48 matches
-
s-a dat jos așa cum urcase și mi s-a ghemuit la picioare, încântat. Din seara aceea, neștiind el pe-atunci înțelesul cuvântului, m-a numit, pocindu-mi numele latin Stilianous, „Anus“, care înseamnă inel, dar și mejeră bătrână sau găoază. Mi-a zis așa cam până la doisprezece ani, și din când în când înțelegeam după expresia feței ce înțeles voia să dea de fiecare dată când rostea acel cuvânt. A fost mereu zburdalnic și mai e și-acum, câteodată necuviincios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și încercase să-și vâre mătărînga și-n curul la stârpitura, ce-i zicea roșcovana c-ar fi Profesor. Ce, parcă nu văzuse el că și Profesorii se bulesc?! În pârnaie, pe-ntuneric, nu simțeai c-ar fi mai citită găoază de la nici vreun Profesor. Nu era... 154 DANIEL BĂNULESCU umflaseră și mă vârâseră acolo. Iar uneori arătam atât de jalnic, încît se apucau să facă chetă să-mi cumpere ciocolată cu fructe... Ce să-ți mai spun? șoptea, aproape
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
poate fi reprezentat astfel: Atât umanul, cât și cosmicul, se supun unui "destin" trecut prin furcile caudine ale "ursitei", traiul desfășurându-se sub pecetea norocului sau a nenorocului. După naștere, când are loc cumetria, moașa închină copilul nașilor, zicând: "Din găoază, din rogoz / O ieșit ist făt frumos. / Și cere scufă și salbă / Să se ducă-n lumea albă. Cere cal de călărie / Și o stea la pălărie, / Ca să treacă de pustie; / Și mai cere un cal breaz, / Că-i fecior
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de care aveam nevoie — Înțeleg cât e de groaznic, doamnă acum e un cadavru, fornăie Toal. Dornan. Mai ales dacă e vorba de un lucru — A ajuns la Evening News? atât de prețios pentru dumneavoastră. Chiar În afurisita ei de găoază. — Eram sigură că Îl văzusem acolo. Aș fi — Nu până acum. putut să jur! — Și care-i baiul? E doar un negrotei. — Asta se Întâmplă Întotdeauna, doamnă Nu prea ducem lipsă de ei, nu-i așa? Dornan. Uneori, când un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ziarul Sun și mi-o iau la labă cu Tara din Portsmouth În față, imaginea curului lui Estelle care se Îndepărtează completându-i țâțele cam mici dar tari ale Tarei. Ejaculez cât ai zice pește. Apoi mă frec zdravăn la găoaza mea transpirată cu hârtie igienică și mă scarpin ca lumea pe cur. O să mă mai duc pe Rossi În curând că nu se vede nici un progres cu cremele tâmpitului. Mă duc iar afară și-l las pe Gus la secție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
năsuc cârn și buze date cu un luciu frumos. E Întotdeauna un semn bun când aia mișto acceptă prima, pentru că În general urâta adoptă aceeași linie de gândire, foarte puține nasoale fiind atât de pretențioase față de ce le intră-n găoază. — Unde mergeți? — Nuștu... Încercam să intrăm În Jammy’s. Mă cercetează cu o privire lentă și lascivă. Gagicuța a ieșit În oraș având intenții desfrânate și o mănâncă prea tare la... ca să-și mai păstreze stăpânirea de sine. — Mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
m-ar deranja să le dăm legea antiavort În schimbul unor posturi grase În comisiile de conducere ale grupurilor parlamentare de lucru sau comitetelor... mai ales la licențe, rânjește el. Asta nunseamnă decâcă vreo pizduță excitată sonată care rămâne borțoasă n găoază tresă se urcentrun autobuz și să se ducă la Carlisle ca să se curețe. Nu-i o lovitură prea dură, aș zice io. — Chiar așa, Înclină Ray din cap, apoi, răsucindu-se spre mine, șoptește: Ai chef de niște cocaină la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
minute În New South Wales sau nici măcar În Poliția Metropolitană. Nici unu dintre puțoii ăștia nu știe ce-nseamnă munca-mpuțită n poliție. Mă fut În ei. Mă duc jos, oprindu-mă la budă, unde mă scarpin ca lumea la găoază. Pantalonii sunt uzi de transpirație și sunt nevoit să iau niște hârtie igienică și s-o pun Între pielea mea și materialul ud ca să Încerc să-i usuc n morții măsii. Dup-aia Înapoi la șmotru. Îmi studiez hârtiile de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
de-a lui Hector, care are niște secvențe marfă de futut În cur. De fiecare dată reușește să mă uimească cu câtă forță fut În cur actorii ăia bărbați. Probabil că au sculele bine unse. Să mor io, puicuțele alea, găoazele lor cred că sunt la fel de largi ca pizda unei mame a zece copii. Shirley. Nu mă confunda cu cineva căruia Îi pasă, iubirea mea. Mă duc să mă cac. Am luat câteva laxative de-ale lui Rossi, dar nu văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
morți, birjari, fierari, hingheri, curelari, florărese, jochei, chivuțe, pantofari, tăietori de lemne, gunoieri, un soi de oameni nici vii, nici morți, care își poartă unica trăsătură de caracter în numele ce poartă: Mielu, Fălosu, Maț, Bășică, Fusăloaia, Opăritu, Damblagiu, Cucu, Belitu, Găoază, Speriosu, Labă..." (Ucenic la clasici, ed. cit., p. 109). 9 Eugen Simion, Scriitori români de azi, IV, Editura Cartea Românească, București, 1989, p. 298. 10 Mircea Horia Simionescu, Licitația, Editura Paralela 45, Pitești, 2003, pp. 169-170. 11 I. L. Caragiale, Momente
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Ați omorît șase nenorociți și v-ați murdărit de sînge. Ray a făcut curățenie. A avut grijă de chestiile compromițătoare. El e cel care a ascuns puștile. El e șeful. El dă ordine Încă de pe vremea cînd tu Îți puneai găoaza la bătaie la Casitas. Vorbește, fir-ai al dracului să fii! — N-AM OMORÎT PE NIMENI! ȘI NU SÎNT POPONAR, FIR-AR DRACU’! Ed dădu ocol masei, mergînd rapid și vorbind Încet. — Uite ce cred eu. Cred că Sugar Ray
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
atunci. Munca, jos, în subterană, mi se păru suportabilă, numai praful negru începu să mă supere. Îți intra în ochi, în urechi, îl trăgeai pe nas, îți năclăia capul ras, îți intra în haine și în piele, printre picioare, în găoază... Ca în orice lagăr, din zece deținuți unul era turnător... Mi se spuse acest lucru tot așa, cât sosii... Iar peste ei un șef, care era tot atât de puternic ca și comandantul lagărului, dacă nu chiar mai puternic, căci într-o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dascăl. Dar nu eram eu cel care să-l fi adus pe calea cea bună, și nu fi bou, Relule, și-și dregea glasul cu o dușcă de rom, râgâia și tușea și ni se făcuseră ochii-n cap ca găoaza de iepure de nesomn și de la atâta fumăraie, da’ dacă deschidem geamurile ne căsăpesc țânțarii, sfinte Dumnezeule, miluiește-ne, Doamne, pe noi că Întru Tine am nădăjduit și-am râvnit și nu te mânia pe noi foarte și nu pomeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
trecem dincolo? Naiba știe. Așteptă trei secunde, pârțul prelung și sonor păru cel mai potrivit răspuns. Ne vom Întoarce, Relule... Ne vom Întoarce bogați și plini de glorie, vom fi primiți cu toate onorurile cuvenite... Sfinte Dumnezeule, am răcit la găoază de cât am fugit. N-a apucat moșu' să ne pună să facem doape de cur. Da’ bășinile mele și-așa nu miros. Simțeam curentul strecurându-se pe sub geam și pe sub ușa compartimentului. Răcisem, da, mă lua cu frig de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și băteam la tuburi, ca să aud acuma că-n timpu’ ăla tu de fapt te țineai de nebunii la Hanul din Salcâmi și-n apartamentele lu’ moșu' din Drumul Taberei. De zeci și sute de ori, părințele, i-am făcut găoaza harcea-parcea. Luă În mână umflătura șlițului și i-o arătă: pune mâna aici ca să vezi cu cine ai de-a face. Andrei scuipă scârbit În direcția șlițului. Nu scuipa că-i piere gustul, părințele. Da’ dacă tu mă iei așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
a pus ochii pe mine și m-a dus unde avea el o cameră cu chirie, un hogeac prin Calea Moșilor... —Aaaa... Acuma vine Andrei de-acasă. Păi vezi că știi? Toată noaptea aia l-am frecat pe Viorel În găoază și m-a supt de m-a cocoșat până la ziuă. Nu știi că am ajuns În Unitate a doua zi după prânz? M-a adus el cu mașina. M-a lăsat pe la Cablu. A zis că nu mai intră În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
În spinarea noastră tocmai când ne isprăvisem treburile și eram pe picior de plecare? La ce dracu’ ai mai venit, vere, nu știai amărăciunea de trai din Unitate? Ori ți se topea tot sufletu’ după Viorel să-l freci În găoază? N-ai mai fi stat și tu două-trei zile cu tac-tu care te-a făcut, sau să mai Întârzii nițel pe la Motănica? Iar ți-ai luat lumea-n pulă după nici două luni și ceva, ca să cazi ca o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Am așteptat cât am așteptat acolo la ușă-n Întuneric și dacă am văzut că nu mai vii n-am mai avut Încotro și am tras la Unitate. Nu că mi se făcuse dor de Viorel să-l frec În găoază, da’ vă știam pe voi acolo, vere, pe tine și pe părințelu’, care-mpreună cu voi nu mi-e frică de nimenea și de nimic pe lumea asta. * E mare Timișoara asta. Ori unde eram prea obosit și hăituit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
bicepșii și pectoralii Încordați, În timp ce ștremeleagul ăla de neam prost i se bălăngăne Încolo și-ncoace ca o coadă. A știut ștoarfa aia de Viorel pe ce a pus ochii și ce să sugă și-n ce să-și frece găoaza aia a lui pofticioasă. Păi la banii lui, ori ai lu’ tac-su, până la urmă mi-e că l-a luat pe nimica pe nerodu’ ăsta de prințișor mulatru. Și carne tânără, vezi, măcar că muncită și hârșită de timpuriu de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-l vere, ăsta-i Zlate, poate nu știai cu ce se ocupă. Barem atâta lucru ținusem minte: - Ăsta-i Zlate care-o ia pe spate! - Și pe burtă să-l las, să moară de necaz! - Și să-l frec În găoază până dă În gălbează! Maiorul Zlate se prăvălește pe scaun și bate palma În masă, făcând să salte sticla cu apă. Vrea să suspende ședința, vrea să ia cuvântul, bălăngăne capul În toate părțile căznindu-se să dea afară din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de circulație internațională, dar poate că nu-i timpul pierdut. I-am spus până una-alta lui Laur să-i spună prietenului său că-l felicit pentru alegerea făcută: un prințișor mulatru care o să-l facă fericit frecându-l În găoază până la adânci bătrâneți. Îi puneam desigur o vorbă bună, așa Încât el se scremu nițel și reuși să traducă destul de exact, după cum puteam să văd din râsul dezlănțuit al poponarului ăla. Laur Îmi mai spuse că pot să păstrez eu lucrurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
tot de gunoaiele prin care scormonisem, m-am apucat să-i povestesc lui Neli. Steaua norocoasă a lui Laur s-a ivit În sfârșit. L-a luat de suflet un tip cu mari posibilități, s-a dus să frece În găoază pământul făgăduinței, să fertilizeze vastele-i Întinderi de verdeață și răcoare. Nu gusta Neli astfel de glume și-n noaptea aia era Într-o dispoziție nu tocmai bună. Nu-i ardea de glumă. Nu-i ardea nici de mine. - Ce naiba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
loc periculos noaptea, se întîmplă multe... Ie dă treabă tare piticu' ăsta, le poartă de grijă, dar habar n-are cu cine s-a încurcat... Ierusalim îl avertiză, marchize, noi sîntem români și Robert semețindu-se, români cu jar în găoază. Pentru un fleac de două mii cinci sute de franci or să-l facă fericit, marchize, o să dai în turbare, o să mergi dînd din cur pe stradă cînd o "să-ți aduci aminte de noi... Lăcrima pofticios, șovăitor, se simțea constrîns
Trei ceasuri rele by Radu Aldulescu () [Corola-website/Imaginative/14470_a_15795]