16,377 matches
-
vedea clădirea trompel'oeil, unică nu numai în Europa. Notez febril în carnet: rue Andry Le Bouche colț cu rue Quincampoux. Copii care se joacă la ferestre, porumbei agățați de pervazele ferestrelor, câte un chip de femeie privind afară pe geam. Dacă ai răbdare, neștiind despre ce e vorba, ți-ai da seama, după minute în șir de încordare că porumbeii nu se mișcă pe pervaze, copiii sunt încremeniți și nici femeia melancolică nu pare să schițeze vre-un gest... Un
Reflexe pariziene (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14877_a_16202]
-
cu ziua, o dată. Capitolul IV La han. Fereastra se deschide brusc cu un zgomot de tunet. Peste amanții care se iubesc, cade brusc o ploaie de cioburi. Subalternul lui Jakobsz, pe nume Vanlacre, s-a rănit făcînd țăndări ochiurile de geam. Se clatină. Buza îi sîngerează. Scoate dopul sticluței pe care-o ține în mînă. Se pregătește să-i arunce conținutul spre Meaume care s-a desprins de trupul gol și alb al fiicei lui Jakobsz. Meaume se ridică în picioare
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
am mutat aici, am cumpărat un dulap. Era închis la culoare, vechi și m-a costat mai puțin decât transportul lui de la consignație acasă. Avea două uși împodobite cu un ornament vegetal, iar la cea de-a treia ușă un geam de sticlă în care se reflecta tot orașul, atunci când l-am dus acasă cu o mașină de transportat mobilă. A trebuit legat cu o sfoară ca să nu se deschidă în timpul mersului. Atunci, pentru prima oară, stând lângă el cu aceeași
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
tarabe cu chiloți și roșii storcite, laolaltă, de circulația, ca pe Bulevardul Magheru, pe drumul spre Peleș, neoprită de nimeni, nici măcar de semnul interzis, încurajată chiar de cel pus să o oprească, în schimbul unei mite, măruntă și nesemnificativă, azvîrlită pe geamul mașinilor de mitocani și recuperată, tîrîș, de slujbașul indisciplinat, de traficanții de droguri ce schimbă saluturi în argou cu polițiștii... Un oraș atît de aglomerat și, totuși, atît de părăsit. Deși legată la ochi de amintiri, am reușit să văd
Invitație la castel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14953_a_16278]
-
sînt! Lacrimile îmi țîșnesc. De frică, de ciudă. Se unesc cu șuvoaiele de afară. Mai mari. Și mai mari. Cad cu capul pe volan. Cît să fi stat? Afară era noapte de-a binelea cînd m-au trezit bătăile în geamurile mașinii. Chipuri hidoase se împingeau ca să mă zărească mai bine. Tot cu urîții ăștia îmi duc traiul și în iad?", m-am întrebat, privindu-i cum se-nghiontesc. "Doamna Marina...". I-auzi, mă cunosc. Peste capul unuia am văzut poarta
Invitație la castel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14953_a_16278]
-
fi truverul Huon de Saint-Quentin..." Brocartul �primilor poeți români" e astfel redrapat de Șerban Foarță: De ce nu pot, Magdalină/ în închisa ta grădină / Ochi de fluture să am; Ah, de ce nu-s pervaneaoa/ Ce te vede prin perdeaua/ Luminatului tău geam;/ Pe când pieptu-ți, Magdalină,/ Alb și plin, se desgrădină..." Mai poate spune un june cititor ale zilelor noastre că Hugo e vetust și plctisitor? ---------------------- Stéphane Mallarmé. Album de versuri. Ediție bilingvă. Traducere, prefață, glose și iconografie de Șerban Foarță. Institutul European
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
contrariile naturii: vizibil - invizibil, conștient - inconștient. A realiza echilibrul mental ținându-ne în afara acțiunilor destructive ale timpului inventat de oameni. La întoarcerea din Lucerna la Stockholm am surprins în fața editurii noastre niște derbedei mici, infractori en herbe, încercând să taie geamul de la depozitul de cărți. Secretara ne-a anunțat că ieri a fost spart un geam. Asta seamănă cu tracasările vechi venind de la politrucii Ambasadei Române din Stockholm. Derbedeii mici nu aveau deloc aer suedez și s-au speriat atât de
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
ale timpului inventat de oameni. La întoarcerea din Lucerna la Stockholm am surprins în fața editurii noastre niște derbedei mici, infractori en herbe, încercând să taie geamul de la depozitul de cărți. Secretara ne-a anunțat că ieri a fost spart un geam. Asta seamănă cu tracasările vechi venind de la politrucii Ambasadei Române din Stockholm. Derbedeii mici nu aveau deloc aer suedez și s-au speriat atât de tare când i-am surprins, luându-i de guler pe la spate, încât am impresia că
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
lângă țeastă-alătur Fără rost, căci mintea-i șchioapă. Mă joc cu pietrele, precum un balamuc zevzec Aruncă zarul cuvântului-zeu. Acolo, în hău de găvane se-ntețește pojarul Și dintre negrele gene dispare în veci Gânditorul John Stuart Mill Sărind prin geam în mâini cu o carte Carbonizată Bine'nțeles știind că-necăcioasa funingine Care-l înghite - este a ta! Călărind burlane, înțeleptul alunecă - un chip Îngemănat icoanei sfărâmate - Căzând făr'de suflare, înconjurat curând De lumea gură-cască. (1908-1916) (Sub vremi...) Rușii zece
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]
-
țara natală, consider că În primul rând autoritățile trebuiesc pedepsite, deoarece aduc o mare ofensa muritorilor nevinovați. Vreau să mă Întorc acasă, dar tabloul este sumbru: vagoane deraiate, un foc pustiitor/ Că un blestem ne-apasă spre vastul abator./ La geam se tot perinda farsori cu gușa mare/ Făgăduind belșugul din viața următoare. Pentru final este potrivit un fragment din piesă interpretată, cândva de neuitatul meu prieten, Gil Dobrică, celibatarul convins, care, răpus de boală să reîntors În Craiova natală, unde
Biblice. In: Editura Destine Literare by Eugen Dorcescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_345]
-
facem filme despre starea de lucruri fixă, reprezentată de sistemul și ideologia comuniste. Trebuie să te gîndești foarte bine acum, cînd începi un film, ca acel film să nu aibă soarta unui articol de ziar: senzațional, astăzi, materie de spălat geamuri, mîine.
Nae Caranfil - Am filmat Filantropica în 42 de zile by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15358_a_16683]
-
că acolo e așa de bine și aici așa de rău?" Asta îi înnebunea pe cei de la cadre, care mă chemau și mă întrebau: "Maestre, cum vorbiți?!" Sau veneau cântece de mase cu niște cuvinte de-ți venea să spargi geamurile. Noi plesneam de foame și trebuia să cântăm: "Ce mai faci tu, mă, Marine?", la care bașii răspundeau: "Iată, nu mai pot de bine." La care eu adăugam: "Așa un bine să aveți acasă!" N-aveau oameni, că altfel putrezeam
Cu maestrul Emanuel Elenescu - "Domnule, există oameni inteligenți, fără humor" by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15326_a_16651]
-
mai presus spiritul, nu numai întâmplările palpitante de roman polițist, ci mai ales permanenta atingere a lumilor și realităților care ne obligă pe toți să ne recunoaștem responsabili de Istorie - și nu în ultimul rând stilul de o limpiditate pătrunzătoare, geam pe care praful nu se va așeza prea curând. Bernhard Schlink. Cititorul. Traducere de Ana Mureșanu. Postfață de Dumitru Radu Popa. Ed. Polirom, 2002
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
Cristoiu de a se adresa unei persoane de celălalt sex altfel decât cu obișnuita apelațiune de la oraș și nu neapărat din cercurile selecte, fără îndoială că dânsul nu a cunoscut și prețul, întocmai cum cineva, ispitit de fericitele figuri pe geam văzute, ale unor consumatori dintr-un local de cinci stele, intră, papă, spre a i se întinde o notă de plată pe care nu o poate onora în această existență. O experiență, adică, de pe urma căreia, admițând că scapă de execuție
Suntem în anul Caragiale by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15363_a_16688]
-
localurile într-o clădire dărăpănată etc. Femeile răpite sînt demonizate și violențele se multiplică: "jos, pe pămînt, hoarda s-a împlinit cu studentele din stație, cu simpatizantele prinse spontan în mișcarea ei de tăvălug. Falanga nu iartă nimic, sparge vitrine, geamuri de mașini, smulge umbrele de pe terasele părăsite în grabă de clienți, le transformă în arme. Teribile. împrăștiate între Școala de Război și Monumentul Artileriștilor, pe tot bulevardul, femeile urlă și izbesc cu bîtele bărbații care li se împotrivesc, îi vînează
Demonii și harmonia mundi by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15388_a_16713]
-
și nici acel minut al contemplării nu poate fi înlocuit. Străina își închipuie o fereastră la catul de jos al unei case vechi, undeva pe o uliță a Bucureștiului, cu cincizeci de ani în urmă. La o fereastră joasă, cu geamul deschis stă un bărbat și privește fără voie în sus: fug norii cenușii, alții albi, peste cerul albastru - atâta de albastru, mai albastru, de subt norii subțiri... și deodată, grăbită, trece luna - dar fără de suflet, chip palid, supt de lumină
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
întoarce pe toate fețele, prin reveniri succesive: "În acel (moment), în luminile acelea se petrece acea moarte, pe care omul o contemplă, o constată; turburările lui sunt de aci, de pe pământ, nu poate evada decât o secundă (?) din ramul unui geam scund, cu sticla murdară, privește și spune cu simplicitate: "părea că printre nouri..." E ceva care în acel ceas se petrece undeva în lumi pe care un minut le contemplă. Fiecare cuvânt simplu dezbrăcat de orice simțire... numai albă... De ce
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
simțire... numai albă... De ce atât de albă?" Și, mai departe, constatarea că: "O propoziție oarecare, directă, simplă poate fi cel mai minunat vers". Așadar, închipuirea Inei cheamă firesc imaginea poetului prins în chingile inspirației care-l izolează de lumea înconjurătoare: "geamul scund cu sticla murdară", dar și faptul că: "o căruță trece sărind pe pietre prin dreptul geamului, dar omul nu o aude și nici nu simte mirosul de grăsime arsă de pe grătarul din curtea vecină. - Regina Nopții a murit. - A
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
poate fi cel mai minunat vers". Așadar, închipuirea Inei cheamă firesc imaginea poetului prins în chingile inspirației care-l izolează de lumea înconjurătoare: "geamul scund cu sticla murdară", dar și faptul că: "o căruță trece sărind pe pietre prin dreptul geamului, dar omul nu o aude și nici nu simte mirosul de grăsime arsă de pe grătarul din curtea vecină. - Regina Nopții a murit. - A văzut-o trecând printre nouri, fără de viață. Luna în astă seară trecea în convoiul nunții prin volbura
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
final în care ea recunoaște forța versului care "oprește" mersul timpului: "Ce muzică să compună cineva! Strigă în ea spaima: e pericol, e pericol de moarte... Nourii se vor fugări nesfârșit, iar tu vei fi albă... moartă... Numai omul de la geamul camerii scunde, căruia pervazul îi ajungea numai la genunchi, numai acela va dăinui. E al tău, e al oricui, e al tuturor și va fi... Acolo nu e o uliță bucureșteană, pavată cu lespezi strâmbe, acolo e un drum fără de
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
va fi... Acolo nu e o uliță bucureșteană, pavată cu lespezi strâmbe, acolo e un drum fără de sfârșit. "Regina nopții moartă" putea trece nevăzută peste grădini, peste păduri, peste drumuri, peste întinsuri, peste ape, dar a trecut pe aci, pe deasupra geamului scund, și odată cu ea, timpul s-a oprit din mers." (subl. n.) Obsesia lunii la care priveau parcă vrăjite adolescentele de la pensionul de domnișoare Bolintineanu, după cum mărturisea Hortensia Papadat-Bengescu în autobiografia scrisă pentru revista "Capricorn" (și publicată mai apoi în
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
Nicolae Mareș Cerul De la aceasta trebuia început: de la cer. Fereastră fără de pervaz, fără giurgiuvea, fără geam. Un orificiu și nimic în afara lui, un orificiu larg deschis. Nu trebuie să aștept noaptea cu stele, nici să-mi înalț capul să pot vedea cerul. Cerul îl am în spate, la îndemănă și pe pleoape. Cerul mă înfașă ermetic
Poeme de Wislawa Szymborska by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/15436_a_16761]
-
am renunțat la senzorialitate în favoarea unui anumit gen de construcție, de ,,construcție", așa, între ghilimete. Rămînînd în plan, dar nesatisfăcîndu-mă planul, am făcut obiecte. Nu rondes bosses, ci obiecte bidimensionale, adosate, care aveau o puternică emergență către privitor: uși, ferestre, geamuri, dulapuri magice ș.a. Ideea privea, în fond, și sper că s-a observat acest lucru la momentul potrivit, desființarea planului. De altminteri, eu n-am fost niciodată de acord cu prezența fizică, subliniez, fizică, a tabloului ca ultim plan perceptibil
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
noi, jucate cu succes afară, nu ușor de primit și de digerat cînd obișnuința pentru facil, superficial și emfatic formează deja un soi de tradiție periculoasă. Nu mă aștept să iasă de aici neapărat capodopere și nici să se spargă geamurile la intrare. Sînt convinsă însă că din astfel de idei se naște drumul spre înainte, care va să zică, progresul. Așadar, n-am plecat înaripată spre Odeon în seara cînd am văzut Genocid dar, și cred că este mai important, m-am dus
Îndărătul ideii de paradis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15561_a_16886]
-
s-au produs nici scandaluri, nici bătăi, ceea ce nu se poate spune despre alte case din împrejurimi. Ba un soț beat alerga prin curte, după soție, cu cuțitul în mână, ba într-un apartament oarecare se iscau niște bătăi cu geamuri sparte, ba chiar și femeile se încăierau pe undeva și se înjurau de mama focului, în plină zi. Cinci persoane locuiam în două camere. Părinții, în majoritatea timpului, erau la lucru, sora la școală, iar eu cu bunica rămâneam acasă
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]