51 matches
-
chiar așa intitulată: Cum să preparăm vânatul și peștele (1966). După bine-cunoscute rețete bătrânești transmise de la o generație la alta prin viu grai, câteva savuroase, deși scurte, considerații de gastronomie cinegetică, unde, dovedind erudiție în domeniu, îl citează pe faimosul gastronom și bucătar francez Ali-Bab (pe numele său real Joseph Babinski), dau seamă despre vesela înfrățire între vinuri, fripturi și pești de tot felul, vânat - de baltă, cu pene, cu blană etc. -, crustacei și tocături, ce le inspiră convivilor bună dispoziție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290326_a_291655]
-
o tartă, și niciodată numai cu fructe. Mâncată singură, n-are nici un Dumnezeu, oricât ai îndopa-o cu alune sau cu alte prostii. Și când spun “înghețată“ mă gândesc numai la aceea de vanilie. Înghețata „parfumată“ e la fel de respingătoare pentru gastronomul „purist“ ca și iaurtul „parfumat“. De asemenea, niciodată n-am reușit să înțeleg la raison d'être a așa-ziselor „cuburi de gheață“ care ți se transformă supărător pe limbă dintr-o înghițitură usturătoare de materie solidă, rece, într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
corespunde sensibilităților tactile, căci suprafața limbii și a gurii conține aceiași receptori tactili ca și pielea mâinii sau a spatelui. Astfel, receptorii tactili ai limbii și ai interiorului gurii determină senzații tactile (cald, frig) pe care le regăsim în vocabularul gastronomilor, în special al degustătorilor de vin: călduț (căldură), aspru (astringent pentru oenologi), mătăsos, catifelat (tactil). Limba și mucoasele bucale conțin mai mulți receptori tactili pe centimetru pătrat decât vârful degetelor. De exemplu, nu simțim electricitatea bateriei unei lanterne de buzunar
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
și muncitoarele din mari întreprinderi dispun de magazine alimentare în chiar incinta fabricii. Un prieten, care a fost recent într-o delegație guvernamentală la Sofia, îmi relata că a văzut cum muncitorii, înainte de a intra la lucru, trec pe la magazinul Gastronom și fac comandă de carne, lapte, unt, brânzeturi etc., iar când ies din schimb se duc să-și ridice marfa contra plată. Dar marea performanță a Bulgariei este în domeniul tehnicii industriale, al productivității și calității mașinilor pe care le
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
această trapă a amărăciunilor pare anume făcută pentru a te pune rău cu tine însuți și cu cei mai buni prieteni ai tăi). A oferi zi de zi fericire contemporanilor tăi este un full time job de care cântăreții, actrițele, gastronomii, animatorii de televiziune, scriitorii de succes, croitorii de lux și noii filosofi se achită în mod strălucit, manifestându-și din când în când și niște indignări care nu-i costă nimic. Niciodată nu e prea târziu să mai înveți ceva
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
coșurile lor de cumpărături. Tarabele cu fructe și legume se găsesc din abundență în locurile de staționare. Apoi au apărut altfel de prăvălii, mai puțin tradiționale, care indică o schimbare de populație. Producătorii de brînzeturi și vinuri își prezintă produsele gastronomilor, în timp ce cafenelele își cultivă stilul retro pentru a-i satisface pe ultimii veniți, mai înstăriți și cu studii. Dacă faci colțul la stînga pe strada Lepic, poți zăbovi la tejgheaua barului "Deux Moulins", cafeneaua unde Amélie lucra ca chelneriță. Succesul
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
limpezi precum cristalul, lăsând să se vadă în profunzimile lor transparente o mulțime de pești, de la micul păstrăv al munților, cu pielea aurie pătată cu stacojiu, până la cel mare, iubit de somonii din Dunăre, și amândoi nu mai puțin dragi gastronomilor. Întrebuințarea apelor termale are efecte dintre cele mai salutare 77; dacă ar fi să ne raportăm la lucrarea publicată de dl doctor Klein, fost medic-șef al băilor, e un remediu universal, și nu există afecțiuni interne sau externe, clasate
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Simona Vasilache Privirea publicistului și gastronomului Constantin Bacalbașa asupra Bucureș tiului din primii ani ai domniei lui Carol I nu este nici naivă, nici nostalgică. Încearcă, pe cât se poate, să fie cuprinzătoare, să-i dea concitadinului pentru care poveștile de la 1870 vor fi fiind, deja, istorie
Bucureștiului, fără părtinire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2733_a_4058]
-
Drăghici, de pildă, ar putea arunca o altă lumină asupra bucătăriei românești, cu toate influențele externe pe care le-a primit de-a lungul timpului. Iar în perioada în care trăim câtă importanță se acordă, pe bună dreptate, identității diferitelor gastronomii... La întrebarea - devenită titlu al unui paragraf din cuvântul introductiv - ,Pentru ce scriu?" - autoarea răspundea pe tonul ei binedispus, uneori chiar jucăuș, în care este scrisă întreaga carte: ,Rețete de bucate și de ale gospodăriei, culegeri, amintiri, povețe primite de la
O scrisoare de la Sadoveanu by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/10839_a_12164]
-
nici creștin, majoritatea personalului fiind comunist. E un secret de București care atrage mulți antifasciști sau progresiști, cum a început să se spună. Și destui agenți ai Gestapoului ori Siguranței." (pag. 382) Iată-l, de pildă, pe finul oenolog și gastronom Al.O. Teodoreanu, pe veselul epigramist și atentul prozator Păstorel - mai cu seamă cel din Hronicul Măscăriciului Vălătuc - într-un recital deopotrivă scrobit în glumă și destins în seriozitate. Invitat fiind la un mic dejun de Paul Morand, ambasadorul Franței la
Memorie versus memorialistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8776_a_10101]
-
excelență urbani, au nevoie de artă, de biblioteci, de muzică bună, în genere muzică clasică, iar latura bestială este moderată de un comportament hipercivilizat. Bellei, frumoasei iubite a lui Cullen, invitată în familie, i se pregătește o masă de către vampirii gastronomi. }inând tot de statutul social, vampirii reprezintă o high society sau în cel mai rău caz the upper class, ceea ce nu înseamnă că nu există printre ei și vampire de extracție mai umilă, precum cei care adoptă comportamentul unor outlaws
Frumoasele bestii romantice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6629_a_7954]
-
de frișcă. Româna a împrumutat cuvântul fr. savarin și l-a adaptat încadrându-l în clasa substantivelor feminine, după genul termenului generic prăjitură. În Franța, i s-a spus la început brillat-savarin (formă atestată la 1856), după numele unui magistrat, gastronom și scriitor, Anthelme Brillat-Savarin, autor al cărții „Fiziologia gustului“ (1825). Frații Julien, celebri patiseri francezi, au creat această prăjitură după o rețetă primită de la scriitor și, de aceea, au botezat-o cu numele lui. Beșamel „sos alb făcut pe bază
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
teribilismul voit naiv și în aglomerarea de bazar: roșcove, mânătărci, „opintivi, vin citadin, porumb de lapte cicantin, morcovul cel mucalit” și multe altele; în aceeași tonalitate sunt înșiruiți, asemenea obiectelor, și strategii, mercantilii, dandy, cameleonii, gentlemenii, giamgiii, sufleurii, poeții famelici, gastronomii, fulminanții, cei atinși de normalie, globetrotterii, gimnaștii, șampionii, autocrații, geniile, pirații, spuma lumii, cerealiștii, realiștii, un drac în frac, toată societatea și mulți, mulți alții, care, cu toții, stau la masa de joc în poemul Europa decadentă. Pentru M. poezia nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287955_a_289284]
-
este „prost“. Până la a analiza aceste două puncte de vedere, trebuie să definim sintagma „bucătărie națională“: cratițele căror popoare au dreptul la ea și pe ce criterii trebuie operate distincțiile? Pentru Radu Anton Roman, lucrurile par a fi simple: ca gastronom, el trăiește într-o Europă a Națiunilor Culinare; fiecare popor de pe Bătrânul Continent are dreptul la propria și originala sa „bucătărie națională“. Pornind de la simpla evidență că, de pildă, pastele italienești nu seamănă deloc cu les nouilles franțuzești și nici
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
dat în 1765, când Beauvilliers înființase la Paris primul restaurant. Astfel a ajuns populară marea bucătărie franceză. Câțiva ani mai târziu, Antonin Carême (1784- 1833) sistematizează principiile acestei școli culinare franceze, ivită din democratizarea marii bucătării. El readuce în atenția gastronomilor feluri de mâncare simple, cum ar fi le pot-au-feu, considerat de către enciclopedia Larousse din 1867 preparatul culinar prin care „bucătăria noastră națională se distinge de toate celelalte“. Pot au feu (literal, „vas-pe-foc“) înseamnă carne de vită (bucăți cât mai diferite
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
care s-a afirmat că ar fi Noul Testament al bucătăriei franceze, în timp ce scrierile lui Carême ar constitui Vechiul Testament), numărul sosurilor ajunge la peste 350. Escoffier reprezintă apogeul marii bucătării franceze și ajungerea sa la rang de știință. După cum însuși marele gastronom a afirmat: „Bucătăria, deși rămâne o artă, va deveni o știință; formulele sale, care sunt deseori empirice, vor trebui să se supună unei metode care să-i aducă atâta precizie, încât nimic să nu rămână la latitudinea șansei.“ Asta reprezintă
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Se numește Ecuator plus Pol Nord: „Cerc ecuatorial din gălbenușuri de ouă tari și bucățele de portocală. În centru, un con din albușuri încununate cu trufe tăiate în formă de avion“ (probabil o referință la zborul Amundsen-Ellsworth). Un alt mare gastronom, de această dată un american sedus de bucătăria franceză, îi aduce acesteia cel mai frumos compliment: „Darul unic al Franței constă în a-i îngădui fiecărui ingredient să aibă gustul exact al propriului său concentrat și, în același timp, să
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
decât să te gândești la uriașa diferență dintre experimentele catalanului și ceea ce Păstorel numea „trucaje“ (și pe care le aprecia). În cazul primului, înstrăinarea creativă este motorul, în timp ce salata de langustă fără langustă (ci cu pană de somn), lăudată de gastronomul român, reține în intenția sa doar o sărăcie păcălită prin inventivitate. Am făcut o lungă „excursie“ prin bucătăria creativă pentru a concretiza cele trei criterii care, ne permitem să o afirmăm, stau la baza exigenței lui Păstorel Teodoreanu. Franța este
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
inventivitate. Am făcut o lungă „excursie“ prin bucătăria creativă pentru a concretiza cele trei criterii care, ne permitem să o afirmăm, stau la baza exigenței lui Păstorel Teodoreanu. Franța este modelul său; prin raportarea la ea, autorul român spulberă visele gastronomilor români sau de aiurea. Am abordat această tradiție culinară dintr-o perspectivă diacronică, deoarece istoria cristalizării bucătăriei franceze este cel puțin la fel de importantă ca respectarea de către ea a celor trei criterii. La originea sa se află întâlnirea dintre la haute
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
concluzionează: „Într-un tratat de gastronomie comparată, sarmaua turcească nu și-ar afla loc decât ca o variantă grosolană a unei mâncări care, trecută prin bucătăria moldovenească și cea rusească, a devenit excelentă.“ Însă și asupra acestui subiect marele nostru gastronom are rezerve: „Sarmalele se fac și cu varză acră, dar cele făcute cu varză dulce nu numai că au un gust mai fin, dar fac reverență oricărui vin de clasă mare. O sarma de varză acră în fața unui Chambertin, Romanée-Conti
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
fermentat, iar pentru okroșka, un fel de cvas (din mălai și/sau pâine neagră de secară) acru. După cum se poate ușor constata, importul borșului în bucătăria românească respectă aceeași regulă întâlnită în cazul preluării stufatului: numele și rețeta provin din gastronomii diferite. Denumirea ne-a venit de la ruși, iar preparatul culinar, de la polonezi, așa cum bine remarcă, în Alexandru Lăpușneanu, Costache Negruzzi: „După borșul polonez veneau mâncări grecești. Dar nu trebuie să ne închipuim că bucătăria țărănească își putea permite varietatea de
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
ar fi în cazul extraordinarei ciorbe ardelenești de gâscă (o zeamă arădeană, mai precis, după cum afirmă Radu Anton Roman, care o admiră), de o complexitate inimaginabilă -, cele două gusturi se contopesc („alchimic“, pentru a folosi un termen pomenit de marele gastronom român), adică oțetul este potențat de miere și viceversa. O combinație asemănătoare poate fi întâlnită în celebra czarnina poloneză, o supă de rață la pregătirea căreia se folosește și sângele păsării, iar pentru evitarea coagulării acestuia, rețeta cuprinde și oțet
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
brâncovenesc“ (chiar și mușchiul de vită, mai întâi fript, este apoi fiert!). Același Păstorel îl citează pe Brillat-Savarin: „Devii bucătar, dar te naști grataragiu“; altfel spus, avem o înclinație nativă pentru acest tip de mâncăruri. Românii n-au școală, afirmă gastronomul nostru, dar au „dispoziții naturale“. Problema apare atunci când facem comparație între modul în care privește Radu Anton Roman culinarogeneza românească (totul se așază pe temelia bucătăriei țărănești) și părerea lui Păstorel asupra aceluiași subiect: bucătăria românească își are originea în
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
a adormi, mi-am adus aminte că aflasem, în sfârșit, sensul formulei enigmatice din meniul de la banchetul dat în onoarea țarului: „Potârnichi și ortolani fripți, umpluți cu trufe”. Da, știam acum că era vorba de un vânat foarte prețuit de gastronomi. O mâncare aleasă, savuroasă, rară, dar nimic mai mult. Degeaba repetam ca altădată: „Potârnichi și ortolani”, vraja care îmi umplea plămânii cu vântul sărat de la Cherbourg se risipise. Și, cu o disperare ezitantă, am murmurat încet de tot, numai pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
merlans batelière"... După ce mi-am căpătat porția, am gustat o bucățică, concentrându-mă... Parcă-i scrumbie... Da, da, ...scrumbie de poloboc... cu ceapă și cu oțet... Franțuzul exclamă cu entuziasm: Asta-i mâncarea mea!... Delicios!... Face bine la ficat. Și gastronomul nostru, încântat că scrumbiile au și proprietăți medicale, a scos și capetele, a consumat toată ceapa adunând cu meșteșug și oțetul, în sfârșit s-a comportat astfel, ca și cum ar fi fost chiar bolnav de mai. Când n-au mai rămas
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]