169 matches
-
Portugalia "Azeites do Norte Alentejano" Modificări aduse: - capitolul din caietul de sarcini: X Descrierea X Zona geografică - Modificări: Descriere - Uleiul de măsline din Alentejo de Nord este un ulei de măsline ușor dens, cu gust de fructe și de culoare galben-verzuie, care îndeplinește criteriul minim de 6,5 al uleiurilor de măsline virgine extra și de 6,0 al uleiurilor de măsline virgine. În cadrul realizării unor studii aprofundate despre caracteristicile acestui ulei de măsline, s-a evidențiat necesitatea de a corecta
32005R0708-ro () [Corola-website/Law/294161_a_295490]
-
produse în livezile de măslini localizate în zona geografică descrisă anterior și ale căror prelucrare și ambalare au loc, de asemenea, în această zonă. Măslinele din Alentejo de Nord sunt măsline ușor dense, cu gust de fructe și de culoare galben-verzuie, care îndeplinesc criteriul minim de 6,5 al uleiurilor de măsline virgine extra și de 6,0 al uleiurilor de măsline virgine. 4.3. Zona geografică: Zona limitată la municipalitățile Alandroal, Borba, Estremoz, la freguesias Na Sr.a De Machede
32005R0708-ro () [Corola-website/Law/294161_a_295490]
-
timbru, cu valoarea nominală a bancnotei "10", vizibilă numai în lumină UV; * seria și numărul bancnotei, o dată pe orizontală în culoare roșie în lumină normală, dar orange în lumină UV, și o dată pe verticală în culoare neagră, care prezintă fluorescență galben-verzuie în UV; d) magnetismul firului de siguranță. ... Articolul 5 Noua bancnotă de 10 lei, reproiectată, emisiunea 2008, va circula în paralel cu bancnota de 10 lei, emisiunea 2005, existentă în prezent în circulație. Președintele Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României, Mugur
EUR-Lex () [Corola-website/Law/204789_a_206118]
-
valorile, fiind diferită numai culoarea cu care sunt imprimate, după cum urmează: - la valoarea de 10 bani fondul va avea culoarea albastru-deschis, iar cifrele care indică valoarea vor avea culoarea albastru-închis; - la valoarea de 20 de bani fondul va avea culoarea galben-verzui, iar cifrele care indică valoarea vor avea culoarea gri; - la valoarea de 50 de bani fondul va avea culoarea verde, iar cifrele care indică valoarea vor avea culoarea albastru; - la valoarea de 1 leu fondul va avea culoarea violet, iar
EUR-Lex () [Corola-website/Law/221136_a_222465]
-
valorile, fiind diferită numai culoarea cu care sunt imprimate, după cum urmează: - la valoarea de 10 bani fondul va avea culoarea albastru-deschis, iar cifrele care indică valoarea vor avea culoarea albastru-închis; - la valoarea de 20 de bani fondul va avea culoarea galben-verzui, iar cifrele care indică valoarea vor avea culoarea gri; - la valoarea de 50 de bani fondul va avea culoarea verde, iar cifrele care indică valoarea vor avea culoarea albastru; - la valoarea de 1 leu fondul va avea culoarea violet, iar
EUR-Lex () [Corola-website/Law/168051_a_169380]
-
de argint care precipită în combinație cu iodură de potasiu: Această reacție de precipitare este folosită ca reacție de identificare a ionilor de iod dintr-o soluție. Precipitatul rezultat în urma combinării dintre nitrat de argint și iodură de potasiu este galben-verzuie. Iodura de argint este fotolabilă, se descompune la lumină colorându-se în verde.
Iodură de argint () [Corola-website/Science/304288_a_305617]
-
rotunjită. Înotătoarea caudală excavată, cu lobii subegali. Coloritul corpului este foarte viu, acestui fapt i se datorește și numele ("boiștean", dela "boit" = vopsit, zugrăvit). Are spatele cenușiu-verzui sau verde închis. Pe mijlocul spatelui se află o dungă neagră. Flancurile sunt galbene-verzui, cu un luciu auriu; abdomenul alb-argintiu sau gălbui. Pe mijlocul flancurilor, se află o serie de 5—8 pete negre. Înotătoarele sunt slab colorate. În epoca de reproducere, culorile la mascul devin și mai vii. Se hrănește cu alge, resturi
Boiștean () [Corola-website/Science/331079_a_332408]
-
silicați (de exemplu ortopiroxenii), sulf și dioxid de sulf. Dioxidul de sulf înghețat este omniprezent formând regiuni întinse acoperite cu materiale de culoare alb sau gri. Sulful este de asemenea întâlnită pe suprafața sa, formând regiuni de la culoarea galben la galben-verzui. Vulcanismul exploziv pictează suprafața cu materiale sulfuroase și silicatice. Depozitele de cenușă de pe Io au culoarea roșie sau albă, în dependență de cantitatea de dioxid de sulf și de sulf din cenușă. Cartarea compozițională a lui Io ne arată că
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
Grasa de Cotnari este un soi de viță de vie tipic românesc, cultivat în România încă din secolul al XV-lea. Strugurii sunt de mărime mijlocie, cilindroconici, uneori ramificați, cu boabe dese și nomogene, de culoare galben-verzuie, cu pete ruginii pe partea expusă la soare. Se cultivă în mod tradițional în vechile podgorii de la Cotnari, unde a fost cultivat încă din timpul domniei lui Ștefan cel Mare. Pentru obținerea vinului, strugurii sunt culeși atunci când sunt deja trecuți
Grasă de Cotnari () [Corola-website/Science/302290_a_303619]
-
numeroși dinți puternici și ascuțiți, limba prevăzută și ea cu dinți. Înotătoarea dorsală deplasată spre coadă, deasupra înotătoarei anale, dând astfel corpului forma de săgeată. Înotătoarea codală este bifurcată, cu lobii egali. Coloritul corpului variază după ape, de la cenușiu-verzui la galben-verzui pe spate, abdomenul alb-gălbui, laturile cu pete mari, cafenii, măslinii sau negricioase, care se unesc uneori, dând benzi transversale. Înotătoarele neperechi sunt gălbui-cenușii, cu pete brune sau negricioase, ce se unesc în dungi transversale. Înotătoarele perechi sunt roșcate. Știuca este
Știucă () [Corola-website/Science/311470_a_312799]
-
printre plante. În bălțile nămoloase coloritul este mult mai întunecat decât în râuri sau în bălțile curate, iar în bălțile de cociocuri coloritul devine negru cu totul. În unele lacuri știuca are o culoare argintie. Partea dorsală este cenușie-măslinie, cenușie-verzuie, galben-verzuie, cenușie-cafenie sau brună după felul apei, adesea cu dungi oblic transversale. Flancurile (laturile) au aceiași culoare ca și spatele, dar sunt mai deschise. Pe flancuri sunt pete mari, gălbui, albicioase, cafenii, măslinii sau negricioase, care se unesc uneori, dând benzi
Știucă () [Corola-website/Science/311470_a_312799]
-
la corectul nume binomial pentru acest burete, care se pare încă neterminată, acest soi este enumerat aici mai departe sub numele său vechi și cunoscut. Buretele se decolorează cu acid sulfuric ocru-gălbui, cu anilină încet brun-roșiatic, cu Hidroxid de amoniu galben-verzui, cu Hidroxid de potasiu pal roșiatic și cu sulfat de fier gri. O componentă toxică a fost descoperită deja de mult (1867): muscarina. Dar cantitățile au fost considerate a fi mult prea mici pentru mulțimea efectelor toxice ale ciupercii. Între
Hribul dracului () [Corola-website/Science/335039_a_336368]
-
verzi, iar dinții sunt mijlocii, cu baza largă și laturile ușor convexe, cu vârfuri acuminate. Pețiolul este verde-cafeniu, aproape egal cu nervura mediană. Strugurele este mijlociu, cilindro-conic, uni sau biaripat, compact. Pedunculul este scurt și ierbos. Bobul este sferic, mijlociu, galben-verzui cu punct pistilar persistent și miez zemos. Sămânța este mare, ovală, cu șalază bine conturată, ovală, cu marginea ușor ridată și rostru scurt și subțire. Soi cu o vigoare mare de creștere, cu o dezmugurire timpurie, înregistrată în primele zile
Fetească Regală () [Corola-website/Science/302291_a_303620]
-
la Odobești, cu o medie de 15-20t/ha. Se obțin în mod frecvent, vinuri de masă (consum curent), dar și vinuri superioare seci, vinuri materie primă pentru spumante și distilate învechite din vin. Vinul este alb-verzui, cu nuanțe gălbui sau galben-verzui care trec pe măsura maturării în galben-pai sau chiar galben-auriu. Tăria este moderată, oscilând între 10-12,5%. Valorile acidității, 4,5-6 g/l uneori ajungând chiar la 7,5 g/l, se situează la un nivel excelent și conferă acestui
Fetească Regală () [Corola-website/Science/302291_a_303620]
-
sau "Amanita vaginata"), se întâmplă și cu cele veninoase, ca de exemplu cu "Amanita aspera" sin. Amanita franchetti", "Amanita muscaria", "Amanita muscaria var. aureola", o variație cu pălărie galben-portocalie precum "Amanita regalis" sau cu letala "Amanita phalloides" cu pălărie mai galben-verzuie. Acest burete este, ca toate ciupercile din genul "Amanita", în stare crudă toxic (provoacă tulburări digestive), dar toxinele se distrug complet prin tratament termic. Cu toate că crăița nu este de gust sau de miros signifiant, ea este totuși căutată și culeasă
Burete domnesc () [Corola-website/Science/335179_a_336508]
-
adultă este de mărime mijlocie, cu 3-5 lobi, glabră. Sinusurile laterale superioare sunt închise cu lumenul ovoidal, iar cele cele inferioare au formă de U. Sinusul pețiolar semiînchis, elipsoidal. Strugurele este cilindro-conic, lax, aripat. Bobul este sferic sau ușor ovoidal, galben-verzui cu nuanță albicioasă. Miezul este semizemos. Soi de epoca a III-a, de vigoare mijlocie, mai sensibil la ger decât soiul din care provine (Chasselas doré) și prezintă o bună rezistență la boli. Are o fertilitate bună, manifestată prin formarea
Chasselas de Băneasa () [Corola-website/Science/331885_a_333214]
-
mai mare zăcământ de chihlimbar din Europa, datând de acum 110 milioane de ani. În România singura exploatare de chihlimbar a fost în satul Colți, Buzău. În România există un tip de chihlimbar specific munților Carpați, numit „rumanit”, de culoare galben-verzuie, despre care savantul Gheorghe Munteanu Murgoci a demonstrat în 1902, prin lucrarea sa de doctorat, că este chihlimbar, nu tămâie. Chihlimbarul este o substanță organică amorfă cu formula chimică CHO. Este o piatră cu duritate mică (1 - 2,5 din
Chihlimbar () [Corola-website/Science/308453_a_309782]
-
este expus în Palatul Ecaterina din orașul Pușkin (fostul sat Țarskoe Selo), la cca 25 km sud de Sankt Petersburg. Decorațiile originale de chihlimbar nu au fost încă regăsite (2011). Chihlimbarul specific munților Carpați este numit „rumanit”, este de culoare galben-verzuie, iar savantul Gheorghe Munteanu Murgoci a demonstrat în 1902, prin lucrarea sa de doctorat, că acesta este chihlimbar, nu tămâie. La Colți, Buzău se află un muzeu al chihlimbarului. Înființat în anul 1979, muzeul a fost refăcut între 1980 și
Chihlimbar () [Corola-website/Science/308453_a_309782]
-
se încadrează, conform ultimelor legislații, în categoria vinurilor de masă. Din soiul Plăvaie se obțin vinuri seci, de consum curent, cu o tărie alcoolică de 9°-10° și o aciditate corespunzătoare de 4-5 g/l. Aceste vinuri au o culoare galben-verzuie, cu aromă discretă, iar gustul este destul de plăcut și atrăgător. Acest vin este bine să se consume tânăr, în timp de un an de la preparare, pentru a beneficia din plin de prospețimea de care dispune. Vinul obținut din soiul Plăvaie
Plăvaie () [Corola-website/Science/315955_a_317284]
-
apele stagnante sau lin curgătoare, bogate în mâl, bălțile și iazurile din câmpiile României. Rizom gros. Limbul frunzei este mare, ovat, adânc cordat. Pețiolii și pedicelele florali sunt lungi. Înflorește în lunile iunie-iulie. Are florile galbene. Are 5 sepale, mari, galbene-verzui, petaloide. În interiorul sepalelor se află numeroase petale (10-20), mici, galbene, mai mici decât sepalele. Fruct bacă. Nimfeaceele au flori frumoase, arătoase sau plăcut mirositoare. Aspectul frumos al nuferilor, în special a speciilor de "Nymphaea" și "Victoria", amplificat de habitatele lor
Nimfeacee () [Corola-website/Science/303327_a_304656]
-
cultivată este o plantă anuală, originară din India. Tulpina este dreaptă, înaltă de aproape un metru, sau chiar mai mult. La maturitate, tulpina de cânepă este lemnificată. Frunzele, mari, sunt împărțite în foliole lanceolate, cu marginea crestată. Florile, de culoare galben-verzuie, sunt grupate în inflorescențe asemănătoare cu un spic. Cânepa înflorește în lunile iulie și august, existând plante de cânepă femele și plante de cânepă masculine. Fructul este o nuculă brun-cenușie, netedă. Se extrag două tipuri principale de produse folosite ca
Cânepă indiană () [Corola-website/Science/310796_a_312125]
-
carbonic și alaun ori clor și fier. Baia cu Ciocolată este situată la cea mai mare altitudine - dintre cele ale băilor Csiszár și, are un efect calmant. Apa din Ștrand conține clor și fier. Apa bazinelor Vallato este de culoare galben-verzuie și este foarte rece - de unde și numele din maghiară („cameră de anchetă/ interogare”). Apa din baia Timsós conține și acid sulfuric. Izvoarele Băilor Várpad (Transilvania) se folosesc deasemeni în cură internă (izvorul "Vasas" sau Izvorul feruginos), precum și externă - bazinul din
Balvanyos () [Corola-website/Science/330030_a_331359]
-
prismatică, cu numărul de coordinare 9. În bromurile trivalente, forma cristalină este trigonală prismatică, cu numărul de coordinare 8, sau octaedrică, cu numărul 6 , iar în iodură forma cristalină este octaedrală. Fluorura de berkeliu (IV) (BkF) este un solid ionic galben-verzui ce cristalizează în sistemul de cristalizare monoclinic, și este izotopică cu tetrafluorura de uraniu și cu fluorura de zirconiu. Fluorura de berkeliu (III) (BkF)este, de asemenea, un solid galben-verzui, dar care n-are structură cristalină. Cea mai stabilă fază
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
octaedrală. Fluorura de berkeliu (IV) (BkF) este un solid ionic galben-verzui ce cristalizează în sistemul de cristalizare monoclinic, și este izotopică cu tetrafluorura de uraniu și cu fluorura de zirconiu. Fluorura de berkeliu (III) (BkF)este, de asemenea, un solid galben-verzui, dar care n-are structură cristalină. Cea mai stabilă fază la temperaturi mici are cristale ortorombice, substanța fiind izotopică cu fluorura de ytriu. Încălzită între 350 și 600 °C, aceasta își transformă cristalele în trigonale. Cantități vizibile de clorură de
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
000 de persoane în numai câteva minute. Folosirea gazelor otrăvitoare în luptă fusese interzisă de Convenția de la Haga din 1899, cu toate acestea, pe 22 aprilie 1915, germanii au lansat din tranșeele lor un nor de clor la Ypres. Norul galben-verzui rezultat a creat o porțiune largă de 4 kilometri total neapărată în liniile aliaților, soldații din zonă au murit asfixiați, în timp ce cei aflați în spatele frontului au fugit cuprinși de panică. Germanii nu au fost însă pregătiți să folosească acest „succes
Frontul de vest (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/299935_a_301264]