197 matches
-
lor, niște amărâți de anonimi, cazuri neinteresante, prea ușoare sau prea dificile ca să se mai poată face ceva special. I se întâmplase mai de mult, să întâlnească în spital un bătrân slăbuț, tăcut, liniștit, cu ochii mari, serafici, adânciți în găvanele orbitei, se ținea de paturi, de pereți când pleca la WC-uri, târând papucii uriași pentru picioarele lui slăbănoage. La mine nu se uită nimeni, taică, i-a zis lui Marcu, după o vizită de seară. De cinci zile numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ochelarilor de soare. — Nu, am sărit. Nu vreau. Nu vreau asta. Nimeni își dădu ochelarii jos. Ambii ochi lipseau. Structura era prezentă: membrane, cristalini, iriși, dar sensul, comunicația, înțelegerea, ideea fundamentală că ochii sunt oglinzile sufletului lipseau cu desăvârșire. Două găvane conceptuale, negre, mișunând de minusculi creveți-gând și viermi-impuls, se uitau fix de pe fața lui la mine. Am icnit din nou și de data asta am vomitat cu adevărat; fiere și resturi de mâncare și sucuri și uleiuri, mucilagii și fuioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
șervețele, stativul de creioane, carnetul de telefoane și fotografiile copiilor. Rămâne față în față doar cu suprafața lucie a cristalului ce se întinde pe toate dimensiunile biroului. Ea îi întoarce chipul. Reflecția vagă și incoloră îi dă o căutătură stranie: găvanele ochilor deosebit de mari, pomeții proeminenți, liniile gurii aproape indescifrabile. Iată o făptură a lui, schimbată, crepusculară, o alură tristă și întunecată ca o umbră. Fiind mereu acoperit de cărți, dosare, notițe, scrisori, nu s-a oglindit niciodată în cristalul biroului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Forma amorfă din dreptul oglinzii începe să capete expresie, seamănă tot mai mult cu o față de om, de om bătrân cu trăsături de gnom; ochii încep să-i capete strălucire în întuneric, ca și cum ar fi stat ascunși până acum sub găvanele unui dovleac de Halloween. Gnomul mă privește ca și cum ar vrea să mă întrebe ceva, dar îi e teamă să nu mă înfricoșeze și mai tare. În ce mă privește, frica mi-e paralizată de dorința de a ști cine este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ulițele lui se estompează lent... Se mai sparge un vis... Pe pragul ferestrei, cu spatele, stă un omuleț; din profil, nemișcat, pare că pescuiește în neant. Deodată, se întoarce brusc cu fața la mine și-mi zâmbește; ochii i se mișcă în găvane ca la păpușile mecanice. Îl recunosc, e gnomul de ieri noapte din dreptul oglinzii. Ca și atunci, începe să vorbească, își mișcă gura îngrozitor de repede, o deschide larg, o închide, iar o deschide larg, de parcă ar cânta în cor. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
foșnete ciudate, ca și cum prin preajma casei ar fi dat târcoale duhurile lăutarilor din timpurile vechi, stârnite de cântările lui deadul Vasile. Ai băgat bine la cap cântecele noastre, nepoate? întrebă moșneagul, uitându-se la copil cu ochii săi îngropați adânc în găvanele orbitelor. Ei, ia să-i zici acum împreună cu mine!... Să te văd la ce-mi ești bun!... Și cântară astfel, umăr lângă umăr, pe rând și amândoi odată multă vreme încă, până când în sticla încețoșată a ferestrelor începu să albească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
elefant, nu ca argintul viu, c-așa m-a făcut mama! o corectă Nichi cu bonomia-i cunoscută. Baba cu trup sfrijit încetase să mai clefăie iaurt cu lingurița și îl fixa cu ochi mirați și tâmpi, lucind stins în găvanele orbitelor. Sărut mâna, maică Dochia! o salută Nichi, făcându-i o reverență japoneză, cu mâinile împreunate în dreptul ochilor. Bătrâna căscă ochii mari și începu să molfăie din nou iaurt din borcan. Îți mulțumesc pentru flori, glăsui Felicia și vaga ambiguitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
sorcove, linguri, măști, fluiere, ocarine, împletituri din pănușe, oale, scăunașe, îi, podoabe, opinci, cergi, scoarțe, coșuri de nuiele, cauce, străchini, oale de sarmale, jucării, icoane, pristolnice, blide, marame, ibrice, mobilier pictat, carafe, chimire, curele, genți, alambicuri, blidare, copăițe, furci, pipernițe, găvane, cavale, păretare, lăicere, ștergare, lăzi de zestre, catrințe, cămăși, fote, cahle, clopoței, zurgalăi sau pot degusta produse care mai de care: țuică, vin, turtă dulce, cozonaci, miere, plăcinte, cofeturi și suc de mere. Prețul unui bilet va fi de 6
Târg de Sfântul Nicolae la MȚR by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80673_a_81998]
-
al casei noastre, canapeaua ce părea uzată încă din ziua cînd am cumpărat-o, cele două fotolii tapisate cu canava care o privesc istovite, epuizate parcă de banalitățile schimbate între ele, și apoi din nou spațiile goale de pe rafturi, precum găvanele unui schelet, mi se pare că mai mult decît orice mi-e dor nu de Amnon și de ritmul firesc al vieții noastre, care a fost întrerupt, ci de sentimentele simple care ne-au însoțit, foamea ce putea fi astîmpărată
Zeruya Shalev - Thera by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/6189_a_7514]
-
locuri veșnic gălbejite Încă nu dau semn de-mbrățișare - Blagoslovește călcâiul de copil Ca pe-o prăbușire în vană visare. Și pașnic prosternându-te, adânc, Nu ști că, dispărând de pe cadrane, În noaptea lumii coada de păun Le sfredelește ochilor găvane. (1911) * Bosjesmani (oland.) - „oameni ai pădurii”, populație din Africa de Est și cea de Sud. Boris KUȘNER (1888-1937) * * * Stăpânim în toată legea tălpigele timpului. Curând Porni-vom pe urma cornutului elan, prin taiga: Rânduri, se-nșiruie, inelat, noi vetre, localități
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
să nu-și amintească o măgărie pe care i-a făcut-o celălalt, pe vremea copilăriei comune ori mai târziu. De fapt, tot mereu. Sau că, e adevărat, când el a avut nevoie, celălalt i-a dat cu împrumut un găvan de mălai, așa e. Dar, culmea! exact în momentul când se întâlnesc - uneori, după ani și ani de înstrăinare - el își aduce aminte că mălaiul pe care l-a primit atunci era sfoiegit, adică mucegăit. Și, de fapt, dacă e
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
cruciadelor neînarmate. Copiii din acele fotografii sunt scheletici, cu trunchiul împuținat, cu burta suptă, cu coastele zvâcnind ca niște arcuri de oțel peste scobitura pântecului, cu mâinile și picioarele subțiate ca niște crengi, cu capetele disproporționat de mari, ca și găvanele ochilor, în care bulbii ies din orbite sau se adâncesc în fundul capului. Copiii privesc fără nici o expresie pe chip alta decât rătăcirea minții, privesc ca de pe un alt tărâm, nu întind mâinile, nu cer nimic.” Lipsită de stridențe de orice
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
și două lacrimi i se prelinseră spre tâmplele adâncite. Abia de mai semăna cu Marieta de altădată! Fața i se alungise extrem de mult, nasul i se subțiase, iar ochii, ochii, și așa mici de la natură, deveniseră două punctișoare ascunse în găvanele încercănate ale orbitelor. Paloarea feței era cadaverică și întreruptă de o despicătură negrie - gura. Doamne, gândi Mira, câtă suferință o fi îndurat biata! Apropie florile de capul mătușii. Mireasma lor umpluse încăperea, învăluind-o și pe Marieta. Ca semn că
CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
-
turcul de rând, oșteanul viteaz, veteranul operat de plăgi, temnicerul tăcut, eunucul energic, veneau să pună țara la cale, lângă un rachiu de orz sorbit agale, cu ochii ațintiți în zare sau, în câteva cazuri, de-a dreptul scoși din găvane de autoritățile timpului. Cu satisfacția datoriei împlinite și strângând forțe proaspete pentru cele ce vor urma, ne îngăduim și noi, povestitorii, să adăstăm o clipă, în acest episod jubiliar, la o măsuță din crâșma țarigrădiană „La semiluna plină” a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mai mulți ochi în cap - spuse Samoilă îngenunchind. — Vorbele tale îmi merg la inimă, venerabile Samoilă - răspunse mulțumit Sima-Vodă. — Căci eu te văd cu ochii minții, a căror lumină mai de preț este, pe când ceilalți te văd cu ochii din găvane, în care poate oricând intra câte o suliță - mai zise Samoilă. — Adevărat grăit-ai - spuse Vodă. Dar ia spune-mi, fata ce-o atingi mereu cu toiegelul, fata ta este? — Fiica mea Despina este - spuse moșneagul - și-o scot acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Întîi fură păliți de o duhoare Îngrozitoare, ca de iad. Curînd aveau să zărească În țărîna zgrunțuroasă scîndurile muruite. Groparii smulseră cuiele și apoi ridicară capacul. Chipul lui Simon se ivi ca un boț de carne mîncat de lepră, În găvanele ochilor fojgăiau viermii. Doar dinții gălbejiți se arătau Într-un rînjet spasmodic. Sofia Își acoperi fața cu mîinile și scoase un țipăt. Apoi, Întorcîndu-se brusc către Petru, Îi spuse cu o voce care Îl Înfioră: „Asta este mărturia adevăratei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pe vîna stîncii, precum sîngele În venele adormiților, iar uneori stropii cădeau pe trupurile lor trudite, pe chipurile lor Încremenite, rîurind printre ridurile frunții Înspre scoica urechii ori oprindu-se În arcada pleoapelor, după care se scurgeau precum lacrimile În găvanele străvezii ale ochilor, ca apoi să fie zăgăzuite de genele ochilor hieratici. Dar ei tot nu se trezeau. Surzi, cu auzul pecetluit de plumbul somnului și de catranul beznei, zăceau neclintiți, privind În bezna lăuntrică, În bezna vremii veșnice care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
prețioase. 7. Apoi, din mulțime, se vor desprinde cîțiva tineri vînjoși, care se vor Înclina În fața lor făcîndu-și semnul crucii, apoi le vor săruta picioarele și mîinile, după care, toți deodată, se vor ridica sprinten pornind-o cu ei prin găvanele grotei, purtîndu-i cu mare grijă, ca pe niște odoare, abia atingîndu-i cu umerii lor puternici, În vreme ce mulțimea le lumina pașii și calea, cîntînd laolaltă Întru Slava Domnului. În frunte Îl purtau pe Ioan, cuviosul păstor; cu mîinile Împreunate a rugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
-i privească În ochi, măcar pe furiș, cu o uitătură mijită, prin care s-ar fi Întrezărit albeața, ca la lunatici, dar ei cîntau psalmi și rugăciuni; astfel erau ei purtați de lunatici prin galeriile peșterii, pe sub bortele cavernei, printre găvane adînci cu temple din spumă de cristal, prin galerii Înguste cu arcada joasă. Dar de unde, oare, atîta siguranță În pașii lor, de unde acea liniște solemnă În care se deplasau printre atîtea obstacole, purtîndu-și povara cu atîta sprinteneală și Îndemînare, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cu un realism care-i singularizează nu numai intuițiile, ci și revelațiile primite de la Dumnezeu. Îmi amintesc de povestea unui tînăr care, după blestemul mamei, va fi luat de o forță misterioasă, smuls de pe pămînt și Înghițit de hăul unui găvan unde va trăi patruzeci de zile, aidoma spiritelor, după care se va Întoarce și va trăi supus legilor care domneau acolo. În acea poveste era atît insolit Încît era exclusă orice născocire, ceea ce chiar dovedea existența reală a lumii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mai întâi, cu un avânt febril, cu mare stângăcie probabil, aidoma unui copil încăpățânat ce nu încetează să ardă de dorință până când nu soarbe cu totul cel mai uriaș dintre dulciuri: rotundul lumii. II Dacă steaua aceea ar avea, în găvanele ochilor tăi, căutătura fecundă a imparțialității, ai vedea că ruinele mele și năruirile mele au beneficiat de mâini sigure, de sincere intenții, de linii trasate în afara planului, printr-o înclinație ce-ar însemna să visezi, o, da, în afara visului. III
GOYA GUTIÉRREZ, DESPRE CONVIEŢUIREA NOASTRĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362365_a_363694]
-
începutul acestui an, pe 11 februarie, are loc lansarea celui de al cincilea volum de poezii al Danielei Voiculescu, „Zeița de turcoaz”. Scrierea îi este dedicată singurului alpinist român care a escaladat așa numita „Zonă a morții” din Everest, Alex Găvan. Două săptămâni mai târziu, pe 24 februarie 2009, la editura Tiparg, vede lumina tiparului cel de al șaptelea tom al Danielei Voiculescu, „Indigo și portocaliu”. Cu o prefață semnată de redactorul șef de la „Destine Literare”, Dan Vulpe, și având pe
POEZII DE DANIELA VOICULESCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344456_a_345785]
-
aparține poeților Adrian Munteanu, Laurențiu-Ciprian Tudor și autorului cu concursul pianistei Alexandra Fiț. Publicul va fi invitat să comenteze. Autorul va răspunde la întrebări și va oferi autografe. INTRAREA LIBERĂ Cosmogonie și epopee în același timp, imaginea parabolică proiectată de găvanele vechi de când lumea ale lui Neum, poetul orb, are structura sintactică a unui vis proiectat pe repede înainte. Mii de ani de istorie întrețesută cu mitologia ne trec pe dinainte în chip monstruos. E ceva de Sărman Dionis în fantasma
LECTURI PUBLICE LA BRAŞOV de VIRGIL BORCAN în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351859_a_353188]
-
începutul acestui an, pe 11 februarie, are loc lansarea celui de al cincilea volum de poezii al Danielei Voiculescu, „Zeița de turcoaz”. Scrierea îi este dedicată singurului alpinist român care a escaladat așa numita „Zonă a morții” din Everest, Alex Găvan. Două săptămâni mai târziu, pe 24 februarie 2009, la editura Tiparg, vede lumina tiparului cel de al șaptelea tom al Danielei Voiculescu, „Indigo și portocaliu”. Cu o prefață semnată de redactorul șef de la „Destine Literare”, Dan Vulpe, și având pe
CUM ESTE SĂ TRĂIEŞTI DIN POEZIE, ÎNTR-UN TIMP DE ÎNGER de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356149_a_357478]
-
fierturi de plante și grăsimi speciale. În repertoriul produselor promovează și obiecte din fosta programă analitică a fostelor școli de arte și meserii din timpul reginei Maria, în perioada interbelică. Câmpul ornamental al crestăturilor obiectelor dumisale din lemn: blidare, linguroaie, găvane, căuce, bâte etc. este format din figuri geometrice, zoomorfe, antropomorfe și fitomorfe. Marincu George, localitatea Valul lui Traian, județul Constanța, cât și soția sa, Marincu Aurelia, atrag, încântă și uimesc vizitatorii, printr-o bogată și originală expoziție de sculptură realistă
TÂRGUL CERAMICII POPULARE ROMÂNEŞTI COCOŞUL DE HUREZ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370445_a_371774]