76 matches
-
a luat de braț și au intrat pe ușa principală. Milițianul care păzea intrarea a vrut s-o oprească, ușor stînjenit că trebuie s-o facă, dar Doamna Ana l-a înjurat birjărește, apoi i-a strigat peste umăr: "trimte-ți gealații să mă aresteze, dar nu acum, că vreau să-mi tihnească...", și a arătat discret spre tînărul de alături. La ziuă, Mihai a plecat. Asta a fost tot. Dar nici pe doamna Mia nu a mai avut chef s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sat. Divanul a fost cel mai propice loc de naștere a intrigii de curte. Așa că Mihnea-vodă n-a mai stat o clipă pe gînduri. El s-a grăbit să scrie ferman (pre lege turcească; de altfel, termeni noi invadează textul: gealat, cadalîc, odalîc, irmiziu), însărcinîndu-l pe „Savai, Ghinea, armaș mare” să-l aducă pe pîrît la domnie, fără protocol, fără judecată. Cum l-a văzut, Mihnea l-a și luat la sudalme pe Dobrișean, ca pe-o slugă netrebnică. Degeaba năpăstuitul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ăi întreba, Adevărul io ț-oi da, Adevărul c-ăi afla, Zicu-ți, «zău, pre legea mea». Dar nici jurămîntul, nici „legea” nu aveau deocamdată efect; Mihnea-Vodă nu mai îndeplinea rolul de jude consacrat prin tradiție. În spatele lui deja Ședea, măre, gealatul Cu paloșul să-i ia capul. Minunea a salvat situația. Ea s-a ivit în chip de cocie, în care se afla mama celor doi frați cu vestea salvatoare. Este, în fapt, o variantă degradată a recunoașterii. Deocamdată, mama depune
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
sale asupra oamenilor timpului, cunoscuți În ipostaze sociale diferite, mulți În anii de detenție. Spre deosebire de alte asemenea evocări, avem aici analizele unui psiholog. Autorul nu Încetează niciodată să observe, să compare, să evalueze, să interpreteze atitudini, comportamente, stiluri. Iată: „Doi gealați m-au legat de mâini și la picioare, mi-au introdus genunchii Între mâini și apoi Între genunchi și mâini mi-au băgat un băț. M-au ridicat, așezând bățul pe doi stâlpi. Corpul Îmi rămăsese astfel În aer, cu
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
bătaie, ciocnire, accident între deținuți Carete = hoț. Similar: coțcar, șpringar, șuț, teșcar, aspersor, cocor, julitor, piețar, tiră, hubăr, mafler, hultan, alanjor, panacotist, angrosist Călcare = jaf. Similar: cujbeală, cojeală, ciordeală Chelar = polițist, gardian. Similar: jitar, trocar, țagher, acvilar, balaban, clocan, gardist, gealat, lingabăr, mamuc, organ, scatiu, șacal, șingală Chiolhan = petrecere, chef, beție. De origine turcă. Similar: halima, zaiafet Chitros = zgîrcit. Similar: trăistar, cioran, avar, cărpănos, scîrțar Ciocîrlan = naiv. Similar: fazan, gîscă, guguf, țugulan, balamut, împiedicat, ciuflex, leuștean, clift, plutaș, fiul ploii Cioran
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
mare să-l pârască pe vodă atotputernicei stăpâniri, acuzându-l de hainlâc. Așa că... nici mai mult, nici mai puțin, trebuia să fie ucis repede și în chinuri. Și-l imaginau deja pe capugiul trimis cu firman de mazilire. Visau la gealatul care înconjura palatul cu ienicerii, pentru ca hainul să nu aibă scăpare. Cum călăul nemilos scufunda curtea în calamandros. Cum îl prindea în iatacul doamnei, unde vodă stătea ascuns pe după zăvese. Cum să năpustea asupra lui și-l sugruma în juvăț
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
voia să se întoarcă la domiciliul din orașul Chișinău. Se stabilise la 12 august 1944 în comuna Rânzești din jud. Fălciu și dclarase că „...venise cu nemții luat cu sila”. Cu maximă certitudine, acest cetățean greșise fatal scriind așa ceva deoarece gealații ruși din comisia de triere atâta așteptau: să dea nas în nas cu presupușii „colaboraționiști”. Ciubotaru se refugiase împreună cu soția Marta și cei trei copii ai lor. Iată și alte nume de solicitanți de repatriere: David Gherghi (Răciula, Lăpușna), Dogar
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
BINE ȘI AVEȚI GRIJĂ DE VOI (subl.ns.)!>>. A doua zi, pe 16 august, aceeași mașină neagră cu aceiași criminali emisari ai comuniștilor s-au oprit la poarta preotului Vasile Lupu, care ne era și cumătru. L-am văzut cum gealații l-au urcat în mașină după care au demarat în mare viteză. În mijlocul drumului a mai rămas (ca o oaie fără turmă n.n.) milițianul satului care a luat-o agale către sediul sfatului popular. Pe ziua aia își scosese cu
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
mă interesa politica asta. N-am făcut rău nimănui, nu vroiam să mă bag eu în chestia asta... Am fost, în general, un copil cuminte, cu școala, cu facultatea. Cum s-a întâmplat când v-au arestat? Au venit doi gealați la cămin și mi-au spus că mă cheamă să dau niște relații. Eram în curtea facultății... Păi domnule eu trebuie să mă duc la masă. Lasă că mănânci la noi. Și cum am intrat în pobedă, unul mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
În flagrant delict), „fiindu cu șalvarii lăsați”, iubindu-se cu Rașelica, fiica jupânului cârciumar Moișă sin Bercului și a jupânesei Malca. Crezându- se că actul s-a produs „cu sila”, tânărul boier este „judecat după Pravilă”, riscând „să-i taie gealatul mădularul vinovat În priveliștea târgului, c-așa zicea la Pravilă pentru asemenea alunecări” <endnote id="(856)"/>. Dar adevăratul scandal izbucnea abia În cazul În care legătura erotică se materializa printr-o căsătorie. Și aceasta, evident, din cauza ambelor părți. „[Evreii din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fruntea îi era încrețită de efortul intelectual deosebit pe care-l depusese. Această apreciere, că numele e nepotrivit, a constituit supremul argument prin care familia noastră a fost inclusă pe lista cu deportați. *** În noaptea următoare, Fanache, însoțit de câțiva gealați, a descins acasă la noi. În stradă aștepta duba neagră cu motorul pornit. Tata dormea. Au spart ușa. Au năvălit peste el, au aprins lumina. -Unde sunt nevastă-ta și copiii? a urlat la el Fanache cu brutalitate. -Lipsesc din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a răzbunat stupid: i-a smuls tatei ochelarii de pe nas și i-a azvârlit cu furie, apoi i-a călcat în picioare. -Te îmbraci și mergi cu noi! s-a răstit el și a plecat, lăsându-l pe tata pe seama gealaților. Aceștia au fost mai omenoși. Tata s-a supus, s-a îmbrăcat cu mișcări calme. -Să-mi iau lucruri? a întrebat el bănuind ce-l așteaptă. -Nu, c-o să vă întoarceți, a zis unul dintre ei. Tata și-a băgat totuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
privirea prin casă ca și când ar fi dorit să-și ia adio, a stins lumina. A închis ușa cu cheia și a pus cheia sub preș, la locul ei. Și-a făcut semnul crucii și, ținându-se drept, a pășit între gealații care l-au urcat în mașină. *** Trei zile și trei nopți a durat călătoria tatei, cu trenul, într-o direcție necunoscută. Fusese aruncat de-a valma, înghesuit împreună cu alte familii din orășel într-un vagon de marfă, neîncălzit. Parcă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
șarpe: - Tăiați-i microfonul, tăiați-i banditului microfonul. Zbieretul său l-a trezit pe tovarășul Cameniță. Acesta s-a dumirit într-o clipită care e situația și l-a ascultat calm pe pantofar, care-și reluase imperturbabil amenințătorul mesaj. Deși gealații lui Fanache opriseră stația de amplificare, sala, construită în perioada interbelică, avea o acustică bună. Se auzea perfect: - Dumnezeu s-a supărat pe noi. Deasupra orașului s-au adunat nori negri, ploaia sfârșitului a început, vine potopul, eu plec. Uitați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cu nemernica asta n-o s-o scoată ușor la capăt. Ochii i s-au injectat de furie: să vedem, ori ea, ori eu, a gândit el și s-a aruncat în luptă. -Bă! a răcnit. Îndată s-a ivit un gealat în uniformă, care a bătut tocurile cizmelor, a luat poziție de drepți și a strigat: -Ordonați! Fără să se uite la subaltern, tovarășul Cameniță, cu ochii țintă la mama, a comandat: -Leag-o, bă. Pe tavanul celulei se afla fixat un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a luat bastonul de cauciuc și a dat cu el, la întâmplare, din toate puterile. Însă femeia tot nu ceda: nu recunoștea și nici nu plângea de durere și de frică, așa cum ar fi reacționat oricine. Sub ochii impasibili ai gealatului care stătea smirnă, tovarășul Cameniță a bătut-o pe mama până când ea a leșinat. Atunci s-a oprit. Transpirase de efort. I-a poruncit insului în uniformă: -Toarnă niște apă pe ea. A așteptat până s-a convins că mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
o dată ochii cu scena nenorocirii familiei sale. Știa de moartea mamei și a lui Victor. Știa că singurul supraviețuitor, Vlad, e student la București. Știa și că acum casa în care locuiserăm era închiriată de proprietăreasă altcuiva, previzibil, unuia dintre gealații care-l ridicaseră în noaptea aceea din pat... Nu ținea să vadă pe cineva anume dintre cei vii, ținea să se întâlnească, eventual, cu propriul său trecut și ținea neapărat să aprindă câte o lumânare pentru ai săi. Măcar atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cel care îndruma generos tinerii scriitori, cel care ridica vocea împotriva unui sistem putred, stupid, inoperant, anacronic, vinovat - acela era el, cel adevărat, el, cel care-și îndeplinea misiunea sacră, el, cel care conta. Tovarășul Cameniță, când primea rapoarte de la gealații săi despre poziția critică pe care o arată Vlad față de cuceririle socialismului din patria noastră, râdea, se uita peste declarațiile spășite, cuminți, semnate de fratele meu cu numele său de cod și râdea, râdea cu acel râs al său ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
simțămintele se nenorocesc. Acolo leproșii ar fi primit nevestele și ibovnicele necredincioase să le spurce cu pofta lor și cu puroiul lor fetid, cu gura fără dinți, cu batjocura pumnilor fără degete, pedeapsă mai cumplită pentru aceste păcătoase decât tăișul gealatului. Dar acestea sunt închipuiri bolnave căci, trecând pe lângă aceste câmpuri, ți se îmbolnăvește facultatea închipuirii. Doar câte un bețiv întârziat mai trece prin preajma acestui pustiu. La marginea dinspre oraș șerpuiește o gârlă, Gârla Mortului. Acum a secat; numai rareori se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
aer de gigolo în mizerie. "Haide, dom'ne, că nu-mi stă așa rău", se încurajă el. Dădu din cap a lehamite: "Nu-mi stă rău, pă dracu! Cin' mă vede, zice că mi-a tras-o la greu șapte gealați. Cum să umblu io, acuma, om serios, tată dă familie, p'in oraș, în halu' ăsta? Ce zice oamenii? Ia uite și la pârnăiașu' ăsta, a ieșit dă la bulău și a dormit în boscheți, da' l-a prins ursu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Cuprins de amețeală, am alunecat printre picioarele animalului, care s-a speriat. Omul a căzut pe pavajul străzii, și i-a dat sângele dintr-un pomet. La ora cinci a aceleiași zile ușa casei mele a fost spartă, și doi gealați m-au tras afară din pat. Nu refuzasem să le deschid trimișilor tribunalului: pur și simplu somnul unui om băut este surd la orice bătăi în ușă. M-au dus la pretoriu. Saxo, unul dintre judecătorii ducali, înțelegând că gestul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mai arătat din copilărie. După care a plecat, copleșit de rușine, fără să mă privească și abia stăpânindu-și plânsul ce-l îneca. Când, în sfârșit, credeam că pot să mă-ntorc acasă, judecătorul Saxo m-a întâmpinat afară împreună cu gealații. Și mi-a zis: - Ducele vrea să-ți vorbească. La palat mi-au îngăduit să mă spăl în bazinul servitorilor, cu apă ca gheața, și mi-au pus hainele pe foc. Mi-au dat o tunică țesută din cânepă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
îi acuză pe cei care l-au demascat, pe cei care nu se ocupă îndeajuns de scrisul său. Aprobă (parțial) activitatea "echipei" de la Săptămîna și e gata să creadă că și Manolescu e un plagiator, cum au încercat să "demonstreze" gealații lui Barbu cu cîtva timp în urmă. Nu-i suportă pe Manolescu și pe E. Simion, după cum nu "înghite" nici actuala componență a României literare. Preferă - e clar - tabăra lui Barbu și a celor de la Luceafărul". Interesantă e și atitudinea
Jurnalul lui Victor Felea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16781_a_18106]
-
fraza acesta i s-a potrivit și nu prea. Oricum, seninătatea, împăcarea și acel special sentiment de fericire s-au spulberat brusc, s-au dus pe apa sâmbetei. Era chiar într-o sâmbătă când s-a întâmplat. Au năvălit niște gealați peste ea, trăia singură, ăia au tunat și au fulgerat: Gata, așa nu mai merge, o așteptaseră destul să se mute dar ea nu știe de vorbă bună, să-și strângă imediat ce bulendre vrea să-și strângă că buldozerele sunt
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
de pe urma dumneavoastră? Pe el nu l-au ridicat? - Nu, fiindcă nimeni n-a știut că am stat la el. V-am spus că pe mine m-au prins la o nuntă; cineva din asistență m-a denunțat. Au venit trei gealați care mi-au pus niște ochelari negri și m-au dus. Am fost imediat tuns chilug, mi-au făcut poze din față și profil (care nu le-au reușit prima dată) și apoi a urmat "vilegiatura" la Canal. - Fără nici o
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]