56,083 matches
-
procedura miliției/securității sigur nu e, dar sfârșitul, în speță condamnarea lor la moarte, e cât de real se poate. Tocmai pentru că filmul e o exagerare, o împingere până la absurd a noțiunii de RealTV, el demască și expune falsitatea acestui gen mizer televizat. Care mizează pe cel mai ieftin voyeurism, care, de altminteri este cât se poate de neadevărat. Oamenii împinși în situații de criză sunt toți o apă și un pământ, deci curiozitatea e insuficientă pentru a motiva existența acestui
Șase personaje în căutarea unui jaf by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11287_a_12612]
-
ieftin voyeurism, care, de altminteri este cât se poate de neadevărat. Oamenii împinși în situații de criză sunt toți o apă și un pământ, deci curiozitatea e insuficientă pentru a motiva existența acestui - mi-e rușine să îl numesc așa - gen de TV. Dar să revin la ale noastre. Eu am văzut filmul la Institutul Francez, proiecția în avanpremieră fiind organizată de Centrul pentru Jurnalism Independent și de Independența Film '97. Tot ei s-au ocupat de dezbaterea care a acompaniat
Șase personaje în căutarea unui jaf by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11287_a_12612]
-
prin care, într-un singur cadru, dă imaginea peste cap, sugerând astfel lumea comunistă cu susul în jos. Totuși, până foarte aproape de sfârșitul filmului, am avut senzația că asist la nașterea copilului ilegitim ai cărui părinți greu compatibili erau documentarul gen Discovery și "Memorialul durerii". Din ultimul, sunt luate cadrele apropiate, în mers, pe lângă pereții închisorilor. Din primul, genul de testimonial și vocea naratoare. Din nefericire, nu este luată de acolo și "democrația" în tratarea personajelor, unele fiind mai iluminate decât
Șase personaje în căutarea unui jaf by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11287_a_12612]
-
Totuși, până foarte aproape de sfârșitul filmului, am avut senzația că asist la nașterea copilului ilegitim ai cărui părinți greu compatibili erau documentarul gen Discovery și "Memorialul durerii". Din ultimul, sunt luate cadrele apropiate, în mers, pe lângă pereții închisorilor. Din primul, genul de testimonial și vocea naratoare. Din nefericire, nu este luată de acolo și "democrația" în tratarea personajelor, unele fiind mai iluminate decât altele, în timp ce unul este neglijat aproape complet. Slavă domnului, la sfârșit a existat o întorsătură de frază cinematografică
Șase personaje în căutarea unui jaf by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11287_a_12612]
-
Stimate Dle Grigore Vieru, Am citit cu stupoare și tristețe articolul Dvs., Despre falsa elită și bietul catâr, publicat în săptămânalul Literatura și arta (nr. 34 din 25 august 2005). Deși eram oarecum obișnuiți cu un asemenea gen de scriere pe care îl practicați cu fervoare de mai mulți ani, spre deliciul galeriei probabil, pamfletul (chiar asta este!) despre ,falsa elită" postmodernă ne-a consternat prin duritatea și neadevărul tezelor pe care le conțin. Scrieți cu ură și
Scrisoare deschisă către Grigore Vieru () [Corola-journal/Journalistic/11278_a_12603]
-
ați scris atunci, nu atât despre România, cât despre anumiți intelectuali. Impresia dvs. s-a schimbat sau măcar credeți că există o posibilitate de a se fi schimbat ceva, mai ales în ceea ce privește observația dvs. că exista în 1995 un anumit gen de sechele naționaliste în România și o anumită discriminare a etniei romilor, să zicem... Mario Vargas Llosa: În 48 de ore de cînd sunt aici ar fi puțin hazardat să trag concluzii, după o ședere atît de scurtă. Dar am
"Fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă, iar libertatea ar avea de suferit" by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11282_a_12607]
-
contrariat atît de mult și v-au determinat să le comentați în articolul dvs. Vreau să cred că acum, aici în România sau în timpul participării dvs. în anii din urmă la congrese și alte reuniuni internaționale, ați putut cunoaște alt gen de intelectuali români. Puteți să-mi confirmați această convingere? MVL: Cunosc mulți oameni din România, dar dacă ar fi să aleg un exemplu, l-aș cita pe Andrei Pleșu, cu care sunt prieten din timpul unei burse pe care am
"Fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă, iar libertatea ar avea de suferit" by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11282_a_12607]
-
face cunoscut ceea ce este necunoscut și de a pune în contact intelectuali și scriitori pe care, din cauza distanței sau a altor nenumărate motive, nu ar avea cum să se cunoscă și de a-și împărtăși ideile unii altora. Grație acestui gen de întîlniri, cum este cea de la Neptun, eu am cunoscut mulți scriitori foarte importanți din lumea întreagă și mai ales, am putut să aflu multe lucruri despre cărțile lor pe care probabil nu le-aș fi aflat niciodată. Așa că eu
"Fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă, iar libertatea ar avea de suferit" by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11282_a_12607]
-
Aristotel, Kant sau Husserl), de acum înainte partenerii săi preferați de dialog sunt poeții: în primul rând Hölderlin, dar și Rilke, Trakl sau Stefan George 3. Remarcăm dintru început predilecția lui Heidegger pentru poezie (nu pentru proză sau pentru alt gen literar), mai ales pentru un anumit tip de poezie înaltă, profundă, solemnă, am putea spune o poezie ,cu virtuți metafizice". (În paralel cu această linie poetică germanică, mai putem aduce în discuție un alt punct de interes: este vorba de
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
precum se dovedește a fi Lettre international, după o citire cu sufletul la gură, se impune ca o retraversare subiectivă a textelor, dar într-o ordine alta decât aceea din sumar, în cunoștință de cauză acum, pe autori preferați și genuri, în funcție de interesele cu accent estetic sau de informare pe care le ai în singurătate, conștiincios cu gusturile tale, dar și cu lacunele. Că nu prea mai ai timp, și asta te doare, preferi să citești puțin și bun, condiție temeinică
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11292_a_12617]
-
lumea noastră literară. Septuagenarul Goma inspiră azi milă. El continuă să se lupte cu toți și cu el în primul rând, învârtindu-se neobosit în hora invectivelor, împroșcând în dreapta și-n stânga și găsindu-și, în mod trist, sprijinitori de genul lui C. Bădiliță. Fragmentele de jurnal publicate în numărul 6-7 din Viața Românească, și care au stârnit un nou scandal, sunt reprezentative pentru scufundarea lui Paul Goma în mlaștina propriilor pagini. 99% din ceea ce pune pe hârtie (sau postează pe
Actualitatea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11312_a_12637]
-
poezie ,leneșă", minimalist-postmodernistă, în care, cu risipă de cuvinte, nu se spune, nu se exprimă și nu se figurează mai nimic. Rostul poeziei este, pentru mine, acela de a explora lumea și eul cu o acuitate pe care nici un alt gen literar și nici o altă artă nu o pot atinge. Micile dexterități lexicale, combinarea inteligentă a sintagmelor din fondul cultural comun, biografemele fără miez și învârtirea în jurul unui inesențial rămas așa, netransfigurat: toate aceste ,abilități" de versificare postmodernistă nu pot fi
Poeme de noapte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11299_a_12624]
-
o organicitate a poeziei, de o creștere a acesteia din sine însăși, în acord cu propriile ritmuri de evoluție și performare. Nu e păcat ca aceste poeme de noapte, de o întunecată tonalitate și simbolistică, să conțină secvențe ,diurne" de genul ,mi-am construit între timp un halat din lemn lăcuit"? Ori ,cu pași mici dar atletici o femeie mai înaltă decât propria-i umbră/ țâșnește dintre rinichii unui păstrăv și-mi acoperă umerii"? Sau, în fine, ,un porc minuscul cu
Poeme de noapte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11299_a_12624]
-
parte orientată spre repertoriul marilor creații ale secolului XX; am audiat lucrări datorate lui Dmitri Șostakovici și Bela Bartók, de asemenea Cvartetul al 6-lea, în fa minor, de Felix Mendelssohn Bartholdy, una dintre primele, dintre importantele lucrări de acest gen ale repertoriului post-beethovenian. Felul de a concepe dramaturgia muzicală a lucrărilor, dramaturgie puternic revelată în fapt sonor, se orientează în acest caz spre preluarea modelului beethovenian al cvartetelor din perioada de maturitate a titanului. Mă refer la stringența evoluțiilor, la
Un florilegiu al evenimentelor muzicale by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11308_a_12633]
-
Alexandra Olivotto Deja mă simțeam vinovată de la ,Anonimul" pentru că nu văzusem documentare. Pe de altă parte, mi se pare că, față de acest gen, orice critic de film are trebui să aibă un sentiment de vinovăție. E de bun-simț, pentru că dedicăm pagini întregi lungmetrajelor, cu toate că în ultimul timp - cu două-trei excepții notabile - regizorii români au luat numeroase premii tocmai pentru scurtmetraje și documentare. Care
Bietul Documentar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11331_a_12656]
-
numeroase premii tocmai pentru scurtmetraje și documentare. Care nu trebuie privite ca niște rites de passage pe drumul către lungmetraje. Cu toate inovațiile structurale pe care le-a adus industriei cinematografice, documentarul s-a încetățenit - pe nedrept, firește - ca un gen minor, de nișă. Asta deplângea și Florin Iepan, plus alți regizori și oameni de film de seamă, pe care merită să îi citez în acest sens. ,Tocmai în România, singura țară europeană unde porțile Televiziunii Naționale sunt puternic ferecate în fața
Bietul Documentar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11331_a_12656]
-
în schimb acesta beneficia de vreo 30. Tipic postmodern, mi-am șoptit atunci în barbă. Și totuși, abordarea regizorală mi s-a părut nu doar necritică, ci panegirică de-a dreptul. Cei care puseseră din greu umărul la ascendența acestui gen și câștigau la greu de pe urma lui erau intervievați. Cei care ascultau și produceau acest gen de muzică erau intervievați. Cei care aspirau să devină dj erau intervievați. Nu cumva v-ați fi așteptat să îl critice... Din contră, se plângeau
Bietul Documentar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11331_a_12656]
-
Și totuși, abordarea regizorală mi s-a părut nu doar necritică, ci panegirică de-a dreptul. Cei care puseseră din greu umărul la ascendența acestui gen și câștigau la greu de pe urma lui erau intervievați. Cei care ascultau și produceau acest gen de muzică erau intervievați. Cei care aspirau să devină dj erau intervievați. Nu cumva v-ați fi așteptat să îl critice... Din contră, se plângeau că genul muzical e acaparat de tot felul de ageamii. E bine că adolescenților le
Bietul Documentar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11331_a_12656]
-
câștigau la greu de pe urma lui erau intervievați. Cei care ascultau și produceau acest gen de muzică erau intervievați. Cei care aspirau să devină dj erau intervievați. Nu cumva v-ați fi așteptat să îl critice... Din contră, se plângeau că genul muzical e acaparat de tot felul de ageamii. E bine că adolescenților le place și că vor platane în loc de mașină la sfârșitul liceului, dar genul se cam comercializează. Dovada: în Londra se vinde mai multă aparatură aferentă hip-hop-ului decât chitări
Bietul Documentar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11331_a_12656]
-
intervievați. Nu cumva v-ați fi așteptat să îl critice... Din contră, se plângeau că genul muzical e acaparat de tot felul de ageamii. E bine că adolescenților le place și că vor platane în loc de mașină la sfârșitul liceului, dar genul se cam comercializează. Dovada: în Londra se vinde mai multă aparatură aferentă hip-hop-ului decât chitări. Pe mine una m-a amuzat umorul involuntar din DJ Mlaștina (Swamp) sau din formația Murăturile (Picklz). Nu pot să spun că nu am fost
Bietul Documentar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11331_a_12656]
-
există compensații: există momente de interviu - realizate cu multă sudoare - în care pelicula se comportă ca și un disc pe care se face scratching. În plus, e interesant să vezi hibridizarea unei tehnici de a face muzică, transformarea ei în gen de sine stătător și apoi, pe cale culturală, amestecul ei cu alte elemente, de la graffiti la vestimentație.
Bietul Documentar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11331_a_12656]
-
nu observi faptul că suitele au fost literalmente investite cu acel farmec sărbătoresc propriu curții regale engleze a timpului; fastul acesteia era agrementat de creațiile unor muzicieni de geniu cum sunt Purcell sau, mai târziu, Haendel. Creațiile lor, creațiile de gen ale contemporanilor, i-au servit lui Bach drept model în elaborarea acestui spectaculos grup de suite. Sunt lucrări ale maturității târzii. Geniul bachian a fost omniprezent în epocă, a fost la curent cu tot ce se petrecea în epocă; iar
De la un eveniment muzical la altul by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11329_a_12654]
-
autorii "materialelor" ca o anexă a bărbatului, identificîndu-se prin el, ca în "interviul exclusiv" intitulat "Femeia de lîngă Mircea Cărtărescu". Sexul frumos și cititor trebuie să cunoască musai romgleaza, acel jargon fițos în care sînt concepute majoritatea articolelor din revistele gen: cu multe anglicisme, cu belșug de prefixe și sufixe care induc superlativul: "Tips & Tricks: Supervacanța" sau ,De la noi pleci cu un look cool și o vestimentație trendy". O altă revistă găzduiește: ,Sexfruntarea: Elena Udrea vs. Robert Turcescu". Evident că bieții
Femei, femei... e lumea plină de reviste by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11336_a_12661]
-
150, și cantitatea de informație utilă și de noutate. Sînt ca vata de zahăr care se face din două grame de zahăr tos plus un băț și are un sfert de metru cub. În afară de articole de-a dreptul pernicioase de genul ,Cum îți schimbă viața primul copil", care poate fi considerat o veritabilă pledoarie pentru avort și care e nesemnat din prudență, restul articolelor unei astfel de făcături sînt niște enormități cu, uneori, avantajul de a fi hazlii. Iată unul dintre
Femei, femei... e lumea plină de reviste by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11336_a_12661]
-
de roman. Se vrea un banc sec, dar este o glumă proastă. Căci ce poți spune despre o asemenea carte în care umorul este, practic, torturat pe fiecare pagină cu tot felul de limbuții, miștocăreli, poante și glumițe ieftine de genul: ,Borac își plecă privirea în pămînt. Pentru că nu văzu nimic interesant, o ridică", ,După ce scuipă de 247 de ori (aprox. 1,3 l de salivă)...", ,Marele scriitor avea multe cărți, majoritatea fiind cărți de vizită sau de joc" ș.a.m.
Cronica cititorului nemulțumit by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11340_a_12665]