61 matches
-
să refacă România Mare, așa cum ea se întrupase prin actele de autodeterminare de la Chișinău, Cernăuți și Alba - Iulia din 1918. Ion Antonescu nu a fost germanofil, dimpotrivă, el nu era "omul nemților ", instalat la conducerea țarii pentru a fi un gauleiter al Reichului în România. Generalul era cunoscut ca un militar de înalta competență, incoruptibil și un adversar al regelui Carol al II-lea și al camarilei sale. Toate aceste calități îl recomandau și atenției Berlinului, interesat, în acel moment, mai
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
perete era o pivniță mare cu arme. Și am văzut cum scoteau și dădeau fel de fel de arme: câteva zeci de mitraliere, puști, revolvere... Iar restul a rămas ca, dezarmând trupele SS, să le ia armele. În ultimele zile, Gauleiterul Thuringiei, Sauckel, a spus: „Cum se apropie americanii, faceți praf tot lagărul, fiindcă ăștia vin asupra Weimarului”. Era la opt kilometri de Weimar. Nu au reușit să-i omoare pe toți - doar vreo 60.000 din 80.000 să omoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Birkenau. La ora actuală se cheamă Brzezinska. - Denumirea poloneză. - Așa se cheamă satul respectiv - la 20 de km de Katowice. - Ați ajuns În Germania... - Nu era În Germania. Era În Polonia. - Da, era În Reich... - Era În Reich. Șef era Gauleiter, era Frank. - Ați intrat În lagăr... Nu ați văzut acest turn...? - L-am văzut după aia. - Erați În tren. S-au deschis ușile. - Au intrat ăia care pe urmă am aflat că se chemau Canadakommando... Ăștia aveau un regim mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
al socialismului” , să rupă celelalte țări socialiste de U.R.S.S, prin organizarea loviturilor de stat „în felul aceleia pe care clica lui Tito a reușit s-o înfăptuiască în țara lui”. Personal, Tito sar fi dorit un fel de „gauleiter al Balcanilor.” La Budapesta, „executând voința stăpânilor săi”, colabora cu Rajk, în Bulgaria dădea ordine lui Kostov, la București „miza pe trădătorul Pătrășcanu”, în timp ce în Polonia „își punea speranțele în gomulchism”. Jignirile la adresa „mareșalului” se țin lanț, cea mai urâtă
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
numărul membrilor și controlează administrația locală dar rămîne un partid minoritar în care nu este necesar să fii membru pentru a ocupa funcții oficiale. Și aici se observă o centralizare exagerată cu o organizare în Gaue (avînd drept șef un Gauleiter), subîmpărțite în cercuri, grupe, celule și blocuri, totul formînd împreună cu administrația de stat, armata SS etc. o încîlceală de puteri și de contraputeri concurente. Aparatul polițienesc este investit cu o putere redutabilă. Rolul membrilor SA a fost redus în favoarea celor
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
orașele Timișoara, Sibiu și Brașov, misiunea lor constând în păzirea comunicațiilor. Echipe legionaro-germane au fost trimise în România până în preziua capitulării celui de-al treilea Reich . în aprilie 1945 era receptată chiar o informație potrivit căreia ar fi existat un gauleiter, care în cazul capitulării Germaniei ar fi urmat să conducă „mișcarea de teroare” în România. Nu avem cunoștință să se fi confirmat ulterior existența în România a unui asemenea lider de inspirație nazistă. Deși autoritățile instalate la București la 6
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
până în 1933, guvernul german și partidul nazist au devenit, practic, una și aceeași organizație. Până în 1938, prin intermediul politicii de "Gleichschaltung", instituțiile politice și administrative locale și-au pierdut orice putere și au fost subordonate liderilor naziști, cunoscuți sub numele de "Gauleiter" (aceștia erau liderii provinciilor, în germană "Gau", conform noii împărțiri administrativ-teritoriale). Organizarea statului nazist, așa cum a fost în 1944, se prezenta astfel: Biroul Central al Securității Reich-ului ("RSHA — Reichssicherheitshauptamt") Pentru lista membrilor guvernului lui Hitler vezi Membrii guvernului lui Hitler
Germania Nazistă () [Corola-website/Science/299030_a_300359]
-
Devers, comandantul Grupului al 6-lea de armate americane. La ora 16:00, feneralul Johannes Blaskowitz, comandantul trupelor germane din Olanda s-a predat generalului canadian Charles Foulkes în prezența Prințului Bernhard, comandantul Forțelor militare olandeze din interior. În Dresda, "gauleiterul" Martin Mutschmann a făcut cunoscut că pe frontul de răsărit urma să fie lansată o ofensivă de proporții. Doar două zile mai târziu, Mutschmann a fost luat prizonier de trupele sovietice în timp ce încerca să fugă din fața înaintării Armatei Roșii. Pe
Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa () [Corola-website/Science/308037_a_309366]
-
la bursă. A scris de asemenea nuvele și piese de teatru, care însă au fost refuzate de editori. A intrat în contact cu Partidul nazist NSDAP în 1923 în timpul ocupației franceze a Ruhr-ului, devenind membru în 1924. A fost numit "Gauleiter" (lider regional de partid) al Berlinului. În acestă funcție și-a folosit atributele propagandiste pentru a combate partidele locale socialiste și comuniste, beneficiind și de ajutorul „Sturmabteilung” (SA). Până în 1928 a fost continuu avansat în ierarhia partidului, devenind unul dintre
Joseph Goebbels () [Corola-website/Science/302287_a_303616]
-
socialistă" din național-socialism mult mai în serios decât o făcea Hitler și alți lideri bavarezi ai partidului. “Național sau socialist! Ce vine mai întâi, și care vine mai târziu?” - a întrebat Goebbels retoric într-o dezbatere cu Theodore Vahlen și Gauleiter de Pomerania în ziarul partidului: "National-sozialistische Briefe" (Scrisori Național-Socialiste), al cărui editor era în 1925. “Cu noi în vest, nu poate fi nici un dubiu. Mai întâi repararea socialistă, apoi vine eliberarea națională ca un vârtej. Hitler stă între cele două
Joseph Goebbels () [Corola-website/Science/302287_a_303616]
-
Mă înclin în fața celui măreț, a geniului politic”. Mai târziu scrie: “Adolf Hitler, te iubesc pentru că ești în același timp măreț cât și simplu, ceea ce eu numesc geniu” Fest scrie: În toamna anului 1926, Hitler l-a făcut pe Goebbels Gauleiter-ul (lider de partid) Berlinului, capitala Germaniei, o "fortăreață" a socialiștilor și comuniștilor. Aici și-a descoperit talentul ca propagandist scriind opere precum "A doua revoluție" și "Lenin sau Hitler". și a avut și posibilitatea de a-și pune în
Joseph Goebbels () [Corola-website/Science/302287_a_303616]
-
străzile noastre. Evreii ar trebui să observe ospitalitatea noastră și să nu se comporte ca și cum ar fi la fel ca noi”. "Umorul" sarcastic din discursurile lui Goebbels nu ascundea adevărul despre cum îi trata pe evrei. În funcția sa de Gauleiter al Berlinului, Goebbels a menținut o presiune continuă asupra comunității de evrei, forțându-i să renunțe la afaceri și la viața profesională, plasând obstacole în drumul lor către o viață normală - interzicându-le accesul la transportul în comun sau la
Joseph Goebbels () [Corola-website/Science/302287_a_303616]
-
vor găsi un vapor care să-i evacueze spre Germania. Sute de oameni au ales să traverseze linia frontului, iar cam 2.000 de femei și copii pe zi au ales să traverseze pe jos podul de ghiață. Erich Koch, Gauleiterul Königsbergului, după reîntoarcerea dintr-o vizită la Berlin, a ales să rămână într-o relativă siguranță la Pillau, de unde a organizat evacuarea, în loc să se reîntoarcă în Königsberg. Primii vapor cu evacuați, 1.800 de civili și 1.200 de răniți
Evacuarea Prusiei Răsăritene () [Corola-website/Science/304657_a_305986]
-
de sex”. . La 25 august 1943, autoritățile militare germane au ordonat polonezilor să părăsească satele și așezările izolate și să se mute în orașe. Istoricul Iuri Kiriciuk afirmă că germanii îi îndemnau pe polonezi și pe ucraineni unii cu alții. Gauleiterul Erich Koch a afirmat: „Trebuie să facem tot posibilul ca atunci când un polonez întâlnește un ucrainean să vrea să-l ucidă și ca ucraineanul să vrea să ucidă polonezul”. Kiriciuk citează un comisar german din Sarny care, când a trebuit
Masacrarea polonezilor din Volânia () [Corola-website/Science/312206_a_313535]
-
într-una de mișcare progresistă. În vreme ce Mussolini pretindea în public că deține controlul ferm în republică, el admitea între patru ochi că statul pe care îl conducea este doar o marionetă a forțelor germane. Practic, Mussolini nu era decât un gauleiter al Lombardiei. RSI a fost folosită de forțele germane mai mult în lupta împotriva partizanilor italieni și a evreilor. În plus, noul stat fascist a fost forțat de sprijinitorii germani să ia măsuri dure împotriva politicienilor loiali lui Badoglio și
Republica Socială Italiană () [Corola-website/Science/311654_a_312983]
-
asupra evreimii europene. Christian Gerlach a sugerat că momentul luării deciziei distrugerii evreimii europene a fost altul, și anume 12 decembrie 1941, când Hitler s-a adresat la o întrunire a Partidului Nazist (Reichsleiter) și a liderilor regionali de partid (Gauleiteri). În jurnalul său, Joseph Goebbels scria pe 13 decembrie, la o zi după discursul lui Hitler: La început, germanii au făcut planuri generale pentru deportarea evreilor europeni în Madagascar. În special Adolf Eichmann sprijinea această idee mai înainte de Conferința de la
Soluția finală () [Corola-website/Science/311297_a_312626]
-
tineri germani schilodiți. Au început să circule zvonuri cu privire la soarta tinerilor soldați din spitale, care ar fi putut deveni victime ale „eutanasiei”, în ciuda faptului că autoritățile nu au avut niciodată asemnea planuri. Furia catolicilor a crescut în continuare odată cu acțiunile Gauleiterului Bavariei Superioare, Adolf Wagner, un militant nazist anticatolic, care a ordonat îndepărtarea crucilor școlilor din regiunea de care răspundea. Acest atac a provocat primele demonstrații publice împotriva politici guvernului de la venirea naziștilor la putere. Au avut loc acțiuni de masă
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
telefonul lui Goebbels nu a fost întrerupt. La Paris, Stülpnagel a dispus arestatrea comandanților SS și ai SD-ului (serviciul de securitate). La Viena, Praga și în alte câteva orașe mari, trupele rebele au ocupat birourile naziste și au arestat gauleiterii și ofițerii SS. Momentul decisiv a venit la ora 19:00, când Hitler a contactat ministerul propagandei. Goebbels a aranjat ca Hitler să poată vorbi cu Otto Remer, comandantul trupelor care împresuraseră clădirea ministerului. Otto Remer a fost asigurat că
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
au murit. Speer a menționat la Nurnberg și în memoriile sale că nu avea cunoștință despre holocaust. În cartea " În interiorul celui de-al treilea Reich" el scria că la mijlocul lui 1944 i s-a spus de către Hanke (la acea vreme Gauleiter al Sileziei Inferioare) că ministrul nu ar trebui să accepte invitația de a vizita un lagăr de concentrare în vecinătatea Sileziei Superioare deoarece „el a văzut ceva ce nu îi este permis să descrie și nici nu ar fi putut
Albert Speer () [Corola-website/Science/305850_a_307179]
-
(n. 14 iulie 1905, Gottsbüren - d. 21 aprilie 1945, Frankfurt pe Odra) a fost gauleiter-ul Partidului Muncitoresc German Național-Socialist (NSDAP) în Kurhessen și un conducător al SS-ului. În perioada 1923 - 1925 a studiat construcția uneltelor la Universitatea Tehnică din Hanovra și a muncit în anii 1928 - 1930 în diverse uzine. În 1929 a
Karl Gerland () [Corola-website/Science/322878_a_324207]
-
Heß. Acolo era responsabil pentru domeniul "raporturi". În perioda 1935 -1939, a condus "oficiul pentru oaspeții de onoare ai zilelor partidului". Din 29 martie 1936 a făcut parte din Reichstag iar din 1 iunie 1938 până în 1941 a fost locțiitorul gauleiter-ului din Niederdonau (azi: landul austriac Niederösterreich ). În SS a intrat Gerland în 1937 (nr. de membru 293.003) cu rangul unui "Hauptsturmführer". A avansat pe data de 1 aug. 1944 la rangul de "Gruppenführer" în cadrul SS-ului. Din noiembrie
Karl Gerland () [Corola-website/Science/322878_a_324207]
-
Niederösterreich ). În SS a intrat Gerland în 1937 (nr. de membru 293.003) cu rangul unui "Hauptsturmführer". A avansat pe data de 1 aug. 1944 la rangul de "Gruppenführer" în cadrul SS-ului. Din noiembrie 1943 a preluat de fapt prerogativele gauleiter-ului din Kurhessen Karl Weinrich primind funcția acestuia în mod oficial pe 13 decembrie 1944. Din iulie 1944 până la finele războiului a fost președintele suprem al provinciei Kurhessen. A căzut în luptele din orașul Frankfurt pe Odra, pe data de
Karl Gerland () [Corola-website/Science/322878_a_324207]
-
(n. 18 ian. 1899 la Heiden, azi face parte din Lage lângă Detmold - d. 9 mai 1945 la Bad Kudowa, azi în Polonia, prin sinucidere) a fost din 1941 gauleiter-ul nazist din Silezia Superioară. Tatăl lui Bracht era muncitor. După școala generală între 1905 și 1914 a învățat meseria grădinarului. În feb. 1917 s-a hotărât să participe la Primul Război Mondial ca voluntar. Până-n noiembrie 1918 a primit
Fritz Bracht () [Corola-website/Science/322957_a_324286]
-
SA-ului a capătat repede mai multe funcții importante: Sturmbannführer (15 octombrie 1933), Brigadeführer (30 aprilie 1938) apoi Gruppenführer (30 ianuarie 1941) și, în fine, Obergruppenführer (20 aprilie 1944). Din data de 1 mai 1935 a primit și funcția adjunctului gauleiter-ului din Silezia. După scoaterea din funcție a gauleiter-ului Josef Wagner (1940) din data de 27 aprilie 1940 Bracht era însarcinat cu conducerea provinciei Silesia (care urma să fie împărțită mai târziu în Silesia Superioară și Silesia Inferioară). Pe
Fritz Bracht () [Corola-website/Science/322957_a_324286]
-
Sturmbannführer (15 octombrie 1933), Brigadeführer (30 aprilie 1938) apoi Gruppenführer (30 ianuarie 1941) și, în fine, Obergruppenführer (20 aprilie 1944). Din data de 1 mai 1935 a primit și funcția adjunctului gauleiter-ului din Silezia. După scoaterea din funcție a gauleiter-ului Josef Wagner (1940) din data de 27 aprilie 1940 Bracht era însarcinat cu conducerea provinciei Silesia (care urma să fie împărțită mai târziu în Silesia Superioară și Silesia Inferioară). Pe data de 27 ianuarie 1941 Bracht a preluat conducerea
Fritz Bracht () [Corola-website/Science/322957_a_324286]