118 matches
-
în schimb, îl fixa cu o teamă puternică, iar chipul său blând, aproape feminin, se făcuse ca de ceară. încheind acea rapidă examinare, Balamber își îndreptă spatele și, aranjându-și brâul pe șolduri, îl întrebă aspru pe abate, vorbindu-i în galo-romană: — Cine ești? Ce vrei? Ușurat să vadă că puteau comunica în limba sa, călugărul răspunse pe un ton liniștit: — Numele meu e Canzianus. Sunt aici ca să vorbesc cu tine, dacă tu ești comandantul acestor războinici. — Da, sunt în subordinea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-i trimitem înăuntru pe aceștia doi să le spună tuturor să ne predea caii, carele și toate animalele, pe urmă orzul, grâul și toate bunurile pe care le au cu ei. întorcându-se spre Canzianus, îi spuse aceleași cuvinte în galo-romană, însă călugărul obiectă: — Toate bunurile, zici? Și din ce-o să mai trăiască toți oamenii aceștia după plecarea voastră? Balamber replică enervat: — Pretinzi prea mult; dintre grânarele din sat, pe două le-a mistuit focul. — Nu din vina noastră. Dar putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
depozitul femeilor și curând întâlni câteva ce alergau prin fum. O apucă pe una de braț și reuși să o rețină pentru o clipă. — Ce se întâmplă? o întrebă precipitat. Cu chipul răvășit de o euforie nestăpânită, femeia, o tânără galo-romană, îi răspunse, smulgându-se din strânsoare: — Burgunzii! Sunt în tabără! Ne-au eliberat! Sebastianus se gândi de îndată la Chilperic: așadar, nu numai că trăia, dar chiar contraataca. în vreme ce femeia dispărea în fum și în noapte, căută în jur după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
împădurită, ieșiră într-un luminiș întins, în care întâlniră burgunzii ce atacaseră tabăra și o mare parte dintre prizonierii eliberați. Muți războinici erau deja urcați în șa pe caii lor, alții se grăbeau să se urce pe cai împreună cu câțiva galo-romani ce luptaseră împreună cu ei. Câte unul striga din răsputeri, încercând să dea ordine mulțimii de fugari ce veneau să umple luminișul în mare confuzie. Sebastianus înțelese ce voise Maliban să-i spună: burgunzii luaseră de la huni circa treizeci de cai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
taberei. Bărbații care erau deja acolo le veniră în întâmpinare cu strigăte de salut, primindu-și tovarășii ce se întorceau din misiune și întrebându-i cum a decurs. Nu fără surprindere, Sebastianus constată că în mijlocul lor se aflau și mulți galo-romani și nu puține femei, ba chiar și câțiva copii. Fiica lui Waldomar își opri calul în fața unui cort din piele, de tip roman, destul de mare, dar nu diferit de celelalte, și sări agil di șa. îndată, un tânăr servitor alergă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-i ceară moartea, amintindu-și că, la urma urmei, el însuși oferise comandantului lor, ca garanție, propria viață. Era la fel de adevărat că abatele se oferise ca garant doar pentru turma sa de fugari, dar în ochii lor, între burgunzi și galo-romani, țărani și soldați nu existau diferențe semnificative; și pe urmă, trebuia dat un exemplu pentru ca - așa cum chiar Shudian-gun spusese înaintea trupului neînsuflețit al lui Khaba - oamenii aceia să înțeleagă cu cine aveau de-a face. Când fu găsit, atârnat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fi sigură că el putea să o vadă. De fapt, imediat ce fu suficient de aproape, burgundul opri calul și i se adresă direct lui Clemantius, care ținea un felinar adus de un serv: — Tu ești stăpânul aici? întrebă într-o galo-romană perfectă. Clemantius dădu să răspundă pentru domina, dar aceasta îl opri cu un gest al mâinii: deși era cât se poate de înspăimântată, nu era omul care să recurgă la mijlocitori. Pe un ton ferm, îi răspunse barbarului: — Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Bine, asta speram să aud. Cât despre Etius, fii sigur ca va sosi. 16 începând deja din acea după-amiază și continuând în următoarele două zile, Sebastianus și tovarășii săi inspectară dispozitivele de apărare din Aureliana, discutând cu comandanții de post galo-romani pentru a vedea dacă observaseră, printre oamenii care, până în acel moment, făcuseră cu schimbul pe taluzuri, pe vreunul care să corespundă semnalmentelor lui Eudoxiu și punându-i în gardă în privința pericolului pe care acesta l-ar prezenta pentru cetate. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
parte. — A Douăzecea Vexillatio Comitatense, fu răspunsul orgolios. Cu mine sunt o jumătate de duzină de tovarăși de arme. Ceilalți aparțin altor unități. — A Douăzecea ar trebui să fie constituită din gali, dar tu nu-mi pari a fi un galo-roman. Duryodhan scutură din cap: — Nicidecum. Tatăl meu era un centurion dintre auxiliarii sarmați, iar mama mea era o libertă armeană. Atras de priveliștea spectaculoasă oferită de armata lui Magister militum, Sebastianus renunță să-i mai pună alte întrebări. Un vuiet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
flutura larg în jurul trupușorului ei slab. Smulgându-i apoi creanga cu care încerca să-l lovească, o ridică pe fată într-o mână și o aduse, râzând, la căpetenia sa. — Lasă-mă! Da’ lasă-mă, brută ce ești! striga în galo-romană, dând zadarnic din mâini și din picioare, dar atentă să țină bine de coasta de miel câștigat cu atâta greutate. Când Odolgan o puse jos înaintea lui Balamber, care o observa amuzat, se eliberă, zbătându-se, și îi aruncă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
poposit la dreapta taberei; dacă luăm în considerare că francii lui Meroveus sunt deja în dispozitiv înaintea lor, la o distanță de câteva mile, aș zice că, mâine, lucrul cel mai bun ar fi să dispunem la dreapta lor detașamentele galo-romane ce ni s-au alăturat lângă Aureliana și apoi, în centrul dispozitivului, infanteria pe care am adus-o din Italia și alanii ui Sangiban; eu o să iau cu cavaleria latura stângă, iar voi, vizigoții - se întoarse spre Theodoric - ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
atunci când, la Arelate, primise misiunea să meargă la bagauzi, se temuse că se va găsi mai târziu în situația în care se zbătea acum prietenul său, putea să înțeleagă mai bine decât oricine descurajarea lui. încercă să-l îmbărbăteze: — Ești galo-roman, nu? în fond, ei sunt din poporul tău, iar dacă e cineva care să-i poată înțelege și conduce în luptă, acela ești tu. Sunt convins că mâine va fi de lucru pentru toată lumea. Azi doar am gustat din ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
victorie - o splendidă victorie. Dar avea oare să-și amintească de el și de mingan-ul său? 27 în picioare lângă calul său, cu mâinile la spate, Elvius Metronius parcurgea, pentru a nu știu câta oară, cu priviri nerăbdătoare, linia infanteriei galo-romane: circa cincisprezece mii de oameni dispuși în formație de luptă pe un front larg, la aproape două sute pași în fața bagauzilor săi. Unități limitanei și castrensis, dar și auxiliare, venite să se alăture armatei din diverse puncte cardinale, după eliberarea cetății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în timp ce ații căzuseră. Cum era, de pildă, Damatius, căruia o săgeată hună îi străpunsese gâtul. Sau cum era Dhuryodan, căzut doar cu puțin timp înainte, practic, sub ochii săi. Ajunsese pe colină puțin după miezul zilei, cu unitatea sa de galo-romani, și rămăsese toată după-amiaza un stâlp al apărării în acel sector de front; în ultima fază a luptei, rănit de mai multe săgeți, în loc să se retragă sub presiunea dușmanilor, se înfipsese cu picioarele desfăcute în primul rând și, rotind prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
grădină interioară, în care se poate ajunge prin porticurile interioare. Editor: finanțatorul oficial al luptelor de gladiatori. Corespunde actualului sponsor. Eques (pl. equites): cavaler (lat.). În primele două secole ale Imperiului, cavaleria ușoară romană era compusă în mare parte din galo-romani; de origine galică erau și majoritatea armelor: sabia, scutul plat alungit și lancea. Equites gladiatori: cavaleri specializați în luptele desfășurate în amfiteatru. Poartă galea de bronz cu boruri plate, circulare, o lance, o sabie și un scut rotund din piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
că el, În primul rând, francez; În al doilea, arhitect - și Încă italian! - se extazia dinaintea unei biete case de lut, acoperită cu stuf? Din politețe? Din aplecare spre exotic, insolit? - dar ducă-se pe malul Loarei lor, la troglodiții galo-romani contemporani! Da de unde!, răspunsese el râzând, din contra fusese frapat de echilibrul construcției, de compatibilitatea materialelor... Care material? Stuful se vedea - dar lutul cochileților? : era acoperit cu muruială, cu văruială (cea de atunci...), precum și de cei patruzeci de ani ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
a nega acest foarte nobil sentiment, dar cred că este mai curînd exprimat, decît răspîndit în realitate. Adevărul e că pentru majoritatea oamenilor supunerea, credulitatea, complezența cvasi-ndrăgostită față de un stăpîn admirat au o irezistibilă dulceață. Ceea ce erau odinioară apărătorii cetăților galo-romane de după căderea Imperiului sînt astăzi mîntuitorii societăților noastre democratice și revoluționare, adică obiectul unei idolatrii entuziaste, al unei înjosiri pasionate"36. De ce această adeziune dăruită conducătorului? Pentru că el propune mulțimilor, în termeni simpli și colorați, un răspuns la întrebările lor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de ani ai secolului al V-lea, Clovis, un șef franc salian, fiu al regelui Childcric din Tournai, hotărăște să pună sub autoritatea sa triburile france stabilite la nord de Loara. După ce îl va fi învins, la Soissons, pe generalul galo-roman Syagrius, el pornește expediții războinice împotriva burgunzilor, alamanilor, vizigoților, zdrobiți la Vouillé în 507, înstăpînindu-se astfel asupra celei mai mari părți a Galici și a teritoriilor situate la vest și est de Rin. Cu prilejul unui astfel de război, Clovis
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
la catolicism 11, primind botezul Domnului la Reims, din mîinile Sf. Rémi. Acesta a fost un eveniment de prim ordin și cu lungă bătaie politică, căci șeful francilor a înțeles cît de mult interes reprezintă pentru dînsul apropierea de episcopii galo-romani. Faptul că francii au îmbrățișat cu toții religia suveranului lor, a făcut ca acesta să dispună de apărători puternici împotriva dominației altor regi germanici, toți de credință ariană. Asigurat și în privința clerului catolic, Clovis poate de-acum înainte conta și pe
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
francii au îmbrățișat cu toții religia suveranului lor, a făcut ca acesta să dispună de apărători puternici împotriva dominației altor regi germanici, toți de credință ariană. Asigurat și în privința clerului catolic, Clovis poate de-acum înainte conta și pe sprijinul aristocrației galo-romane și al Împăratului din Răsărit, care vede în franci potențiali adversari ai lui Teodoric. Împăratul, de altfel, îi va trimite lui Clovis o diplomă de consul, însoțită de toga purpurie. Stăpîn al Galiei pînâ în Pirinei, cu excepția Bretaniei, Septimaniei (actualul
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
sosesc încă în porturile Mediteranei occidentale și, de acolo, sînt reîmpărțite către nordul Galic, Anglia și Irlanda, în sens invers, sclavii saxoni, destinați piețelor spaniole, italiene sau orientale, trec prin Verdun; armele și sticlăria din țările renane trec pe căile galo-romane. Moneda bizantină și imitațiile sale locale (solidus-ul de aur sau nomisma) circulă în toate regiunile occidentale barbare. Abia în timpul secolului al VII-lea circuitele comerțului internațional cad în amorțeală, pe de o parte pentru că occidentalii nu mai aveau aur
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Francis I și papa Clement VII. Toți trei prelați au fost înhumați în biserica din Curemonte. Sătucul La Combe aparține de Primăria Curemonte. E și el destul de vechi, iar importanța cea mai mare i-o conferă biserica Saint-Hilaire, monument istoric galo-roman din secolul al XI-lea. Vă- zut din afară, edificiul e o construcție din piatră masivă, cu armonii specifice timpului istoric în care a fost făcut. Un ochi fudul ar trece, poate, cu superficialitate peste a-ceastă adevărată bijuterie, din toa-
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
o abandonare, cu o părăsire, mai degrabă este o retragere strategică, care presupune o revenire. Pentru populația rămasă, retragerea, chiar și strategică, a însemnat un examen greu, de durată, dat în Barbarium, incontestabil mult mai dificil decât examenul dat de galo-romani, celto-iberi sau romano-italici care au păstrat permanent legătura cu Roma, alimentându-se din cultura și civilizația romană. Și populația ră masă în fosta provincie imperială Dacia a avut posibilitatea să plece la sudul Dunării, într-o Dacie creată de fantezia
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
la nordul Dunării. Protoromânii și românii au oferit migratorilor alogeni șansa de a le împărtășii soarta, o soartă de oameni liberi, într-o comunitate neviciată de stridențe sociale. După cum este îndeobește admis, slavii, ca element de adstrat, asemenea germanilor pentru galo-romani, sunt cei care, printr-o îndelungată conviețuire în care sunt asimilați, individualizează romanitatea nord-dunăreană . Dacă, așa cum se spune în Cronica lui Nestor , vlahii iau determinat prin luptă pe o parte din slavi să plece spre nord, spre teritoriul de astăzi
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
era din ce în ce mai răspândită determinând chiar dezvoltarea unei adevărate vesele pentru vin: căni, ulcioare, oale, vase speciale pentru îndoirea vinului cu apă, pahare înalte fără picior (pocula) mai mult sau mai puțin prelucrate sau bogat decorate, cupe și strecurători. În timpul meselor galo-romane, mirodeniile (anason, chimen, cimbru) serveau la punerea în valoare a băuturilor și alimentelor, ba chiar la mascarea savorilor prea puternice, putând fi de asemenea utilizate pentru digestie, pentru ceea ce Plinius numea "neplăcerile stomacului". Chiar și felurile de mâncare erau adesea
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]