427 matches
-
spun din proprie experiență că aurul are tentații mari! CĂPITANUL ARNĂUTU:(ridică pocalul) Atunci să bem și să pornim la drum! Fiecare își ridică pocalul și-l golește până la fund. EXT. / ÎN PĂDURE / NOAPTE Cadrul reprezintă pe cei patru călăreți galopând pe un drumeag din pădure la lumina lunii. Din când în când se aude țipătul unei păsări de noapte. Câte o bufniță îi privește curioasă din tufișuri, apoi fâlfâie din aripi printre ramurile arborilor. Undeva mai departe un huhurez își
REGATUL LUI DRACULA (III) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Regatul_lui_dracula_iii_s_ion_nalbitoru_1390584645.html [Corola-blog/BlogPost/347368_a_348697]
-
și speranță! Veșmântul tău fraged nu-i ros de molia vremii, în muguri de noapte. Răzvrătită, te-ai prins în talianul Mnemosynei, ai încălecat pe caii cu copite de bronz și coame de aur dăruiți de Poseidon, iar armăsarii-au galopat pe poteci arse de dor. Știai că nu m-am resemnat și, ademenitoare ca o fecioară cu sânul dezvelit, ai risipit îndoiala din vorbe, și-ai jubilat gracilă, în peisaj campestru, în stropi de verde crud, așteptând să-ți luminez
JUBILARE ÎN STROPI DE VERDE CRUD de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 by http://confluente.ro/Jubilare_in_stropi_de_verde_c_mihaela_oancea_1391945587.html [Corola-blog/BlogPost/341220_a_342549]
-
de câte ori am nevoie,/ Să-mi dai tot ce am eu voie,/ Să mă vezi zâmbind, vioaie/ Zburdând, nefiind greoaie.// Să merg pe a mea câmpie,/ Cu dor de copilărie,/ Desculță, prin mărăcini,/ Și la ghimpi să nu mă-nchin.”. Amazoană galopând în zori, cu pletele fluturându-i aidoma dragonului dacic, Cristina Maria Bălășoiu își încheie astfel cavalcada iubirii neîmpărtășite: ,,Să mă duci departe, cu gândul,/ Să-mi lăsați părul să mi-l adie vântul,/ Să-mi citiți dorul meu de sat
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor by http://uzp.org.ro/dan-lupescu-despre-izvoarele-cristinei-mariana-balasoiu-ca-taina-si-chemare-a-obarsiilor/ [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
spun din proprie experiență că aurul are tentații mari! CĂPITANUL ARNĂUTU:(ridică pocalul)Atunci să bem și să pornim la drum! Fiecare își ridică pocalul și-l golește până la fund. EXT. / ÎN PĂDURE / NOAPTE Cadrul reprezintă pe cei patru călăreți galopând pe un drumeag din pădure la lumina lunii. Din când în când se aude țipătul unei păsări de noapte. Câte o bufniță îi privește curioasă din tufișuri, apoi fâlfâie din aripi printre ramurile arborilor. Undeva mai departe un huhurez își
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Regatul_lui_dracula_ii_scen_ion_nalbitoru_1386620701.html [Corola-blog/BlogPost/361687_a_363016]
-
osul carnea și sângele și-au început să încolțească din pământ unul câte unul iarba este cuvântul cu coaste de dor ieșit la păscut de rouă copacul este cuvântul cu degetele care mângâie păsări grâul este cuvântul cu sânge albastru galopând printre fluturi și vântul e o respirație de cuvânt cuvintele acestea vorbesc într-o altă limbă pe care nici îngerul n-o înțelege Referință Bibliografică: unde se duc cuvintele / Vasile Pin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1108, Anul IV
UNDE SE DUC CUVINTELE de VASILE PIN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Unde_se_duc_cuvintele_vasile_pin_1389530222.html [Corola-blog/BlogPost/359928_a_361257]
-
de toți sfinții, câ „Copchilul ista numai din vina mea e de-o încăpățânare bolnavă”, Cred că din asta i s-a tras și moartea: Niște cai s-au speriat de o vulpe turbată, care încerca să-i muște și galopau înebuniți, aruncând mereu cu copitele dindărăt, să lovească în animal. Costan se juca în mijlocul drumului, l-am strigat, l-am rugat, n-a vrut să fugă din calea cailor. După zece ani timp în care ai copilărit tu și surorile
UN MĂRŢIŞOR PENTRU MAMELE NOASTRE IN MEMORIAM de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 by http://confluente.ro/constantin_t_ciubotaru_1488333447.html [Corola-blog/BlogPost/354953_a_356282]
-
trebui ca lirismul să fie doar înnegurat, negator, pesimist? De ce n-ar fi loc și pentru ceea ce se numește “la joie de vivre”? Iată o mărturisire, din multele citabile: “...atât de vesel sunt că port în mine/ un mânz ce galopează ne-ncetat” (Bolnav de poezie, 27). Pe Ioan Vasiu, poezia, Zâna și Doamna sa, l-a făcut fericit, l-a făcut și îl face să trăiască frumos - străjer postromantic, la porțile maiestuoasei și nepieritoarei cetăți: “am în priviri două fântâni săpate
EUGEN DORCESCU, UN CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI IOAN VASIU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 by http://confluente.ro/Eugen_dorcescu_un_cuvand_des_eugen_dorcescu_1393686276.html [Corola-blog/BlogPost/367443_a_368772]
-
pe cale, Și-apucasem să uit de amoruri banale, Când în să te goleai de un caftan străveziu. Mă făcuseși postaș între mâine și ieri, Peste toamne împărțind jurămine deșarte, Pe la alte caftane ale altor muieri, Țesălate dorințe peste dulci primăveri, Galopând înspre viața, galopând către moarte. Dar din goana-mi nebună de comis-voiajor Sub copite scrâșnindu-mi, apucate pe-un hau, Mă opream prosternat peste aprinsu-ți bujor, Nechezând după nopți și-amintirile lor, Ca să pasc roua sfântă peste pântecul tău
POEME DIN CUMPĂNA VIEŢII de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/daniel_ionita_1448805898.html [Corola-blog/BlogPost/383153_a_384482]
-
să uit de amoruri banale, Când în să te goleai de un caftan străveziu. Mă făcuseși postaș între mâine și ieri, Peste toamne împărțind jurămine deșarte, Pe la alte caftane ale altor muieri, Țesălate dorințe peste dulci primăveri, Galopând înspre viața, galopând către moarte. Dar din goana-mi nebună de comis-voiajor Sub copite scrâșnindu-mi, apucate pe-un hau, Mă opream prosternat peste aprinsu-ți bujor, Nechezând după nopți și-amintirile lor, Ca să pasc roua sfântă peste pântecul tău. Azi îmi mestec
POEME DIN CUMPĂNA VIEŢII de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/daniel_ionita_1448805898.html [Corola-blog/BlogPost/383153_a_384482]
-
ZI În lumea-n care pământul e plin de intersecții, Noi rânduiți de parcă am fi doar condamnați, Pământ ce nu mai are răscruci pentru direcții, Ne regăsim pierduți, uitați, atât de- nstrainati. Nici calul nu mai are libertatea de a galopa, Vândut fără de suflet la licitațiile severe, Cu coama pieptănata, pe fruntea-i stinsa stea, Rămâne doar o iluzie a gândului ce piere. Sălbaticia noastră primează în natură, Sunt lei închiși în cușcă și ciutele ucise, De parcă n-am iubi pământul
DUMINICA E ZI de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 by http://confluente.ro/silvana_andrada_1463715331.html [Corola-blog/BlogPost/379041_a_380370]
-
Acasa > Poezie > Amprente > C’AI - PUTERE-N LIBERTATE Autor: Liuba Botezatu Publicat în: Ediția nr. 1974 din 27 mai 2016 Toate Articolele Autorului Aleargă, roibul meu! Galopînd spre zări cu zel, Fă-mă să mă simt regină în decorul gri-mizer, Fă să uit de tot realul, când, lipit' de trupu-ți fier, Zbor nici-unde-n infinit și să ies din efemer! Plimbă-mă prin văi și dealuri, văgăune și
PUTERE-N LIBERTATE de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 by http://confluente.ro/liuba_botezatu_1464364353.html [Corola-blog/BlogPost/343006_a_344335]
-
Ea e vîntul sălbatec, armăsarul de foc, Măi respir o secundă, dacă mai am noroc, Eu sînt muntele aprig încolțit doar de zei, Prometeici, gigantici, ca nărozii atei, Eu pășesc peste dealuri, cad în floarea de crin, Mă aud deodată galopînd și suspin- Eu sînt ultima ceață, sînt ciulinii de foc, Măi respir înc-o dată, nu aici, în alt loc ... & POEM ABISAL Pentru iubita mea Artemis vendredi 6 novembre 2009 Lyon Poetul are harul să mărunțească visul Și pulberea de aur
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 by http://confluente.ro/Jeune_vierge.html [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
Ea e vîntul sălbatec, armăsarul de foc, Măi respir o secundă, dacă mai am noroc, Eu sînt muntele aprig încolțit doar de zei, Prometeici, gigantici, ca nărozii atei, Eu pășesc peste dealuri, cad în floarea de crin, Mă aud deodată galopînd și suspin- Eu sînt ultima ceață, sînt ciulinii de foc, Măi respir înc-o dată, nu aici, în alt loc ... & POEM ABISAL Pentru iubita mea Artemis vendredi 6 novembre 2009 Lyon Poetul are harul să mărunțească visul Și pulberea de aur
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 by http://confluente.ro/Jeune_vierge.html [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
Ea e vîntul sălbatec, armăsarul de foc, Măi respir o secundă, dacă mai am noroc, Eu sînt muntele aprig încolțit doar de zei, Prometeici, gigantici, ca nărozii atei, Eu pășesc peste dealuri, cad în floarea de crin, Mă aud deodată galopînd și suspin- Eu sînt ultima ceață, sînt ciulinii de foc, Măi respir înc-o dată, nu aici, în alt loc ... & POEM ABISAL Pentru iubita mea Artemis vendredi 6 novembre 2009 Lyon Poetul are harul să mărunțească visul Și pulberea de aur
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 by http://confluente.ro/Jeune_vierge.html [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
grabă. În fiecare vacanță, o regăsea cu aceleași dune, încremenite parcă pe vecie în același loc, regăsea scaieții ce-și ascundeau cu grijă spinii prin nisip, înțepându-i pe cei neatenți când se așteptau mai puțin, regăsea neliniștea vântului ce galopa neobosit locurile precum un cal sălbăticit, regăsea mirosul acela inconfundabil, umed și sărat ca de vietate marină și totuși... privirile-i continuau să caute ceva și senzația de gol ca interiorul unui clopot imens care i se căsca în suflet
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1473269413.html [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
are de toate, totuși nu este fericit. Pe bună dreptate: pentru că nu știe că este fericit. Și esența vieții nu este să „fii “, ci să știi că „ești“ fericit. Încălecat pe Roib, calul amintind de Pegas, per¬sonajul cărții a galopat spre insula dorințelor. O fabulă cu iz istoric și politic, în acest context, dezvoltă autorul. Călătoria personajului se oprește pe „Insula dăruiri și binefacerii depline“, unde „Darius a devenit un adevărat medic na¬turist care multe vieții a salvat ( ... )”, iar
PLANETA INSULARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 910 din 28 iunie 2013 by http://confluente.ro/Drmircea_pavel_morariu_plane_al_florin_tene_1372401304.html [Corola-blog/BlogPost/346189_a_347518]
-
intelectual contemporan cu noi, Academicianului Eugen Simion, autorul strecoară subtil un reproș fundamental, pe tema eternului conflict dintre politică și cultură. Mi-a rămas în minte un superb citat din Volaire, emblematic pentru subiectivismul care ne poate orbi, uneori: „imaginatia galopează, dar judecata merge la pas”. Parcă anume alese pentru a ne dezamorsa tonul apăsat din materialul anterior, urmează pastilele într-un vers semnate de Ion Pillat, montate pe fundalul unor imagini pe care, iată, internetul le face posibile (dealtfel unul
O DIMINEAŢĂ CÂŞTIGATĂ, GRAŢIE PUBLICAŢIEI VIRTUALE CETATEA LUI BUCUR de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 by http://confluente.ro/Gabriela_calutiu_sonnenberg_gabriela_calutiu_sonnenberg_1375236500.html [Corola-blog/BlogPost/361210_a_362539]
-
tulbure cu prezența lor plimbarea-i matinală, consimțind doar doicii sale și a două creaturi cu chip de fiare să o urmeze. Avea în minte un secret doar al ei pe care nimeni altul nu îl cunoștea. A continuat să galopeze pe unicornul său alb Yoki, către poalele Muntelui de Foc și alături de ea pe un cal murg, venea Tharika doica sa, bombănind nemulțumită de nesăbuința tinerei sale stăpâne care se avânta în calea pericolelor cu ochii închiși, de Kalystru chinocefalul
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1463254905.html [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
Era de al meu. Ajung să mă împrietenesc cu el și o țineam tot într-un chef, mergeam cu șareta prin satele învecinate pe la nunți și întreceri de volei, chefuiam de toți întrebau că cine suntem. Eu eram vizitiul și galopam cu calul cântând de ziceam că pentru noi îi sfârșitul lumii, dar îi dădeam zahar cubic și mă mai împăcam cu el. Ce să vă zic, mă înțelegeam foarte bine cu comandantul punctului și cred că acesta era motivul pentru că
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE VI de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 by http://confluente.ro/Petitie_catre_vremurile_odioase_vi.html [Corola-blog/BlogPost/370960_a_372289]
-
vă zic, mă înțelegeam foarte bine cu comandantul punctului și cred că acesta era motivul pentru că mă pune la magazia de alimente. Aici sunt cuminte și nu fac nici o boacănă, mai călăream eu calul dar nu-mi plăcea decât când galopam la vale... ...Eram catalogat ca limbut - zicea cineva cu atâta ură de îi venea să te bage-n pământ - "îți rup gura de..."când eram pe cal călare. Cred că mi se mai trage și de când i-am zis cultul
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE VI de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 by http://confluente.ro/Petitie_catre_vremurile_odioase_vi.html [Corola-blog/BlogPost/370960_a_372289]
-
CÂND PLÂNGE PĂMÂNTUL Autor: Valer Popean Publicat în: Ediția nr. 2274 din 23 martie 2017 Toate Articolele Autorului Când plânge pământul Plânge-n taină iar pământul, Nemurirea ninge-ntr-una, Simt cum zdruncină cuvântul Tot ce am și am doar Luna, Timpul galopează-n șoaptă, La fântână-i prea mult dor, Semănând sămânța coaptă Răbufnită-n tainic zbor... Plângi în noapte suflet trist După creanga desfrunzită, Plângi în taină biet artist Soarta ta e-o soartă tristă, Plânge-n taină iar pământul Simt
CÂND PLÂNGE PĂMÂNTUL de VALER POPEAN în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 by http://confluente.ro/valer_popean_1490262899.html [Corola-blog/BlogPost/378845_a_380174]
-
chiar dacă are de toate, totuși nu este fericit. Pe bună dreptate: pentru că nu știe că este fericit. Și esența vieții nu este să „fii “, ci să știi că „ești“ fericit. Încălecat pe Roib, calul amintind de Pegas, personajul cărții a galopat spre insula dorințelor. O fabulă cu iz istoric și politic, în acest context, dezvoltă autorul. Romanul “Planeta insulară” ne face să gândim că nicio știință nu-și este suficientă sieși. Orice știință se împlinește dincolo de ea însăși, se extinde dincolo de
MIRCEA PAVEL MORARIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1441798757.html [Corola-blog/BlogPost/378236_a_379565]
-
n-am lăsat ca răul să rămână. Un geamantan de cărți și cutezanță Au fost imboldul pasului spre mâine. A fost și cozonac, a fost și pâine, Și clipe de alint și de romanță. Pe urmă, casa, pruncii ... Viitorul A galopat și i-am văzut cum cresc Frumoși și împliniți în mod firesc, Venit-a vremea să-și înceapă zborul. Atâția pași spre zarea ce îngână Alt azi și poate-un mâine, mână-n mână ... *** O zi specială pentru mine ... 40
MÂNĂ N MÂNĂ ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1456640636.html [Corola-blog/BlogPost/377957_a_379286]
-
ne face să râdem copios. Aplauze! Ura și la secție! A, scuze, apropozitos de Evul Mediu! (pe care mă scuzați, dar l-am învățat cu majuscule, dom' șef). -Salutăm la fel de călduros acțiunile reunite ale colegilor matale care opresc toate căruțele galopând pe DN1. NOT! -Ovaționăm forța redutabilă polițienească ce oprește și împrăștie nunțile romulane ilegale, de pe arterele circulate. NOT! -Apreciem, bey, fulgerătoarea intervenție asupra șmecherilor care depășesc coloana la semafor prin stânga refugiului de tramvai. NOT! Never! -Aplaudăm controalele stricte asupra
RĂZBOI. Găinușă și Godină atacuri sub centură by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/106000_a_107292]
-
neștiut de cuvânt, Prilej să gust culoarea iluzoriei suduri Mai târziu disipată de albastru vânt. Iertătoare marea se așează la picioarele mele și-mi sărută mâna timidă cu un val, iar eu scriu poeme dispărutelor stele gând verbul le cutreeră galopând pe cal. Din larg mă pândesc recife de coral și stei Ce curg drum pe val de întârziată lună Când lumea se trezește dedesuptul ei Ea se lasă ancorată la cheiul zilei ce se-adună. E clipa când timpul își
DIMINEAŢA DEVREME de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Dimineata_devreme.html [Corola-blog/BlogPost/356573_a_357902]