345 matches
-
ucide animalele de lux și dă foc palatului. Dar toate și femeile, și supușii și jivinele trăiesc, iar turnurile de aur ale palatului (metaforă a Poeziei, reluată în poemul Cântec din cel mai înalt turn) strălucesc la fel ca înainte. Galopând, într-o seară, Prințul se întâlnește cu Geniul, "de o frumusețe inefabilă", și se aneantizează unul în celălalt au murit împreună într-o "sănătate esențială". "Prințul era Geniul, Geniul era Prințul". Or, prințul confundat cu Geniul este Poetul care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cânte în el; în abisurile conștiinței, preferații săi bunici, morți deja, cântă dulci cântece de leagăn viitorilor nepoți, nenăscuți încă. I se relevă eternitatea în dragoste; lumea dobândește în ochii săi sens, a aflat cărarea inimii fără a avea de galopat pe câmp neliniștit. Zgomotul vieții începe să se schimbe în melodie; meditează, înțelegând-o deja, în sensul judecăților sintetice și în formele a priori, ordonatorul etern al haosului extern este dragostea. Atinge substanțialitatea lucrurilor, tangibilitatea lor prin tact spiritual; îi
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
temperamentală. Autorul dă glas unei energii ce se străduiește a se struni, a se rosti economicos, în ascuțișul unor însemnări succinte: "Potcovit cu luna/ Purtînd stelele-n coamă/ Luceferii-n ochi/ Răcorile-n nări/ Iar liniștea pe copite/ Roibul negru/ Galopează peste noi/ Spre-a nu tulbura/ Apele somnului" (Pastel de iarnă). Imaginile converg însă, în pofida abrevierii lor, într-un dinamism ce dă pe dinafară, precum o fiertură în clocot: "Copacii/ Aceste/ Revoluții vegetale.// în mine fierb ochii/ Adînci violenți/ Ai
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
Mai toată vremea, atât cât stătu culcată pe pat, Victoria își duse, pe rând, ambele mâini la ceafă și o masă, semn că o durea grozav de tare locul acela; fără îndoială că i se trăgea de la sângele ce-i galopa atât de anormal, atunci, prin vene. De câte ori Șerban încerca, prin toate mijloacele, să comunice cu dânsa, de atâtea ori primea niște răspunsuri neclare și încet rostite, din care nu pricepea mai nimic. De altfel, foarte greu te puteai înțelege, în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
spun, prolix și cu multe ocoluri, Într-una din „conferințele ne rostite” pe care le voi aduna În Calomnii mitologice. Și care se va intitula „Cu melancolie, despre barbari”. Când barbarii veneau din afara Romei și amenințau porțile lumii civilizate, ei galopau, Îmbărăcați cu piei de animale, prin stepele „dinaintea gândirii”. Azi, neobarbarii umblă, În limuzini elegante, Îmbrăcați În costume provenite de la cele mai bune case de modă, pe autăstrăzile „post-gândirii”. Ce-i de făcut? Habar n-am. Știu, doar, că În
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
magilor, le călăuzise drumul le încălzise inimile și-i adusese într-o lume în care se bucurau nu numai de căldura unui soare ocrotitor, ci și de lumina acestuia. Aprilie își pusese bidivii la un docar nou-nouț și începuse să galopeze împreună cu Mihăiță și Vișinel spre Cireșar, în întâmpinarea bacalaureatului. Examenul, asemenea unui judecător intransigent, oferindu-le împricinaților, cu gentilețea-i cunoscută, subiecte de teză deloc îmbietoare. Urmă examenul oral. Pe masa examinatorilor se aflau zeci de bilețele caligrafiate cu grija
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
puternică, dulce-animalică Îl izbi În față. Se retrase Îngrozit când surprinse capul bătrânei Întors spre el, cu o privire languroasă, satisfăcută. Începu să alerge din nou. Avea cămașa udă În spate, iar În auz distingea o muzică cu tonalități ridicate. Galopa aproape În neștire, ocolind străduțe obscure, cu clădiri dărăpănate și puzderie de sârme cu rufe Întinse la uscat, un teren viran, plin de gunoaie și gropi la tot pasul. Încetini când descoperi lângă un pietroi ceva strălucitor. Era un ciob
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
acela, cu capul pe pervaz, ca să văd în jurul meu și am tras cufărul pe piept, ținându-l cu amândouă mâinile. Biciul șuieră; caii porniră sforăind. Aburii care ieșeau din nările lor lăsau o dâră ca de fum în aerul ploios; galopau cu salturi ușoare. Picioarele din spate, descărnate, cu copitele semănând cu ciotul mâinii unui hoț, care, conform Legii, după ce i se taie degetele, se înmoaie în ulei clocotit, se ridicau și se lăsau fără zgomot. Zurgălăii de la gât răsunau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mâna pe niște cai de soi, te poftesc să privești în urma mea... Moș Dumitru a adunat dârlogii în pumni, s-a aplecat ușor înainte și, strângând calul între pulpe, l-a îndemnat la... trap și apoi la galop! Pe măsură ce calul galopa din ce în ce mai tare, trupul lui moș Dumitru se apleca tot mai mult pe gâtul calului... La un moment dat, s-a auzit chiar și un chiot tineresc, iar mâna dreaptă a prins a se roti în aer, ca și cum ar fi mânuit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mele integrități fizice, când cataclismele Îmi despicau somnul În două. Curând aveam să descopăr și strania legătură dintre vise și bucătăria spitalului, aflată, cred, la numai câțiva metri de salon. Aroma unui gulaș mă trimitea, odată cu adormirea, În plină pustă, galopând pe un armăsar Înspumat spre curtea lui Árpád, Împins de aburul leneș prin tubul unei macaroane nimeream În plin carnaval venețian, de unde izul unsuros al cartofilor prăjiți mă propulsa, evident, Într-un restaurant McDonald’s, transpirând deasupra băii sfârâitoare de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ar fi un cașalot străpuns de cange și pus la murat. Afară, teatrul de operațiuni al furtunii s-a deplasat. Norii cirrus de la soare-răsare sunt niște generali Înfrânți, care fug cu steagurile și uniformele zdrențuite din calea cumulonimbușilor victorioși, ce galopează dinspre asfințit. „Ai de gând să stai toată noaptea acolo?“ Câte o lance de lumină dezvăluie Încă o dată situația catastrofală de pe câmpul de luptă. O rafală de săgeți lichide răpăie pe teritoriul nimănui, e clar că uscatul pierde teren, că
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cu toții cum opt ponei lucioși de polo - câte patru de fiecare echipă - au ieșit În galop pe terenul Înzăpezit. Echipa Mercedes Moscova juca Împotriva echipei Cartier General Four. —Uite-l acolo, nr. 3, spuse Lauren, arătând spre un bărbat care galopa cu viteză pe partea cealaltă a terenului. Este mortal tipul. E uimitor. Lauren este singura fată pe care o cunosc capabilă să-și dea seama dacă un tip este mortal chiar dacă fața lui este complet ascunsă de o cască și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
a insensibilității la ironie din partea celor care le practicau, Alan își pierduse controlul. Propria sensibilitate, de dimensiunile unui Arnold Schwarzenegger, sărise peste etapa amfetaminelor, a peep-show-urilor, a chiloțeilor decupați și a țigărilor cu marijuana. Trecuse cu mult de ele și galopa către acest coup de foudre pe care îl reprezenta chestia lui Bull. Asta îl făcea mai puțin bărbat. Revenise la faza adolescentină a homoerotismului. Tremura pe tușă, cu coapsele prea înguste să umple cracii largi ai pantalonilor de rugby. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ochii, fiindcă ea știa prea bine că băiețelul Filip nu-și visase să se facă aviator, ci argitect și gebul), tipul bănuiesc c-ar fi vrut să-și frece palmele, dar se abținea strategic, se simțea călare pe cai mari, galopa, mă credea prins cu totul în plasa lui de păianjen kaki, amâna să-mi dea lovitura mortală doar de dragul oratoriei, până când l-am întrerupt, așa, într-o doară, mestecând un dumicat de pâine, și l-am întrebat ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ca pe un mănunchi de răspunsuri la cele câteva Întrebări grave care-i arau sufletul, venite sub forma unei rupturi adânci și a unor pierderi dureroase, ireversibile. Transfigurat, cu ochișorii săi mari Înecați În șuvoiul de lacrimi fierbinți, cu inima galopându-i năpraznic și zbătându-se din toate puterile lui de copil să scape din brațele bunicii Ileana (de-a dreptul speriată de Încrâncenarea dureroasă a clipei) striga Înecânduse printre sughițuri amare: Tăticule! Tăticuțule! Bunița! Mamaia! Va, Au!, Au!, Au! S-
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Vin to’mai deseară pe noapte! Ț-am făgăduit să te nvăț ceva și vreau să-mi țin ...cuvântul! Vrei? O amețeală ciudată puse stăpânire pe Va și nu-și putea explica din ce cauză dârdâia emoționat, În timp ce inima Îi galopa nefiresc. Din mulțimea sentimentelor contradictorii care Îl Încercau cu intensități diferite, au Învins la modul strict natural și firesc cel al setei de cunoaștere și teama de necunoscut, chemarea pentru toți și pentru toate cele care compun imensitatea lumii vii
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
au spus la unison „săru’ mâna, mămicî” și au plecat către bunicu’ Ghiorghi. Băiatul știa de mic să călărească, mărturie stăteau cele câteva cicatrice de la piciorul stâng și mâna dreaptă, obținute de pe vremea când se perfecționa În arta călăriei și galopa pe la Fântâna moșneagului, la vale! Mergeau În trapul mărunt al Mânzei, Marinița Îl ținea de nevoie pe după mijloc, această dependență față de el Îi făcea bine, mai accelera și schimba trapul cu galopul și-atunci fata Încerca să se țină cât
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Mai toată vremea, atât cât stătu culcată pe pat, Victoria își duse, pe rând, ambele mâini la ceafă și o masă, semn că o durea grozav de tare locul acela; fără îndoială că i se trăgea de la sângele ce-i galopa atât de anormal, atunci, prin vene. De câte ori Șerban încerca, prin toate mijloacele, să comunice cu dânsa, de atâtea ori primea niște răspunsuri neclare și încet rostite, din care nu pricepea mai nimic. De altfel, foarte greu te puteai înțelege, în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
a desprins luminând o secundă mobilele din odaie. Și imediat coatele tale s-au agitat, corpul s-a îndepărtat răsucind șoldurile și umerii care s-au desprins din bretele, și am rămas singur salivând a pagubă, legănat de vagoanele care galopau spre canalele de scurgere, spre plaje și vaporașele de Linie, legănat, dragostea mea, de valurile fluviului, strângând în mâini, într-o atitudine de rugăciune, absența unei fese. În pensiunea unde am locuit, scumpo, înainte de a cunoaște familia mamei mele, nu
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
încheieturile și mădularele-i trosnesc, Cea care-și frânge mâinile și nu mă părăsește, La care tot vin și vin musafiri-musafiri, și tânjesc. Care de la trosnetul buștenilor, bravada lui Rakozi,* De la flaconașe în sufragerie, de la sticlă și musafiri După ce va galopa pe clapele pianului, va sări - De la rozete, de la roze, de la arșice și sâmburi, Pentru ca, slăbindu-și coafura, și buton de ceai - fudul, Zbanghiu, - prinzându-l la cingătoarea înflorată, Valsând întru glorie, să glumească, mușcând șalul Ca pe un supliciu, înfierbântată
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
și să iubească norul care de cât de ambiguu este se diluează în acest obiect și mai vag decât norul și mai fragil, de asemenea, trupul! trupul, trupul, adevăr atât de final, sete atât de diversă, și acest cal nebun galopând în pat, plimbând inima celui care iubește. Iubire - fiindcă ești cuvântul esențial Iubire - fiindcă ești cuvântul esențial începe-mi cu tine cântul. Călăuzește și versul meu, iubire, iar atunci sufletul cu dorința, și membrul cu vulva unește-le. Cine-ar
Carlos Drummond de Andrade - Amorul natural by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/7653_a_8978]
-
Atunci Morrison și-a ridicat muzicuța, ca și cum ar fi vrut să dea culoare cuvintelor, și a zburat ca și cum ar fi fost propria sa torpilă în cântecul «Mystic Eyes». Era șocant, sânge în luminișul păduratic, călărețul fără cap în Derby-ul Kentucky galopând în direcția greșită, și a durat doar atât cât să nu fii sigur că s-a întâmplat cu adevărat.” Cartea lui Greil Marcus conține, desigur, multe analize „la rece”, temeinice, competente, convingătoare. Dar ea trăiește mai ales prin astfel de
Van the Man (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5929_a_7254]
-
întoarcă în desișul pădurii. Împușcat, marele roșcat se-ntoarse rânjindu-și colții spre spate, la piciorul rănit, apoi sări în urma tovarășilor săi. Și, pe aceleași urme pe care veniseră, alergau acum înapoi, dispăreau în sălbăticia codrului, toți șapte. După care galopară, ca mai înainte, doar în urma celui din spate, a roșcatului cel mare, câte o picătură de sânge împestrița zăpada, o mică picătură de sânge, purpurie. Dar ei înaintau, totuși, mai departe, mai departe, în ritm egal... În seara aceea, șapte
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
mormăi încetișor și, uneori, brusc ca o străfulgerare, își arăta sclipirea colților imenși albi. Ceilalți nu ripostau, doar îl țintuiau, nemișcați, cu privirile lor flămânde, verzi, înțelegătoare... De-acum e noapte... Șase lupi coborau în vale, spre stâne, spre oi. Galopau în șir, călcând în aceleași urme. Se strecurau pe zăpadă de parc-ar fi fost niște umbre, umbre de zăvozi. Din loc în loc se opreau, amușinau, ascultau, apoi înaintau iar mai departe, mai departe... Pe cornișa pe care stătuseră aseară
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
atins, miamintesc de pieptenele care cobora pe păr după cum îmi amintesc (dar să fie oare amintiri sau episoade pe care le inventez, pesemne că nus decât episoade pe care le inventez) de bunicul sfidând armata și pe țărani și tata galopând cu pușca, iar calul înfiorat de spaima care i se observa după sudoarea de pe greabăn în timp ce ăia dărâmau secerătoarea și bazinul cu apă, apa din bazin țâșnind pe pământ și calul cabrându-se în jetul de apă, una din slujnicele
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]