174 matches
-
Hosana! Fiul lui David”. Iar el, Irod, stăpânea ținuturi care fuseseră a lui Israel, așadar gândea că acel Iisus era prin apelativul de ,,rege al lui Israel” un pretendent și la tronul lui. Și unde mai era că Hristos era Galilean iar tetrarhia sa cuprindea Galileea și Pereea, două ținuturi aflate la nord de Iudeea dincolo de Samaria și Decapolis. Iar pe deasupra mulțimea îl mai aclamase pe acela cu titlul de Mesia, sau Hristos cum îi mai spuneau grecii. ,, Ei lasă! gândi
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN-2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ancheta_fragment_din_roman_2_.html [Corola-blog/BlogPost/366942_a_368271]
-
oamenilor, ci pentru că omul era ușuratic la minte, nu pentru că Stăpânul era aspru, ci pentru că robul era nemulțumit”. De ziua Înălțării la Ceruri a Mântuitorului, Noul Testament consemnează: „doi bărbați au stat înaintea lor în haine albe, care au zis: bărbați galileeni, ce stați căutând spre cer? Acest Iisus, care s-a înălțat de la voi la cer, așa va veni, precum l-ați văzut mergând la cer” (Fapte I, 10-11). Cei doi bărbați erau îngerii care îi încredința pe ucenici despre înălțarea
ÎNĂLŢAREA CA O ÎNTOARCERE „ACASĂ” de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 by http://confluente.ro/stefan_popa_1465379195.html [Corola-blog/BlogPost/378682_a_380011]
-
dat câte un judecător principal și un locțiitor precum și procurori davidpictor academic și avangardist cargourile sunt prevăzute cu suprastructuri continue sau răzlețe și dispun de spații mari pentru depozitarea mărfurilor jupiter este treptat încetinit datorită refluxului mareeic produs de sateliții galileeni tot în această perioadă sunt atestați primii creștini în localitate ultima parte a vieții ei a fost marcată de problemele matrimoniale ale fiicei sale cele mai mici majoritatea grafferilor respectă operele altora iar regula de bază pentru înlocuirea creațiilor anterioare
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
cer ca strălucire (după Soare, Lună și Venus; și câteodată Marte). A fost cunoscut din timpuri preistorice. Descoperirea de către Galileo Galilei și , în 1610, ai celor patru mari sateliți ai lui Jupiter: Io, Europa, Ganymede și Callisto (cunoscute ca sateliții Galileeni) a fost prima descoperire a unui centru de mișcare aparent necentrat pe Pământ. A fost un punct major în favoarea teoriei heliocentrice de mișcare a planetelor a lui Nicolaus Copernic; susținerea de către Galileo a teoriei coperniciene i-a adus probleme cu
Jupiter () [Corola-website/Science/297912_a_299241]
-
prezent este Galileo, numită după faimosul astronom italian născut în 1564. Sonda spațială a intrat cu succes pe orbita lui Jupiter pe data de 7 decembrie 1995 și a orbitat planeta timp de 7 ani efectuînd zboruri multiple în preajma sateliților galileeni adică Io, Europa, Ganymede și Callisto, plus în jurul satelitului Amalthea (a treia lună joviană). Sonda spațială a asistat la impactul dintre cometa Shoemaker Levy 9 și Jupiter din 1994. Deși informația obținută de Galileo despre Jupiter a fost vastă, viteza
Jupiter () [Corola-website/Science/297912_a_299241]
-
polul nord al lui Jupiter. Jupiter are 67 de sateliți naturali cunoscuți, Dintre aceștia, 51 au un diametru mai mic de 10 km și au început să fie descoperiți din anul 1975. Cei patru sateliți descoperiți de Galileo Galilei (sateliți galileeni) sunt Io, Europa, Callistro și Ganymede. Astronomii cred că Jupiter joacă rolul unui scut cosmic pentru planeta noastră, măturând din calea Pământului obiectele ce pot provoca un impact devastator. Unii oameni de știință afirmă că viața pe Terra nu s-
Jupiter () [Corola-website/Science/297912_a_299241]
-
în toate direcțiile. Yosef însuși s-a refugiat atunci la Tiberias, apoi la începutul lui iunie 67, la Yodfat. Când Vespasian a aflat ca mulți dintre răsculați se concentrează la Yodfat și ca această cetate "e o puternică fortăreață a galileenilor", el a decis să-și îndrepte trupele într-acolo. Asediul cetății de către romani a durat șase săptămâni, vreme în care romanii au ridicat în fața zidului de nord metereze din copaci și pietre, pentru a urca și pătrunde în oraș, de
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]
-
Io este unul dintre cei patru sateliți galileeni ai planetei Jupiter. Dintre salteliții lui Jupiter, Io este al treilea ca mărime și al patrulea din Sistemul solar. Este puțin mai mare decât Luna (satelitul natural al Terrei), având un diametru de 3,642 kilometri. El a fost denumit
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
de vulcani activi, fiind din punct de vedere geologic cel mai activ obiect din Sistemul solar. Această activitate geologică este rezultatul încălzirilor mareice generate de forțele de frecare interioare sub influența atracției variabile a lui Jupiter și a celorlalți sateliți galileeni - Europa, Ganymede și Callisto. Câțiva vulcani produc nori de sulfură și dioxid de sulf ce ating și 500 km înălțime. Suprafața lui Io este de asemenea pictată cu 100 de munți ce au fost ridicați de compresia puternică a scoarței
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
km lungime, de asemenea marchează suprafața. Din cauza acestor caracteristici, Io este cunoscută ca planeta pizza. Io a jucat un rol semnificativ în dezvoltarea astronomiei în secolele XVII și XVIII. A fost descoperit în 1610 de Galileo Galilei, împreună cu ceilalți sateliți Galileeni. Această descoperire a încurajat adoptarea sistemului solar Copernican, dezvoltarea legilor de mișcare ale lui Kepler și măsurarea vitezei luminii. De pe Pământ, Io nu a rămas decât un punct luminos până spre sfârșitul sec. XIX când a devenit posibil să-i
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
înregistrați ca un singur punct de lumină. Io și Europa au fost observate pentru prima dată ca obiecte separate în timpul observațiilor lui Galileo a sistemului lui Jupiter în ziua următoare, 8 ianuarie 1610. Descoperirea lui Io și a celorlalți sateliți galileeni ai lui Jupiter a fost publicată în "Sidereus Nuncius" a lui Galileo în martie 1610. Primele nave spațiale care au trecut pe lângă Io au fost "Pioneer 10" și "Pioneer 11" pe 3 decembrie 1973 și respectiv 4 decembrie 1974. Datorită
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
o rază de 1.821,3 km (cu 5% mai mare decât a Lunii) și o masa de 8.9319 × 1022 kg (cu 21% mai mare decât a Lunii). Forma sa este elipsoidală, cu partea bombată înspre Jupiter. Printre sateliții galileeni, după în masă și volum, Io este în urma lui Ganymede și Callisto, dar înaintea lui Europa. Compus în mare parte din pietre silicate și fier, Io este mai asemănător după compoziție cu planetele terestre decât cu sateliții Sistemului solar, care
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
solar, care de obicei sunt compuși dintr-un amestec de apă, gheață și silicați. Acesta are o densitate de 3,5275 g/cm3, cea mai mare dintre toți sateliții din Sistemul solar; cu mult mai mare decât a celorlalți sateliți galileeni și a lunii. Modelele bazate pe măsurătorile făcute de sondele spațiale "Voyager" și "Galieo" asupra masei, radiusului și a coeficienților gravitaționali a satelitului indică faptul că crusta și mantaua este bogată în silicați, iar interiorul este format din fier sau
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
undă dintr-o bază energetică discretă, avem: astfel că: Proprietățile fizice ale lui C sunt obținute prin acțiunea operatorului asupra matricilor. Redefinind baza astfel încât să se rotească cu timpul, matricea devine dependentă de timp, ceea ce se numește reprezentarea Heisenberg. Simetria galileană cere ca H(p) să fie pătratică în "p" în ambele formalisme hamiltoniene, clasic și cunatic. Pentru ca transformarea galileană să producă un factor de fază "p" independent, px - Ht trebuie să aibă o formă specială - astfel încât translația în "p" trebuie
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
asupra matricilor. Redefinind baza astfel încât să se rotească cu timpul, matricea devine dependentă de timp, ceea ce se numește reprezentarea Heisenberg. Simetria galileană cere ca H(p) să fie pătratică în "p" în ambele formalisme hamiltoniene, clasic și cunatic. Pentru ca transformarea galileană să producă un factor de fază "p" independent, px - Ht trebuie să aibă o formă specială - astfel încât translația în "p" trebuie să fie compensată printr-o schimbare în H. Acest lucru este adevărat numai când H are formă pătratică. Generatorul
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
poziția centrului maselor minus timpul înmulțit cu centrul de viteze al maselor: Cu alte cuvinte, B/M este poziția centrul maselor la timpul zero. Afirmația că B nu se schimbă cu timpul reprezintă teorema centrului de mase. Pentru un sistem galilean invariant, centrul maselor se mișcă cu o viteză constantă, iar energia cinetică totală este suma energiei cinetice a centrelor de mase plus energia cinetică măsurată față de centrul maselor. Deoarece B este dependent în mod explicit de timp, H comută cu
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
este că, schimbarea lui H sub un impuls infinitezimal este în întregime dat de schimbarea energiei cinetice a centrului de mase, care este produsul scalar al impulsului total având viteza infinitezimală v. Cele două cantități (H,P) reprezintă un grup Galilean cu sarcina centrală M, în care numai H și P sunt funcții clasice în spațiul fazelor sau operatori mecanici cuantici, în timp ce M este un parametru. Legea transformărilor pentru viteza infinitezimală: poate fi iterată ca mai sus - P merge de la P
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
depinde numai de pozițiile relative ale particulelor, putem folosi această soluție pentru a genera impulsul soluție: Pentru problema de undă staționară, mișcarea centrului de masă doar adaugă o fază generală. Când este rezolvată pentru nivelul energetic al sistemului multiparticule, invarianța galileană permite ca mișcarea centrului de masă să fie ignorată.
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
de iudei au protestat împotriva acestui proiect, cu ocazia sosirii lui Pilat la Ierusalim la o sărbătoare. Pilat a ordonat intervenția armatei și mulți protestatari au fost uciși atunci. În general se crede că această revoltă a fost provocată de galileenii menționați în . Pilat a intrat în Evanghelie și în Crez, ca cel ce a judecat și osândit la moarte pe Isus, deși „n-a găsit nici o vină în Omul acesta” (); el voia să-l elibereze pe Isus (), „că știa că
Pilat din Pont () [Corola-website/Science/302794_a_304123]
-
și început de facultate, a fost studiată de Galileo ca subiect al cinematicii. Contribuțiile sale la astronomia observațională includ confirmarea prin telescop a fazelor planetei Venus, descoperirea celor mai mari patru sateliți ai lui Jupiter (denumiți în cinstea sa sateliți galileeni), și observarea și analiza petelor solare. Galileo a lucrat și în știința aplicată și în tehnologie, îmbunătățind tehnica de construcție a busolelor. Susținerea de către Galileo a copernicanismului a dus la controverse în epocă, o mare majoritate a filosofilor și astronomilor
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
Împotriva Metodei" (1975), a fost dedicată unei analize a lui Galileo, folosind cercetările sale din astronomie ca studiu de caz pentru a susține teoria anarhistă a lui Feyerabend privind metoda științifică. El a afirmat: „Aristotelienii ... cereau suport empiric puternic, în timp ce galileenii se mulțumeau cu teorii ample, nesusținute și parțial contrazise. Nu-i critic pentru aceasta; dimpotrivă, sunt de acord cu vorba lui Niels Bohr, «nu este suficient de nebunească».” Pentru a-și derula experimentele, Galileo a trebuit să stabilească standarde de
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
Galileo a denumit cei patru sateliți descoperiți "stelele mediceene", în cinstea viitorului său patron, Cosimo II de' Medici, Mare Duce al Toscanei, și în cinstea celor trei frați ai săi. Astronomii de mai târziu le-au schimbat numele în "sateliții galileeni" în cinstea lui Galileo. O planetă cu alte planete pe orbita ei nu se conforma principiului cosmologiei aristoteliene, conform căruia toate corpurile cerești se rotesc în jurul Pământului, și numeroși astronomi și filosofi au refuzat inițial să creadă că Galileo ar
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
în Olanda, în afara jurisdicției Inchiziției. Descoperirile astronomice ale lui Galileo și cercetările sale asupra teoriei copernicane au lăsat o moștenire durabilă ce conține categorisirea celor patru sateliți ai lui Jupiter descoperiți de Galileo (Io, Europa, Ganymede și Callisto) denumiți lunile galileene. Alte proiecte, principii și noțiuni științifice sunt numite după Galileo, printre care nava spațială Galileo, prima navă care a intrat pe orbita lui Jupiter, sistemul de navigație prin satelit Galileo, transformarea între două sisteme inerțiale din mecanica clasică denumită transformare
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
Alte proiecte, principii și noțiuni științifice sunt numite după Galileo, printre care nava spațială Galileo, prima navă care a intrat pe orbita lui Jupiter, sistemul de navigație prin satelit Galileo, transformarea între două sisteme inerțiale din mecanica clasică denumită transformare galileană și unitatea de măsură Gal, cunoscută uneori sub numele de "Galileo" și care este o unitate non-SI pentru accelerație. În parte pentru că 2009 este al patrulea centenar al primei observații astronomice realizată de Galileo cu telescopul, Națiunile Unite l-
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
În prezent sunt cunoscuți 67 de "sateliți naturali" ai planetei Jupiter, care are astfel cei mai mari și cei mai mulți sateliți dintre toate planetele Sistemului solar. Cei mai mari sateliți, cei patru sateliți galileeni, au fost descoperiți în anul 1610 de Galileo Galilei și au fost primele corpuri cerești descoperite care nu orbitează în jurul Pământului și nici în jurul Soarelui. Spre sfârșitul secolului XIX, au fost descoperiți zeci de sateliți jovieni mai mici și au
Sateliții naturali ai lui Jupiter () [Corola-website/Science/304014_a_305343]