid ușile, o lume coboară, altă lume urcă. Găliganului îi curg balele în fața fetei. În ultimul moment se îndreaptă și face un salt afară din vagon îmbrâncind o bătrână. Acrobația îl costă câteva monede. Nu-i pare rău - rânjește. E vesel, țopăie pe peron, ne face semne cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de ceas de tărăboi se aleseră doi țărani care să parlamenteze. Colonelul dădu din cap mulțumit: ― Așa, băieți! Acum știu cu cine vorbesc... Zi tu... Ioane!... Ori vrei tu, nu știu cum te cheamă, că nu te mai țin minte... ― Io-s Găligan Ștefan, don' colonel! făcu țăranul umflând pieptul. ― Bine zici, așa-i... Îți uitasem numele, Fănică, uita-te-ar necazurile! strigă Ștefănescu jovial. Atunci zi tu, Fănică. ― Apoi ce să zicem, don' colonel? Mata nu știi c-a venit revoluția? zise
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Ștefan, don' colonel! făcu țăranul umflând pieptul. ― Bine zici, așa-i... Îți uitasem numele, Fănică, uita-te-ar necazurile! strigă Ștefănescu jovial. Atunci zi tu, Fănică. ― Apoi ce să zicem, don' colonel? Mata nu știi c-a venit revoluția? zise Găligan cu mândrie. ― Eu văd c-a venit, dar nu știu ce are cu mine revoluția, că eu... ― Lasă că știi matale prea bine! făcu celălalt țăran mai aspru. Numai te prefaci a nu ști... Ș-apoi, ori știi, ori nu știi, nouă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
unele ore: plecare la cursuri, sosire, la orele de cantină ș.a.m.d... De la un moment încolo, văzându-l atât de absorbit, colegii nici nu-i mai dădeau atenție. Ăsta era Ion Schipor... Iar în lipsa lui, culcușul unde el, ditamai găliganul, se ghemuia în vârful patului, în locul acela strâmt de la perete sugera, cumva, o chilie monahală chilia unui monah rebel, exhibiționist, plin de ciudățenii. Un ascet depravat. Alteori însă venea fără servieta aceea doldora. Naiba știe pe unde o lăsa pesemne
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
șituație,puteau fi dintre cele mai imprenizibile și mai iraționale. Intre timp viniseră și soțiile și toate privirile erau a țintite spre mine - milițianul civil, neânarmat și nici prea forțos, la cei vreo sută șaizeci și cinci de centimetri ai mei, față de găliganul căre continua să sforăie, ca și când s-ar fi aflat la el acasă. Mi -am făcut totuși curaj și am făcut câțiva pași, pentru a- l privi mai de aproape și nu mică a fost uimirea înso țitorilor mei când, fără
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
din vinilinul fertil al vagoanelor de personal de clasa a II-a. Și acum (însoțit, în dreapta, de duhul Spiridon, materializat într-un rușinos și stânjenit factor poștal sătesc) își întoarse ochii, când cei 7-8 membri ai Cenaclului literar UNIVERSITAS, toți găligani, toți poeți, năvăliră în salonașul din spate. Ochiră cenacliștii, cât ai zice pește, mesele din mijloc. Alipiră două. Se așezară. Și se porniră să răcnească fiecare în legea lui. Cenacliștii proaspăt intrați își încheiaseră ședința săptămânală de lectură din seara
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai bău. — Fiecare cu povestea lui... spuse Maca. Asta de-acum e povestea noastră. Bătrânul Coropciuc veni cu țoiul lui de țuică. Ciocniră, îl dădu peste cap și decise : Gata, am cam terminat pe ziua de azi. Acuma începe treaba găliganului. — Doar nu-l pui să spele paharele, pufni Maca, amintindu-și cum se opintea, fără s-o dibuie, să scoată țigara din pachet. — Nici vorbă. Treaba lui e, cât sunt clienți, să stea cu ochii pe ei să nu plece
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lor. Când am ajuns la masă, discret, spun către fratele Lascăr: - Eu zic să plecăm la mașină și să ne întoarcem acasă căci ce am auzit în WC, nu-i a bună. Între timp Toader, fratele vizat de cei doi găligani, s-a ridicat și a pornit spre bar. Ca la comandă cei doi cu fețele roșii de băutură au sărit ca arși și s-au îndreptat și ei spre bar. La un semn ne-am ridicat pentru luptă. Eram cinci
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
pată albastră pe casca lui de oțel oxidat. Ahă, care va să zică, nu pe mine mă chemase. Începusem să înțeleg eroarea, când o mână greoaie îmi căzu din senin pe umăr și mă răsuci pe loc ca un șurub. În fața mea un găligan cu ochi răi, intimidat poate de ochelarii mei, îmi puse prudent o singură întrebare: - Cum vă numiți? Când a auzit numele meu pe care-l port din vina răposatului meu tată, bruta mă îmbrânci printre călăreți, până dincolo de cordonul compact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
tot bate la cap că trebuie să înceapă lecțiile de înot în bazin, pentru continuarea terapiei. îl refuzase până acum cu îndărătnicie. înveți ceva când ești mic și cu asta basta! Ce rost are să se străduiască de-abia acum, ditamai găliganul, să dea din mâini și din picioare în apă, ca un broscoi caraghios? Dar acum l-a cuprins subit o ciudă îngrozitoare că nu știe să înoate și că, dincolo de asta, e ceva care îl reține să intre în mare
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
întrebam. Era într-o după-amiază de mai. Aproape o mie de băieți și fete stam pe scaune și așteptam, prezidiul era gol, timpul trecea și nu apărea nimeni. Unii vroiau să plece, dar fură opriți de studenții de ordine, niște găligani care păzeau intrarea - noi credeam că erau puși acolo să pândească doar sosirea celor care ne convocaseră. Pe urmă se află: se aștepta sosirea primului-secretar orășenesc, un oarecare Șuta. Tensiunea crescu: ce căuta ștabul ăsta la noi? În sfârșit sosiră
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
căzăcești, s-au oprit în preajma noastră. Rusnacii au lăsat caii la păscut și au început să privească cu jind spre mioarele noastre, care își vedeau liniștite de treabă. Ideea le-a venit probabil pe loc rușilor. Unul dintre ei, un găligan de vreo doi metri, cu burdihanul strâns într-o rubașcă de doc caki, s-a apropiat de oi, a ochit unul dintre berbeci - oile erau în perioada mârlitului - l-a prins, luându-l ca pe o muscă în spate și
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
ce urma să se petreacă. Soarta berbecului era pecetluită. Grigoruță, săracul, a intrat în panică. s-a apropiat de rusnaci și a început să-i implore, cu lacrimi în ochi. Nu-l tăia, bădie ! Îl trăgea de rubașcă Grigoruță pe găliganul cu satârul în mână. Mă omoară ăl de taică-miu în bătaie dacă mă duc acasă fără Vasilică (ăsta era berbecul). Dă-i-l înapoi, bădie! Mă rog în genunchi. Să te ajute Dumnezeu s-ajungi cu bine la Berlin
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
prima bătaie, cruntă, e adevărat. Am fost lovit, trântit pe jos, pe urmă lovit cu cizmele... Toți făceam același lucru... instinctul de apărare ne spunea să ne punem mâinile la cap, să ne apăram capul și fața. Au venit doi găligani m-au ridicat, da’ degeaba, că nu mai puteam să mai stau pe picioare... M-au luat și m-au dus la celulă... Dar ăla a fost momentul când m-am descătușat... nu mai eram încordat. Asta era Securitatea! Deci
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
nemuritorului I. Creangă. Mi-amintesc că era seară și ascultam cu sufletul la gură pățaniile lui de la scăldat. Eram nedumerit de o sumedenie de cuvinte pe care nu le mai auzisem : suman, stative, a nivedi, laiță, canură, chimiriu, lespejoară, hudiță, găligan.. Bineînțeles că nu conteneam cu întrebările, iar mama îmi explica răbdătoare fiecare cuvânt. Mi-a plăcut atît de mult încât în noaptea aceea am visat că Nică era prietenul meu și am fugit împreună la scăldat. Și-am rămas amândoi
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
venea pe jos din Calea Șerban-Vodă, unde avea o cameră într-un apartament comun, trăgea pe mână o mănușă de cauciuc, înhăța o găleată și aducea de afară, din curte, dintr-o mică cabană, lemne și cărbune, făcea focul, iar „găliganul”, care urma nu peste multă vreme să împlinească 30 de ani, când simțea că aerul se dezmorțește cât de cât, catadicsea să se scoale. O dată, sărăcuța a îndrăznit să mă întrebe cât mai am de gând să duc viața asta
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
anume succesiune (dar care? aici nu mai știu!), gazele explozive. Mintea mea schimonosită, de fost „cărturar“, și ăla neisprăvit, Îmi refuza Înțelegerea unui mecanism delicat, Într-adevăr, și ingenios, dar pe care-l mânuiește și-l pune la punct orice găligan de băiat de-al nostru de la țară, orice primitiv. Propuneam zadarnic, Într-o vreme, să nu se Îngăduie copiilor noștri trecerea prin liceu fără cunoașterea automobilului, a mașinii de scris și a instalațiilor electrice uzuale, lumină, radio, mașina de călcat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
turnat și mi-au umplut gura cu lapte dar eu n-am voit să înghit, mi-au făcut injecție în mână dar nu știu cu ce, pentru ca să mă întărească; eu n-am vrut să îmi întind mâna și atunci, un găligan de securist mi-a smucit mâna, mi-a răsucit-o; îmi închipuiam că vrea s-o rupă. Repet: îmi făcuse injecție nu ca să mă hrănească, ci ca să mă întărească și astfel să pot face declarații. Îmi puneau în celulă pe
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
prima bătaie, cruntă, e adevărat. Am fost lovit, trântit pe jos, pe urmă lovit cu cizmele... Toți făceam același lucru... instinctul de apărare ne spunea să ne punem mâinile la cap, să ne apăram capul și fața. Au venit doi găligani, m-au ridicat, da’ degeaba, că nu mai puteam să mai stau pe picioare... M-au luat și m-au dus la celulă... Dar ăla a fost momentul când m-am descătușat... Nu mai eram Încordat. Asta era Securitatea! Deci
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
lui pă băiatul ăla de la bancă. Nu zic (zice) băiat deștept, da' știi cum făcu Constantinescu?... Doi inși care jucau șah se întrerupseră și întrebară amîndoi: "Ei, cum?"... Făcu așa - spuse acela - ca un copil pe care-l bate un găligan la școală în recreație și care fuge acasă plîngînd în gura mare lasă că viu eu cu nenea și îți arată el!!! Așa și Constantinescu, plînge că vine cu nenea, și vine, domnule, efectiv, cu Isărescu. Domnilor, domnilor, interveni altul
Folclorice by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16649_a_17974]
-
lui pă băiatul ăla de la bancă. Nu zic (zice) băiat deștept, da' știi cum făcu Constantinescu?... Doi inși care jucau șah se întrerupseră și întrebară amîndoi: "Ei, cum?"... Făcu așa - spuse acela - ca un copil pe care-l bate un găligan la școală în recreație și care fuge acasă plîngînd în gura mare lasă că viu eu cu nenea și îți arată el!!! Așa și Constantinescu, plînge că vine cu nenea, și vine, domnule, efectiv, cu Isărescu. Domnilor, domnilor, interveni altul
Folclorice by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16649_a_17974]
-
doi îngerași pufoși ca doi ursuleți de pluș ce-l tot îndeamnă ba la visare, ba la hârjoană îi smotocește de îndată, îi crede niște parteneri loiali de joacă ce vor să-i mute noaptea în parcul de distracții un găligan cu mutră de cimpanzeu îi ține calea, îl tot împiedică să vină către mine mă vede ca prin ceață , îi fac tot felul de semne disperate implorându-l să-l evite pe netrebnicul de lângă el e bai de intră-n
Poezii by Lucian Alecsa () [Corola-website/Imaginative/2539_a_3864]
-
foarte frumos!”. Ceea ce a și fost. Înainte să mă mut, mi-am decupat la scară toate mobilele și făcusem hârtiuțe mici: asta e patul, asta e dulapul, asta e masă - tot, tot, tot. Cand să mă mut, au venit doi găligani să mă ajute: „Vai, o să urcăm până la etajul 9!”. „Ce să fac, dom-le, dacă n-am găsit mai jos!”. Când am intrat în casă, am zis: eu vă spun exact unde să puneți toate mobilele. „De unde știți dumneavoastră unde
O istorie subiectivă a locuirii în România, din perspectiva rezidentelor și rezidenților căminului „Moses Rosen”. PERIOADA SOCIALISTĂ : ANII 1950-1980 () [Corola-website/Science/296143_a_297472]