11,135 matches
-
1987. Am plecat singură. Era noapte, orașul era mort, doar mizeria lui întâlnită la tot pasul, era poleită de cuvintele politicienilor optimiști ai vremii, în ziarele pregătite pentru dimineața zilei următoare ... Străbăteam strada întunecată, trotuarul acela îngust, mărginit de un gard de beton, bătrân, înclinat de vreme, fisurat de cutremur, gata să se năruiască ... Peste gard se aplecau salcâmii, își scuturau florile albe, împrăștiind parfumul inconfundabil cu efect sedativ ... Mi se părea că aveau parfumul morții și călcam florile în picioare
UN ROMAN CU CHEIE INIŢIATICĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355538_a_356867]
-
pasul, era poleită de cuvintele politicienilor optimiști ai vremii, în ziarele pregătite pentru dimineața zilei următoare ... Străbăteam strada întunecată, trotuarul acela îngust, mărginit de un gard de beton, bătrân, înclinat de vreme, fisurat de cutremur, gata să se năruiască ... Peste gard se aplecau salcâmii, își scuturau florile albe, împrăștiind parfumul inconfundabil cu efect sedativ ... Mi se părea că aveau parfumul morții și călcam florile în picioare ca și cum aș fi vrut să lovesc moartea, să mă răzbun ... Dincolo de gard lăsasem spitalul, rezerva
UN ROMAN CU CHEIE INIŢIATICĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355538_a_356867]
-
se năruiască ... Peste gard se aplecau salcâmii, își scuturau florile albe, împrăștiind parfumul inconfundabil cu efect sedativ ... Mi se părea că aveau parfumul morții și călcam florile în picioare ca și cum aș fi vrut să lovesc moartea, să mă răzbun ... Dincolo de gard lăsasem spitalul, rezerva în care zăcea trupul tău nemișcat și rece. Pașii mă duceau spre casă și mă obsedau gemetele tale, chemările vieții în lupta cu boala, agonia care se prelungise atât de mult ... Moartea intrase în viață, iar viața
UN ROMAN CU CHEIE INIŢIATICĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355538_a_356867]
-
Acasa > Versuri > Farmec > DREPTATE SI PUTERE Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 341 din 07 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Dreptatea a căzut răpusă Este atârnată-n gard, peste redută, Și a plesnit in frunte un semi-adevăr Ca să ofilească florile de măr. Ce dogmă pică-n caznă și usucă Individul cu puterea lui coruptă, O excepție care contrazice Pe un mare filozof, cu nume Nietzsche. Dreptatea este supusă
DREPTATE SI PUTERE de PETRU JIPA în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351401_a_352730]
-
lui Caragiale(vezi discursul lui toderici la finele anului școlar). Limba moromeților este elemental cel mai authentic pătruns în țesătura romanului. Vocalismul respectă normele limbii literare, dar adesea vocala e se închide la i: zilili, e la ă: dăschide, pă gard etc. Fricativa palatală h are o aspirație surdă: oți, Miai etc, adjectivele se substantivizează când denumesc însușiri negative: borțoaso, blegule, chiorule, dosăditule, măgâreațo, nebună, prostule, puturosule, pârlito, tâmpito, prăpădito, izmenito etc. Prin fenomenul interdicției de vocabulary, cuvântul iradiază, aidoma ca
ION IONESCU BUCOVU: Gânduri despre MOROMEŢII la 60 de ani de la apariţia romanului () [Corola-blog/BlogPost/339413_a_340742]
-
a dispărut soarele.El mai ținea pământul să nu se învârtească prea rău. -Să nu amețească vârcolacii! -Vrei să spui că oamenii! - Păi...care oameni? Doar am stabilit că ne aflăm în lumea vârcolacilor. Tot discutând și bălăgănindu-se dintr-un gard în alt gard au ajuns la cârciumă.Prin geam se vedea că și aici, nu merge lumina. -Nici aici nu au buleftrică! -Au lampă! Nu ca noi lumânare... Cu chiu cu vai au nimerit ușa. -Măi Costică, rău se învârtește
VÂRCOLACII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346846_a_348175]
-
El mai ținea pământul să nu se învârtească prea rău. -Să nu amețească vârcolacii! -Vrei să spui că oamenii! - Păi...care oameni? Doar am stabilit că ne aflăm în lumea vârcolacilor. Tot discutând și bălăgănindu-se dintr-un gard în alt gard au ajuns la cârciumă.Prin geam se vedea că și aici, nu merge lumina. -Nici aici nu au buleftrică! -Au lampă! Nu ca noi lumânare... Cu chiu cu vai au nimerit ușa. -Măi Costică, rău se învârtește pământul! Au înaintat
VÂRCOLACII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346846_a_348175]
-
tolerată la culesul viei doar cu pălăria pusă peste un batic de voal și, neapărat, cu mănuși în mâini. Cât privea băiatul, era ținut din zori și până la apusul soarelui la muncile din curte: îngrijitul animalelor, reparatul adăposturilor și al gardurilor despărțitoare dintre compartimentele ogrăzii, curățatul livezii de uscături, udatul straturilor din grădina de zarzavat, adâncirea gropanului pentru scaldă în cotețul porcilor; chiar și mutatul latrinei tot el îl făcea. Bietul Artemie venea de la Frații Buzești domn, alb și frezat și
CAPITOLUL 2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342853_a_344182]
-
la aceste jocuri copilărești care aveau un farmec nespus. În anii aceia, jucăriile erau ca și inexistente. Jocurile erau inventate de țânci sau preluate de la frații mai mari. Și băieții mai răsăriți aveau jocurile lor: „Se adunau în curtea fără gard a bisericii Precista, lângă mormântul părăsit al unui prelat din alt veac unde jucau poker sau barbut, făceau poștă la chiștoace, înjurau ca niște camionagii și din când în când, scuipau cu măiestrie în colbul de pe jos.” Adevărați fii ai
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
bucuria că au meșteșugit ceva singuri. Se știe că în copilărie, cei mici iau în stăpânire locurile unde se simt bine și se joacă, mai bine zis, locurile unde au deschis ochii. Un astfel de loc este și curtea fără gard a bisericii Precista, căreia copiii îi cunosc toate ungherele, chiar dacă ea este închisă pentru reparații și nu se permite accesul în ea. Dar, spune-i unui copil că nu are voie să se ducă undeva și drept acolo va merge
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
Poezie > Pamflet > ACTA EST FABULA Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 306 din 02 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Un cățel frumos și tandru Prea satul de occident, A plecat în lumea mare Să cunoască... Un poet! Merge peste garduri multe Nu cunoaște vreun decret Ce nu l-ar lasă pe dânsul, Să colinde spre concret. A ajuns, din întâmplare. A ajuns la un răzor, Unde câinii stau să fugă Fugăriți de regizor. Vameșul, cățelul mare, Care stă cu laba
ACTA EST FABULA de PETRU JIPA în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348979_a_350308]
-
mai spus, cu majoritatea caselor construite din lemn, dar și din beton și vopsite în tot spectrul coloristic posibil. Era un oraș al culorilor. Casele erau înșiruite dea lungul străzilor având temeliile ieșite direct din trotuar, fără curți și fără garduri, fie pe coline sau pe șes, cam asemănătoare ca arhitectură, nu mai înalte de două-trei etaje cu mansardă cu tot, un oraș ca în cărțile viu colorate ale lui Kristian Andersen, în care editura a dorit să atragă interesul celor
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363272_a_364601]
-
Bogdan, să dăm de mâncare la păsări. Dana de obicei nu arunca resturile de pâine care se uscau sau le rămâneau, ci se duceau în apropiere de casă, unde sunt patru lacuri în cascadă, dar numai unul era împrejmuit cu gard din plasă metalică și plin cu pasări, unde le dădea de mâncare aceste resturi de pâine uscată. În apropiere era o biserică înaltă, nu știu pentru ce cult religios, dar avea o formă ciudată, ca a unui vagon dreptunghiular, dar
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363272_a_364601]
-
gri, portocalie, cu balcoane sau fără, cu mansardă sau acoperișul în două ape, din lemn unde scândurile erau montate una peste alta pe orizontală sau cu altă scândură montată peste doua îmbinate cap la cap pe verticală. Erau case fără garduri, fără curți, dar cu flori în ghivece la ferestre, cu gazonul tuns scurt. Nimeni nu le încălca proprietatea, nimeni nu-i deranja, de nimeni nu trebuiau să se ferească. Puteau să lase în curtea așa neîngrădită orice obiect, el nu
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363272_a_364601]
-
terminat gâtul lui doi saltă umbrelor cozile între cifra bucuriei și cea a punctului de sfârșit într-un început nesfârșită zbatere cu folos acum reîncepe dansul uite am primit startul într-un inel de gânduri infinitul își ițește creștetul deasupra gardului de întrebări stă vertical plin de răspunsuri fuge fuge nu-l atinge sau atinge-l asumă-ți riscul mai departe valea e adâncă mai departe cântă cântă tu prin stâncă flautu-i departe se aude-n dor pi e-n pacea
3.14159265358979323846264338327950288 ... de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363802_a_365131]
-
despre cum te-a cucerit? Boris David: Am încercat din toate câte puțin, iarăși vorba lui Iglesias. Am încercat atletismul cu marele campion decatlonist Kiss, un fel de tată, nu antrenor, după felul cum avea grija noastră,pentru proba de garduri; am mers la înot cu minunatul antrenor Micki Bácsi pentru liber și spate; am mers, împreună cu doi colegi, Orest și Liviu, la baschet sub conducerea lui Katiala Nagy, fratele pivotului României Liviu Nagy, prieten bun, de altfel, cu mine. Da
BORIS DAVID (III) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383015_a_384344]
-
în formație spre casa miresei. În fața gării erau înșirate multe trăsuri noi, precum în marile orașe, care au luat o parte dintre noii sosiți. Am fost plăcut impresionat de casele din localitate, care erau majoritatea noi, plăcute ca arhitectură, cu garduri noi, înconjurate de grădini vaste cu mulți pomi fructiferi. Am sosit la casa miresei, o casă impozantă, înconjurată de o grădină mare, cu un cort imens în curte, unde erau puse multe mese și scaune, iar pe niște suporturi erau
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]
-
de bilete a gării fluviale, am observat că pe peron existau multe bufete cu bere rece și mici proaspeți, ce împrăștiau un miros apetisant, de-ți dădeau junghiuri prin stomac. Cum aveam și timp destul de așteptat, am așezat bagajele lângă gardul de un albastru spălăcit al unei grădini de vară, confecționat din șipci încrucișate, cu vopseaua coșcovită și am făcut o comandă mobilizatoare, de mici și bere rece. Eram mai destinși, dar nerăbdători să părăsim malul cât mai repede, așa că am
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
sabie sub bărbie, obligându-l astfel pe supus să-și ridice privirea. După trecerea «în revistă» a tuturor se comandă: răspândirea! Ceata de copii se rupe, aleargă fiecare în căte o parte ascunzându-se după arbori, furișându-se pe lângă un gard, pe iarba uscată bântuită de frunzele toamenei căzute din belșug, bătute de vânt spre câmpie. Fondul muzical ne întreține atmosfera de pregătire a luptei care va urma. Deodată una dintre fetițe care se răzlețise de restul, se oprește brusc, parcă
WATERLOO de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 740 din 09 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348719_a_350048]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > E VARĂ Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 2017 din 09 iulie 2016 Toate Articolele Autorului E VARĂ S-a așezat pe vârf de deal Un soare roșu, infernal; Se-ntinde cătina pe gard, Iar macii în grădină ard; Se cheamă-n vie guguștiucii Și freamătă molatic nucii. E vară. Iarba s-a uscat, Iar cerul s-a decolorat. Și stă, și stă în vârf de deal Un soare roșu, infernal; Pădurile par pustiite
E VARĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382119_a_383448]
-
că nu vrea să aibă nimic de-a face cu mine. Ei bine, vreau să-i arăt eu lui! Nu mai vreau să-l văd pe fratele meu când vine cu vitele prin apropierea pământului meu. Fă te rog un gard înalt de trei metri pe marginea pârâului, că nu-mi mai trebuie să-l văd înaintea ochilor. Voi pleca pentru câteva zile de acasă și când vin înapoi vreau să fie gata gardul. -Bine, domnule, i-a zis tâmplarul. Fermierul
IMPERATIVUL IERTARII (MATEI 18:21-35) de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 6 din 06 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344871_a_346200]
-
apropierea pământului meu. Fă te rog un gard înalt de trei metri pe marginea pârâului, că nu-mi mai trebuie să-l văd înaintea ochilor. Voi pleca pentru câteva zile de acasă și când vin înapoi vreau să fie gata gardul. -Bine, domnule, i-a zis tâmplarul. Fermierul a plecat în călătoria lui, iar tâmplarul nostru s-a apucat de lucru. După câteva zile fermierul a venit acasă și tâmplarul l-a întâmpinat spunându-i că a terminat lucrarea. Fermierul curios
IMPERATIVUL IERTARII (MATEI 18:21-35) de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 6 din 06 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344871_a_346200]
-
lui, iar tâmplarul nostru s-a apucat de lucru. După câteva zile fermierul a venit acasă și tâmplarul l-a întâmpinat spunându-i că a terminat lucrarea. Fermierul curios s-a dus să vadă, dar când s-a apropiat, în loc de gard, a văzut un pod frumos și lat peste parau. În câteva minute a văzut la mijlocul podului pe fratele său care cu brațele deschise și cu ochii în lacrimi i-a spus: -Tu esti într-adevăr un om deosebit! După tot
IMPERATIVUL IERTARII (MATEI 18:21-35) de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 6 din 06 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344871_a_346200]
-
hanului Poro din Histria. Era un loc bine întreținut unde poposeau cei mai aleși călători din Pontus Axeinos. În mijlocul căsuțelor se înălța o casă nu prea mare, din cărămizi coapte bine în cuptoarele tracilor. Acest loc de popas avea un gard mare din lemn masiv, înnegrit de vreme, ce amintea de lagărul Burneshei. -Aela! Climene! se auzi vocea iritată a prințesei amazoanelor. Vă caut de ceva timp. Talestri se apropie de prietenele ei și le privi dojenitor. -Nu ai să crezi
LA HANUL LUI PORO DIN HISTRIA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347476_a_348805]
-
plăcerile ori pentru a mă ascunde de părinți să nu mă cheme pentru alte sarcini, care nu se mai terminau, parcă, niciodată. Cum să nu-mi amintesc de acea grădină din care evadam printr-o spărtură făcută de mine în gardul de sârmă și lăstăriș, hoțește, în mare secret, pentru a mă juca în râul și în balta din vecinătate cu ceilalți copii de vârsta mea, vecini sau veniți mai de departe să culeagă lintiță pentru rațe ori să spele animale
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]