65 matches
-
cu un material negru, lucios, plesnit pe alocuri. Tapetul zidului din fața ușii reprezenta un desen zigzagat, verde cu argintiu. Un scrin înalt, îngust, de un negru lucios, care nu părea a fi nici de lemn, nici de metal, și un garderob înalt și îngust, de aceeași culoare, cu o oglindă înaltă și îngustă, elipsoidală, își făceau, cu stângăcie, datoria de uriașe ornamente. Covorul relua modelul verde argintiu al tapetului, adăugându-i câteva linii accentuat negre. O canapea joasă, verde deschis, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Camera era caldă și duduia de zgomotul apei care, curând, deveni inaudibil. — Frumoasă cameră aveți aici, spuse George, așezându-se pe fotoliul capitonat cu creton și apoi ridicându-se din nou, pentru că i se păruse prea jos. Se apropie de garderobul înalt și îngust și se văzu în elipsa argintie, înaltă și îngustă, a oglinzii. Își spuse: „Ăsta-i omul pe care-l urmăream“. (Arăta murdar și nefericit.) — Sunt ocupat, îi spuse John Robert. — Scrieți cartea cea mare? — Nu. — Îmi aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
e momentul să mă furișez în camera ei, ca să mă găsească acolo când se va întoarce. Pe sală nimeni. O secundă, atât mi-a trebuit să mă strecor în odaie. Am închis ușa cu precauție și m-am ascuns după garderob. O așteptam cu sufletul la gură. Deodată, un gând m-a înlemnit: " Dacă se duce la Cici și se întoarce peste o oră, două, ce' fac?" Din fericire îmi scapără prin minte și antidotul: " Plecînd la Cici, ar fi închis
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Dar dacă aș fi fost în dormitor și... și aș fi dispărut, cum v-ați fi dat seama? — Vai, dar apare un semn de obicei. Ultimul meu chiriaș a lăsat o mizerie de nedescris în urmă, cearșafuri peste tot, ușile garderobului date în lături, jumătate din tencuiala tavanului căzută - de atunci n-am mai putut închiria camera. Și urletele lui! înfiorătoare. Dar știam că tu n-o să pleci așa, Lanark. Tu ești un om potolit. Oricum, nu erai în casă, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
întoarse în dormitorul lui. Era o cameră îngustă ca un coridor, cu tavan înalt, cu o ușă la un capăt și o fereastră fără perdea la celălalt. Lîngă un perete se aflau un scaun, un pat de campanie și un garderob; tapetul și linoleumul erau cafenii, pe jos nu era nici un fel de covor, și doar un rucsac pus pe garderob indica faptul că acolo locuia cineva. Lanark își scoase dintr-o mișcare haina și paltonul, le agăță în cuierul din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și o fereastră fără perdea la celălalt. Lîngă un perete se aflau un scaun, un pat de campanie și un garderob; tapetul și linoleumul erau cafenii, pe jos nu era nici un fel de covor, și doar un rucsac pus pe garderob indica faptul că acolo locuia cineva. Lanark își scoase dintr-o mișcare haina și paltonul, le agăță în cuierul din spatele ușii, apoi se întinse pe pat cu mîinile sub cap. Pînă la urmă, oboseala îl va face să se dezbrace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dădea spre un cartier cu locuințe goale, dar el nu vedea nimic în afară de conturul întunecat al feței sale și răsfrîngerea nedeslușită a dormitorului în spatele geamului. îl copleșiră dezgustul, iritarea și unele fantezii sexuale legate de Rima. Se duse brusc la garderob și deschise unicul sertar mare de jos. înăuntru nu era nimic în afară de hîrtia maronie de pe fundul lui. Scoase hîrtia, o împături în dreptunghiuri îngrijite și, rupînd-o atent de-a lungul marginilor, făcu un teanc de aproape douăzeci de foi. Scoțînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ușa. — Robert e jos, în spălător, Duncan, îi zise ea pe un ton plîngăreț. Intră și așteaptă-l. Thaw păși într-un hol de mărimea unui dulap, intrînd apoi într-o cameră plină de mobilă, dar confortabilă și ordonată. înte garderob, dulapul de perete, masă și scaune rămînea un spațiu îngust. Rufele întinse la uscat pe o sfoară prinsă de tavan aruncau umbre pe șemineu, iar pe masă erau rămășițele cinei. Doamna Coulter începu să ducă farfuriile la chiuvetă, iar Thaw
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ajutorul nostru. A-l oferi cu bucurie înseamnă să fii liber, cu resentimente, să... Beneficiem de ajutorul lui Dumnezeu. A cunoaște acest lucru înseamnă să fii liber, să nu observi... Pufni și aruncă imediat caietul în tavan, de unde sări pe garderob, provocînd o avalanșă de cărți și hîrtii. Se întinse fericit, gîndindu-se la schimbările din viața lui, apoi se masturbă și adormi. Cînd se trezi, starea de fericire îl părăsise. McAlpin nu era la școală în ziua aceea. în pauza de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
care, evident, locuia o femeie. Avea draperii înflorate, tapet în dungi și o pătură roz din satin matlasat. Mai erau o colivie aurită și ornată, o scrumieră în formă de craniu și mazăre înflorită într-o jardinieră la fereastră. Deschide garderobul, ordonă Drummond de afară. — Nu cred c-ar trebui să mă aflu aici. — Să faci exact ce-ți spun. Ușa garderobului era întredeschisă și, cînd Thaw o deschise, o pisică roșcată se prelinse afară. — E un capot din mătase neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
colivie aurită și ornată, o scrumieră în formă de craniu și mazăre înflorită într-o jardinieră la fereastră. Deschide garderobul, ordonă Drummond de afară. — Nu cred c-ar trebui să mă aflu aici. — Să faci exact ce-ți spun. Ușa garderobului era întredeschisă și, cînd Thaw o deschise, o pisică roșcată se prelinse afară. — E un capot din mătase neagră printre hainele din dreapta? strigă Drummond. Da. — Adă-l aici și nu atinge nimic altceva. Thaw se întoarse în haosul din bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cinema într-una din seri? — Desigur, Duncan. Crezi că mîine se poate? Da... da, așa cred. — O să trec să te iau pe la șapte, se poate? Ea se încruntă vag. — Așa... cred, Duncan. Da. Seara următoare, după ceai, își scoase din garderob un costum albastru în dungi fine, dăruit de un vecin al cărui fiu crescuse și-i rămăsese mic. Thaw își înfuriase mama spunînd că n-o să-l poarte niciodată pentru că era genul de costum purtat de afaceriști sau de gansterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că o să vină copilul. L-am rugat pe proprietar să mă ajute, dar îi era teamă și mi-a ordonat să plec din casă, așa că m-am închis într-o cameră și am reușit înu-mi amintesc cum) să trag un garderob greu în fața ușii. Asta aproape că m-a terminat. Durerile erau atît de mari, că m-am prăbușit și n-am mai putut să mă mișc. Eram sigură că-mi murise copilul. M-am simțit un nimic, un nimeni și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spre odaia Otiliei. Camera era în dezordine și se simțea plecarea grăbită a fetei. Rochii care nu fuseseră socotite utile erau aruncate morman, o carte era deschisă și îndoită acolo unde ajunsese cu lectura Otilia când o părăsise. Ușile de la garderob nu erau bine închise. Felix căută bine prin toată odaia, dar nu găsi nici o scrisoare, nici un semn. Se lăsă jos pe un fotoliu și privi cu tristețe odaia, cum ai privi o colivie din care a zburat un canar. În
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vedem unde îi sunt banii, actele, dacă a lăsat vreuntestament, zise Aglae, trebuie parale pentru înmormîntare. În vreme ce cadavrul stătea inert peste plapumă și începuse să ia tonuri ceroase, Aglae, Olimpia, Aurica și Titi scotoceau în toate părțile, trăgeau sertarele, desfăceau garderobul, căutau prin sobă. Nu găsiră decât acte, contracte de închiriere, socoteli felurite, din care se putea deduce averea lui moș Costache, și pe care Aglae le făcu pachet și le luă. Nici un ban, afară de o băncuță, rămasă uitată pe sub hârtii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
avea de făcut pe el. La auzul celei de-a doua țârâituri a soneriei montate în spatele ecranului, se rosteau pripit ultimele cuvințele, se schițau cele din urmă saluturi apretate, cei liniștiți se descleștau din agitație, răsucindu-se pe călcâie. La garderob, în antreu, sub lumina purpurie a foaierelor, alesese să staționeze mai ales generația demonilor ce se împerecheaseră cu fetele oamenilor, a celor ce-și atrăseseră asupra capetelor lor Potopul, din vremea credinciosului Noe, și iată-i și acum: mai bine
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sună două versuri din prima secvență a poemului ce dă titlul cărții. Iar În altă parte: „zgomotele descresc ca prețul cerealelor”, „corect arborii stenografiază pe cer”, „strigătele urcă la cer ca apa În țevi”, „frunzele colecționează autografe, parfum”, „orice salcîm garderob”, „salcîmii: ce mașini de scris În culori”, „orice pasăre un afiș ceresc”, „orașul s-a deschis ca un porte-cigarettes”, „sonata ca o poliță de asigurare”, „creierul oscilează ca un compartiment În transatlantic”... Intenția e, cum se vede, de atragere (asimilare
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Știu pe dinafară vapoarele, ezitările, / Orașul, viața ta, ca tabla Înmulțirii / Te port În mine ca un registru copier”, „Ce afișe sunt mările din sud”, „arborii telegrafiază pe cer”, „Casele presate balnear În album”, „Vis Încadrat prin vestiar orice salcîm garderob”, „Orice pasăre un afiș ceresc”, „ca mărci poștale te privesc ferestrele, ușile”, „Caligrafic cîmpul În pulpă scris”, „Umărul tău ce atlas”, „Aici tresare vitrina ca un obraz”, „Salcîmii: ce mașini de scris În culori” etc. etc. Nu puține sînt ele
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cumpărătorii nu erau de obicei G. Călinescu mari intelectuali, oameni fără bani, ci burghezi bogați, ahtiați de lux țipător. Sultana avea o manieră de a exclama și de a elogia complet dezarmantă. Astfel clientul se atașase de un soi de garderob de nuc foarte înalt și cu multe sculpturi, care îi plăcea fiindcă era mare și umplea locul. . - Aș lua garderobul ăsta, dacă nu l-ați da așa de scump. . - Dar e o armoire normande, dragă domnule. . - Pardon, asta am vrut
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
avea o manieră de a exclama și de a elogia complet dezarmantă. Astfel clientul se atașase de un soi de garderob de nuc foarte înalt și cu multe sculpturi, care îi plăcea fiindcă era mare și umplea locul. . - Aș lua garderobul ăsta, dacă nu l-ați da așa de scump. . - Dar e o armoire normande, dragă domnule. . - Pardon, asta am vrut să zic și eu, armoire. - Normande, domnule! apăsa Sultana, ca și când calificativul "normand" reprezenta un caracter de teribilitate în sine. . - Dar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bineînțeles, o femeie de serviciu. Ele nu puteau face asta pentru că Împărțeau același pat. La etajul superior mai era o cămăruță care le era prezentată vecinilor și vizitatorilor drept „camera lui Helen“; avea un divan de modă veche și un garderob victorian sobru, unde Își țineau paltoanele, jerseurile și cizmele de cauciuc. Dar ar fi fost mult prea complicat, s-au gîndit ele, să trebuiască să se prefacă În fața servitoarei că Helen dormea acolo În fiecare noapte; erau sigure c-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Înclină capul auzind larmă pe deasupra hîrÎitului Înăbușit al radioului, gîndindu-se că poate e Pamela sau unul dintre băieți În hol. Dar se dovedi că larma nu avea un motiv anume. Rămase nehotărîtă un minut, mușcîndu-și mîna. Apoi se duse la garderob și deschise ușa. Garderobul era plin cu tot felul de prostioare. Erau cîteva haine vechi de-ale lui Duncan, de cînd era școlar, care atîrnau lîngă rochiile ei; mai erau chiar două sau trei fuste Învechite ale mamei, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pe deasupra hîrÎitului Înăbușit al radioului, gîndindu-se că poate e Pamela sau unul dintre băieți În hol. Dar se dovedi că larma nu avea un motiv anume. Rămase nehotărîtă un minut, mușcîndu-și mîna. Apoi se duse la garderob și deschise ușa. Garderobul era plin cu tot felul de prostioare. Erau cîteva haine vechi de-ale lui Duncan, de cînd era școlar, care atîrnau lîngă rochiile ei; mai erau chiar două sau trei fuste Învechite ale mamei, pe care tatăl ei nu dorise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
striga, era conștientă de nemișcarea totală dinăuntru. Luminile erau stinse; În bucătărie, soba și ceainicul erau reci. Primul gînd, nebunesc, prostesc, a fost că Julia o părăsise, și intră cu un sentiment de spaimă În dormitor și deschise Încet ușa garderobului, fiind sigură că hainele Juliei fuseseră luate... Făcu toate aceste gesturi Înainte de a-și scoate pardesiul și, cînd constată că hainele Juliei erau tot acolo, că nici una dintre valize nu lipsea, că peria, bijuteriile și cosmeticele ei erau Împrăștiate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dintre valize nu lipsea, că peria, bijuteriile și cosmeticele ei erau Împrăștiate pe toaletă, se așeză stînjenită pe pat și răsuflă ușurată. Cretină afurisită, Își zise, aproape izbucnind În rîs. Dar, unde era Julia? Helen se duse Încă o dată la garderob. După un calcul scurt, Își dădu seama că Julia ieșise Îmbrăcată În cea mai elegantă rochie și cel mai frumos pardesiu. Își luase poșeta care arăta ca lumea, nu pe aceea jegoasă. Probabil că se dusese În vizită la părinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]