92 matches
-
procedură. În cultură putem trata diferite tipuri de creații drept concepte culturale particulare sau generalizate, avem astfel conceptele distincte roman, poezie, drama și conceptul înglobând literatura, avem operele concepte specifice din spațiul muzical, pictural sau regizoral. În filozofie întâlnim concepte generalizante, numite categoriale, o categorie fiind un sens generalizant, care denominează și înglobează o largă gamă de particularități provenite din același substrat, aceiași acțiune creativă sau aceiași acțiune abstractizantă. Exemplu clasic de concept filozofic este substanța sau materia, semnificare generică care
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
creații drept concepte culturale particulare sau generalizate, avem astfel conceptele distincte roman, poezie, drama și conceptul înglobând literatura, avem operele concepte specifice din spațiul muzical, pictural sau regizoral. În filozofie întâlnim concepte generalizante, numite categoriale, o categorie fiind un sens generalizant, care denominează și înglobează o largă gamă de particularități provenite din același substrat, aceiași acțiune creativă sau aceiași acțiune abstractizantă. Exemplu clasic de concept filozofic este substanța sau materia, semnificare generică care include, în dimensiunea ei conceptuală, diversitatea stărilor materiei
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
de-a lungul acestei istorii, paralelismul gramatical a articulat o poziție de etnograf cu una de teoretician. De fiecare dată când realitatea sa a fost scoasă la suprafață printr-o inițiativă folclorizantă și particularizantă, fenomenul a căpătat și o expresie generalizantă. Herder, Hopkins, Jakobson au făcut aceeași mișcare, deși au fost din ce în ce mai puțin conștienți de ea, transformând expresia unui geniu național într-o fantasmă teoretică. Ca și cum foarte jos, la originea situațiilor vizate de figura geniului, în inima practicilor de emancipare ale
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
1939) își află interpretări și rezolvări pertinente, nu o dată originale, în lucrările din perioada interbelică. Spre sfârșitul intervalului, încep să se asambleze sintezele estetice: Fenomenul românesc sub noi priviri critice (1938), Gândirea românească în estetică (1943), Domeniul esteticii (1947), studii generalizante care, în prelungirea formației filologice, vor face casă bună aproape două decenii cu cele de istorie literară: Concepția despre artă și literatură a lui G. Ibrăileanu (1955), Alecu Russo (1957). De prin 1960, prind un contur tot mai ferm preocupările
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286767_a_288096]
-
nicidecum în faptul că inducția ar urca de la judecăți particulare la judecați universale, în vreme ce deducția 43 H.Wald, op.citată, p.158-159. 32 ar coborî de la judecăți universale la judecăți particulare. De altfel, silogismul însuși este, în același timp, și generalizant și particularizant. Contradicția dintre inducție și deducție rezidă în faptul că, în vreme ce inducția este o ridicare de la senzorial la rațional, deducția este o mișcare exclusiv rațională, fie că urcă, fie că coboară 44. Inducția se termină în momentul în care
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
din mulțimea relațiilor semnalate ieșind în relief îndeosebi momentul I. Krasko-M. Eminescu. Contribuțiile comparatiste conferă complexitate demersului istorico-literar, marcând diferențierile specifice atât de necesare ierarhizărilor de valoare și lărgind perspectiva integratoare în seria fenomenelor de același fel. Pe asemenea traiecte generalizant comparative se plasează și volumul Studii de literatură comparată (1987). Intenția formulată explicit de B. este aceea de a închega pledoarii concludente care să demonstreze unitatea spirituală a Europei, în pofida unor tendințe contrare mai vechi sau mai noi, într-un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285621_a_286950]
-
A se compara: "Dictatele lui Zeus. PDL s-a împotmolit în proiectele comandate de președintele Traian Băsescu" cu "Mandea de la Cotroceni". Migrația, terorismul și drogurile, parteneriatele naționale/ mondiale, mediul de afaceri etc. fixează în memoria individuală/ colectivă alte dimensiuni extinse, generalizante ale spațiului public. Generalitatea este una dintre caracteristicile toposului globalizării actuale: "Amnesty International: Criza economică lovește în drepturile omului" (Jurnalul Național). În contexte de acest tip, citatele devin categorii fundamentele în relația de informare și comunicare dintre jurnalist și receptor
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
u l u i, sinecdoca prezintă interes pentru variația denotației produsă în cadrul enunțurilor. Există o sinecdocă particularizantă atunci cînd se denumește o colectivitate printr-un element reprezentativ, care produce efectul de exemplarizare (românul este sceptic din fire), și o sinecdocă generalizantă, dacă întregul înlocuiește partea, care poate duce la o disoluție referențială (s-a trezit cu poliția la ușă) sau o amplificare denotativă, ca în unele tipuri de discurs, precum cel epic (ne-au copleșit hoții de drumul mare). V. metaforă
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
caracterizat în mod deosebit prin particularizarea (voită a) exprimării. Dar, dacă stilul este un mod de folosire a limbii pentru a realiza un anumit tip de comunicare, în concordanță cu modul de a se exprima al indivizilor, există și trăsături generalizante, întîlnite la toți vorbitorii care comunică despre același grup de realități și urmează aceeași orientare a limbii față de lume și față de vorbitori. S-a produs din acest motiv o repartizare de mijloace și de particularități lexicale, morfologice, sintactice, textuale și
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de compromisuri, considerându-i ostași ideologici ai literaturii sovietice moldovenești, care au edificat, pe măsura talentului fiecăruia - împotriva programului național afișat la începutul deceniului nouă - rușinosul edificiu (mai degrabă e o șandrama) numit Republica Moldova de astăzi. Deși extrem de dur și generalizant, lăsând pe dinafară puținele și timidele momente de existență verticală înregistrate în interiorul acestor generații de creatori, reproșul este adevărat. Scriitorii basarabeni n-au dat până la „dezghețul” politic inițiat de Gorbaciov nici un disident, nici un opozant al regimului comunist, care a radiat
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
putem vorbi (sau utiliza) în mod obișnuit o propoziție DIL, după cum nu putem „fi ambele voci” atunci cînd salutăm pe cineva și acea persoană ne răspunde: Ce mai bine, și tu? În acest punct, ar trebui menționată teoria provocatoare și generalizantă a lui Banfield privind narația și discursul (Banfield, 1982). Teoria propozițiilor de nerostit susține că nu numai construcțiile DIL, ci toate construcțiile narative sînt delimitate de discursul comunicativ obișnuit prin aceea că nu pot fi rostite. Nararația nu poate fi
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
nicidecum în faptul că inducția ar urca de la judecăți particulare la judecați universale, în vreme ce deducția 43 H.Wald, op.citată, p.158-159. 32 ar coborî de la judecăți universale la judecăți particulare. De altfel, silogismul însuși este, în același timp, și generalizant și particularizant. Contradicția dintre inducție și deducție rezidă în faptul că, în vreme ce inducția este o ridicare de la senzorial la rațional, deducția este o mișcare exclusiv rațională, fie că urcă, fie că coboară 44. Inducția se termină în momentul în care
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
decît să laude fără discernămînt pro-ducții literare în marea lor majoritate de calitate îndoielnică. De asemenea, Călinescu arată (op. cit., p. 156) că istoricii literari români sînt lipsiți de o orientare de principiu, nefiind în măsură să acceadă la speculație (=teoretizare generalizantă). 144 Deși documentele care vizează folosirea lui sunt și â, inclusiv Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, din 2005 (Nota 81, p. XCVII), se stipulează că se respectă sînt (scris sânt) la scriitorii care l-au folosit, în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
compania să-și îmbunătățească performanța și să se păstreze un avantaj concurențial”. Cele trei formulări (în mod evident, mai există încă multe altele) arată o adaptare la standardele academice, dar și o reflectare a practicii curente, astfel încât se accentuează caracterul generalizant al modului de comparare și al demersului de îmbunătățire a avantajului concurențial. Pe baza acestor definiții se poate sesiza imediat și tipologia de bază a acestei tehnici de comparare, tipologie ce rezultă prin elementele de referință și cadrul în care
[Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
în științele sociale), nu apreciez că intelectualii trebuie să fie indiferenți la ceea ce se întâmplă în cetate, după cum nu cred că opoziția față de sau, respectiv, pactizarea cu un regim opresiv, așa cum a fost cel comunist, pot fi judecate în termeni generalizanți. Pe de altă parte, ceea ce consider că ar trebui să reprezinte marca definitorie a intelectualilor este spiritul critic, corelat cu valoarea onestității și cu cea a responsabilității sociale. Din acest punct de vedere, exercițiul pe care îl propun, și care
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
În același mod, sunt lăsate la o parte și scrierile unor lideri comuniști care au analizat nomenclatura din interiorul ei: Troțki, Djilas, Kuron și Modzelewski. Neexploatarea acestor surse teoretice ancorează studiul Într-o descriere evenimențială, fără a oferi o perspectivă generalizantă asupra rolului și funcționării nomenclaturii. Dincolo de aceste observații, caracterul de pionierat al lucrării și bogata informație pe care ea o oferă fac din studiul Nicoletei Ionescu-Gură o carte esențială pentru orice cercetător interesat de evoluția elitei comuniste și de relațiile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
masivă Pasul Ursului Are totul ca să placă 13. Conotațiile euforice pe care le vehiculează cele trei adjective din primele două rînduri (enunțuri descriptive) orientează argumentativ cititorul în direcția dorinței de a se duce într-un asemenea loc. Predicatul verbal final generalizant Are totul ca să placă face implicit loc destinatarului: Are totul ca să [vă] placă sau să placă [tuturor]. ORarg [C1] apare astfel la finalul frazei tipografice, pe baza derivării unei valori ilocuționare [C2] de recomandare care dă descrierii sensul ei în
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
decid dacă atitudinea depreciativă privește un prototip uman sau mai curând o persoană anume 17. Uneori, contextul impune sau chiar explicitează lectura unică: Noi rămânem cu alde Olăroiu - un nimeni pe toate posturile ("Cronica Română", 8.VIII.2005). În enunțuri generalizante și când numele aparține unei persoane publice, asociate stabil cu o anume categorie (profesională, morală etc.), e mai probabilă referirea la întreaga categorie (deci valoarea descrisă sub 2.2.1): Înalta Justiție a României anului 2005 nu se atinge de
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
Justiție a României anului 2005 nu se atinge de alde Pleșiță ("Gândul", 22.VI.2005). Când persoana nu e reprezentantul de notorietate al unei categorii sau când enunțul se referă la fapte particularizate, specifice, lectura nu mai poate fi una generalizantă: la Biserica Kretzulescu, unde se cunună alde Bobby Păunescu (AC, nr. 32, 2004). În majoritatea cazurilor, pentru această valoare se preferă alde singur, dar e posibilă și apariția secvenței de-alde, ca simplă variantă stilistică (accentuând valoarea populară și implicit
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
stea „treizeci de ani la discuții” (ani neconstructivi), cum au mai stat, de altfel. Aceasta ne amintește de „tranziția” româneacă (recentă) care s-a bazat pe lamentații, tregiversări și promisiuni deșănțate. Mai mult chiar, Vlad Zografi ne propune o perspectivă generalizantă privind „scena” politicului, care acționează precum „ploaia” de primăvară, pentru a hrăni puterea (eenric al VI-lea), în mrejele „jocului” politic distingându-se cele două fațete: „retorica” (ideologia) și „calea practică de obținere și menținere a puterii”, înțelegând, din acest
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
imaginativă, afectivă, intuitivă, perceptivă)”3. Această disjuncție facilă îl face pe Yannaras să afirme că „apofatismul esențialist” al lui Augustin sau Toma d’Aquino (1225-1274) nu ne adresează o invitație la poetica doxologică atât de specifică tradiției răsăritene. Asemenea judecăți generalizante sunt dublate de alte aprecieri riscante la adresa marilor mistici ai Occidentului: Bernard de Clairvaux, Gulliaume de Saint-Thierry, Tereza de Ávila sau Ioan al Crucii. Întreaga serie de sfinți ai Occidentului este blamată ca un produs al unei psihologii devoționale căreia
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ține seama de acest lucru. Este ceea ce B. Miège (1989) indică extrem de clar cînd atrage atenția asupra unei duble mișcări care separă comunicarea de schimbările de/din societate: pe de o parte, mișcarea modelelor teoretice situată adesea la nivelul concepțiilor generalizante, fără să le pună în legătură cu practicile sociale; pe de altă parte, discursul dominant al experților în comunicare care garantează acțiunile cele mai diversificate. Facem un efort să ținem seama de acest avertisment. De fapt, analiza obiectului nostru de studiu implică
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
J. Lindon catalogul la editura Minuit? Cum este concepută și realizată o campanie publicitară la Gallimard-Jeunesse? Iată tot atîtea întrebări care permit abordarea formelor textuale din comunicarea editorială. Am vrea să precizăm de la bun început: perspectiva noastră nu se pretinde generalizantă; prin analiza funcției pragmatice a paratextelor editoriale ea urmărește articularea celor două discipline, comunicarea și lingvistica. Prin excelență teritoriu al interdisciplinarității, comunicarea permite și efectuarea de cercetări care completează analizele strict lingvistice. În acest context, ce aduce nou lingvistica? Și
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Articularea „teoriei unice” nu a putut fi realizată decât peste un deceniu și jumătate, de către teoreticianul canadian Robin Barrow (1984)18. Dar, la acea dată, aspirația către „știința unică” intrase deja în desuetudine din cauza atacurilor virulente ale postmoderniștilor împotriva raționalismului generalizant, universalist și dezumanizant. Evenimentul din 1965 a determinat comisia ASCD să-și schimbe radical poziția și strategiile. Ea a conchis că teoria curriculumului trebuie reconceptualizată, în sensul de abandonare a noțiunilor și principiilor eminamente pozitiviste și behavioriste. Până atunci ASCD
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de regie), fără a îndeplini vreodată funcția de acțiune". În afară de aceste două funcții esențiale, naratorul mai poate îndeplini și alte funcții în raport cu povestirea, cu naratarul și cu istoria narată: funcția metanarativă, funcția comunicativă, funcția explicativă, funcția evaluativă, funcția emotivă, funcția generalizantă și funcția modalizantă (A se vedea J. Lintvelt, Încercare de tipologie narativă. Punctul de vedere. Teorie și analiză, traducere de Angela Martin, prefață de Mircea Martin, Univers, București, 1994, p. 39). 294 A. Soljenițîn, "Mâna dreaptă", traducere de Adriana Nicoară
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]