576 matches
-
la o asemenea acțiune, în intenția de a supraviețui - chiar și în formele „calchiate” ale romantismelor etnice - amenințării unui colaps iminent, datorat supra-acumulărilor conceptuale care s-au manifestat din plin în contextul romantismului târziu în interiorul spațiului cultural austro-german. Astfel, eficiența generativă a concepției muzicale romantice austro-germane inhibă tot mai mult energia lui evolutivă prin cantitatea tot mai mare a lucrărilor scrise, ele fiind tot mai încărcate conceptual (sistem tonal lărgit, hiper-cromatizarea, „stratificarea” excesivă a formei etc.), colapsul intervenind în termenii dispersiei
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
celule generatoare<footnote Acest mod de abordare a citatului ne trimite atât la ideea de celulă generatoare și funcția ei în muzica lui Beethoven, cât și la sistemul de leitmotive în dramele muzicale ale lui Wagner, sau funcția de modúl generativ al seriei, spre exemplu, în muzica lui Webern. Putem construi în acest sens o linie de descendență a însăși funcției de idee generativă ca element organic primar, implicat în edificarea procesual-structurală a unei lucrări muzicale. footnote> o dezvăluie chiar compozitorul
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
Beethoven, cât și la sistemul de leitmotive în dramele muzicale ale lui Wagner, sau funcția de modúl generativ al seriei, spre exemplu, în muzica lui Webern. Putem construi în acest sens o linie de descendență a însăși funcției de idee generativă ca element organic primar, implicat în edificarea procesual-structurală a unei lucrări muzicale. footnote> o dezvăluie chiar compozitorul într-o convorbire cu Alexander Ivashkin: „Eu visez la Utopia unui stil unificat, unde fragmentele lui ’U’ (Unterhaltung - divertisment) și ’E’ (Ernst - serios
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
imagini. O altă analogie, una aproape identică în termeni o prezintă contextul nașterii armoniei din răcirea "magmei" contrapunctice în segmentele cadențiale dintr-o fugă bachiană. Însă cum formele elaborate ale gândirii armonice nu mai pot fi explicate prin particularitatea contextului generativ polifonic, tot astfel nici postmodernitatea nu mai poate fi înțeleasă doar prin recursul argumentativ la o sumă de „justificări” în calitatea lor de descrieri a abuzurilor și crizelor ultimei avangarde. 3. Căpătam explicitarea și "dezamorsarea" confuziei care domină interpretarea relației
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
atitudinii postmoderne sunt (1) hiper-toleranța (blamata drept impuritate) în virtutea unei atitudini (2) recuperative (ridiculizata drept incapacitate de diferențiere) care nu presupun tăierea legăturilor cu trecutul, ci chiar formularea unor noi tehnici de asimilare a acestuia în imaginea unei (3) continuități generative. Astfel, putem constată coabitarea, cel puțin într-o primă perioadă de emergentă a postmodernismului muzical, a reprezentanților mai multor filoane tradiționale - neo-tonal (Dmitri Șostakovici, Benjamin Britten), neo-modal (Olivier Messiaen), atonal (Pierre Boulez), experimentalist (John Cage, Iannis Xenakis, Helmut Lachenmann), cu
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
existent în perioada Barocului muzical. Ceea ce dintr-o optică modernist-criticistă se prezenta drept descompunere prin fragmentare a conceptului de canon universal în ansambluri micro-canonice, ca dovadă a incapacitării unui referent monolitic, într-o imagine postmodernă apare drept dovadă a puterii generative pe care în continuare o deține ideea și conceptul canonului muzical. Iar consecințele sunt vizibile prin proliferarea unei multitudini de tipologii canonice în jurul acelor deja consacrate prin tradiția unor practici istorice. Pentru a finaliza șirul considerentelor expuse mai sus, ne
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
avangardă), dar și prin (3) autenticitatea materialului muzical implicat în ecuația lucrării muzicale (negata, la rândul ei, în postmodernitate). Această revenire la o stare pre-postmodernă nu trebuie, însă, receptata ad literam, ci ca idee referitoare mai degrabă la organicitatea procesului generativ în planul activității muzicale în toate cele trei aspecte ale lui - proces, material, operă. "Modernitatea secundă se străduiește să creeze lucrări multi-perspectivale, i.e. non-reducționiste și cultivând idealul stilurilor integrale"<footnote Mahnkopf, Idem., pag. 12 footnote>. În ce măsură această declarație de intenții
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Ileana Pintilie Teleagă. Plasticianul Paul Neagu, absolvent al Institutului de Arte Plastice „N. Grigorescu“ din București, a început să picteze cu 35 de ani în urmă, pe vremea când se mai afla în România. Artistul s-a dedicat promovării „sculpturii generative“. I. S. Repetiții l La Teatrul Național La Teatrul Național Timișoara au început în această săptămână repetițiile pentru primele spectacole ale stagiunii, care se va deschide la 1 octombrie. Întâia premieră a toamnei va fi spectacolul regizorului Felix Alexa, cu
Agenda2003-36-03-16 () [Corola-journal/Journalistic/281429_a_282758]
-
mai sugestive poeme din recenta carte de versuri a lui Eugen Suciu (Țeasta, Editura Tracus Arte) este cel de la pagina 29, intitulat Prin sălcii. Este, sub aparențele unui pastel, un poem despre poem, despre felul cum se naște acesta (formula generativă) și despre locul propriu pe care îl ocupă poemul în imaginarul poetului, totul fiind rostit de o voce impersonală, la persoana a treia: „Pe cerul de octombrie/ stolurile de grauri/ sunt o cicatrice în mișcare/ și sângele ei închegat/ orbecăie
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
și pornesc de la forme etnografico-simbolice - stîlpul, arborele, axul-, așezate evident într-un orizont stilistic auster, apropiat hieraticii bizantine, cum sunt lucrările lui Aurelian Bolea și Grigore Minea, fie că fac un pas către asamblare și către transformarea semnului în formă generativă, cum este lucrarea lui Vasile Rizeanu, fie că explodează în atmosferă într-o încercare vag barocizantă de a smulge vidului sonorități muzicale, așa cum o fac lucrările lui Ian Deac Bistrița și Nicolae Ghiață, sculpturile în lemn de la Bogați au un
Pe Argeș în sus (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15876_a_17201]
-
nu și un racord cu pămîntul ca entitate imaginativă, ca principiu imaginant și structurant al viziunii. Pămîntul său e mai curînd dogmatic decît spontan, cultivat printr-un demers strîns al ideologiei și rareori el este, în substanța sa, o centrală generativă a imaginarului". Teza de căpetenie pe care mizează criticul de la Vatra e cea a "preeminenței acvaticului asupra teluricului". Apa devine, așadar, cheia de boltă a creației lui Ion Pillat și pentru a-și argumenta unghiul de vedere, Al. Cistelecan se
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
o tipologie cu sursa în viață, ci invers." Pecetea literaturii se așază peste lume. Scriitoarea identifică două ipostaze ale cratilismului, coexistente, dar în pondere diferită în operele atinse de "melancolia descendenței": "Pe de o parte, preocuparea pentru sursele, modelele, principiile generative ale literaturii. Pe de alta, interesul pentru desfășurarea concretă a procesului care se bizuie pe acele surse, paradigme și principii". Există autori, precum Ștefan Bănulescu, George Bălăiță sau Marin Sorescu, pentru care "rememorarea e predominant matricială", o "nostalgie a originilor
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
Alfred de Musset: "L’homme est un apprenti, la douleur est son maître. Et nul ne se connaît tant qu'il n'a pas souffert". Asocierea nu este câtuși de puțin întâmplătoare, ci, din câte cred, puternic susținută de structurile generative și de anecdotica textului. Punctul interior (titlu memorabil) se impune ca un roman de idei, elaborat cu talent, cu fină intuiție a psihologiei de adâncime, lucrat cu mult și inspirat meșteșug (autoarea este un reputat cadru didactic la Filologia timișoreană
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
încărcată de realități americane (cel puțin din trei state: Illinois, Winsconsin și Indiana), din care să surprindă și să decupeze "individualuri" semnificative, apte interpretării; prima se întrevede prin coliziunile eului, a doua prin încercarea de mântuire a acestora. Iar principiul generativ, poetic, cum ar fi zis Poe, consistă în chiar prima și esențiala distincție a filosofiei analitice, aceea dintre cunoașterea prin experiență nemijlocită și cunoașterea prin descriere. Cu alte cuvinte, după identificarea individualului, pentru o posibilă recuperare a lui în artă
MARIAN BARBU ŞI POEZIA ANALITICĂ. In: Editura Destine Literare by Dumitru Velea () [Corola-journal/Journalistic/90_a_417]
-
de vânzare, p. 3). În fine, elemente ale naturii, de la arbori și ape la vegetație și animale, aflate în conexiune cu omul și coliziune cu civilizația, cu regele său, dolarul, și cu omul alunecat în coliziune sunt tot atâtea elemente generative ale poemelor, desfășurate analitic. Întâmplări și situații se alătură acestei mișcări, ducând spre concluzia încărcată de lirism reflexiv. Se pornește de la concretețea individualului, pro priu viziunii empirice cu toate desfacerile filosofice ajunse la zi, și se ajunge la desfășurări deductive
MARIAN BARBU ŞI POEZIA ANALITICĂ. In: Editura Destine Literare by Dumitru Velea () [Corola-journal/Journalistic/90_a_417]
-
dăscăliei sale. În drum se oprește la Cluj și-i cunoaște pe ceilalți doi corespondenți, studenți pe atunci (istoricul literar Ilie Rad, care semna la început cu pseudonimul Ilie Radu - Nandra și poetul Viorel Mureșan) la o oră de gramatică generativă (despre care Ilie Rad spune că așa ceva trebuie să fi îndurat Creangă și colegul său Trăznea cu Gramatica lui Măcărescu la Școala de cateheți din Fălticeni), și cu gesturile sale memorabile-spectaculoase, îl prezintă în aulă pe Viorel Mureșan colegilor săi
Geo Bogza și tinerii scriitori ardeleni by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/8290_a_9615]
-
Se observă că acest text muzical face apel la portativul tradițional, strict explicativ pentru anumite noțiuni. Odată înțelese, portativul cu cinci linii și patru spații dispare. Apelul la mental în configurarea acestei muzici este decisiv, în ce privește formarea unei interiorități structurale generative a jocului relațiilor. Orice apel configurativ în cadrul acestei gramatici, corect adoptate, la „reminiscențe” de diferite ordini importate dintr-o practică tradițională a muzicii (populare sau culte) apare fortuită. Se judecă (înțelege, simte) altfel. Interpretul își formează o altă lume a
Logica Lumilor Posibile (XVI) by Nicolae Br?ndu? () [Corola-journal/Journalistic/83171_a_84496]
-
ca reper corpul uman, de exemplu, sau doar una dintre componentele sale, artistul îi deconspiră alcătuirea modulară și împinge analiza pînă la completa lui fărîmițare, dar, în același timp, el sugerează și mecanismul construcției, coeziunea elementelor și imensa lor putere generativă. Această situare aparent antinomică, a cărei acțiune se exercită concomitent asupra formei, poate fi percepută în toată anvergura sa deopotrivă în pictură și în sculptură. Pictura este, de fapt, o demonstrație de constituire și de uzurpare a imaginii, de exacerbare
Paul Neagu, între materie și poezie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8409_a_9734]
-
articulat să dea seamă de o structură profundă integral asumată. Este vorba despre un anume limbaj (comportament interpretativ) urmând a fi învățat și practicat metodic spre a accede la această Lume a comunicării muzicale. Adoptăm în integralitate, deci, ipoteza gramaticilor generative în sensul lui Chomsky. O anume logică a formării operei muzicale se afirmă și funcționează doar în condiții necesare și suficiente de abordare în structură și lectură<footnote Vezi Nicolae Brânduș, Interferențe - Ed. Muzicală, București, 1984, pp. 75-82 și 126-134
Logica Lumilor Posibile X ? modele structurale ? by Nicolae Br?ndu? () [Corola-journal/Journalistic/84191_a_85516]
-
apel la mentalitatea (interioritatea) unei formări a discursului muzical, nemaifiind direct relaționată vizual de un anume simbol grafic, atunci capacitatea creatoare (creativă) a interpretului urmează a se aplica altfel în configurarea operei muzicale. Interpretul va lucra direct asupra altor resorturi generative ale limbajului muzical articulat, fiind vorba despre un „antrenament” metodic ce urmează a se desăvârși în etape, în sensul stilizării superioare a gestualității performative. Se tinde, ca atare, spre formarea unor habitudini urmând a deveni „instinctive” (precum și în lectura tradițională
Logica Lumilor Posibile X ? modele structurale ? by Nicolae Br?ndu? () [Corola-journal/Journalistic/84191_a_85516]
-
deveni „instinctive” (precum și în lectura tradițională) și a fi aplicate în activitatea muzicală a interpreților, care își vor constitui astfel mesajul, concentrându-se asupra sensului estetic al gestului artistic. În esență se pune problema activării controlate, coerente, a unor resorturi generative de ordin mental, care să valideze structural acțiunea performativă; altfel zis, prin transgresarea unei notații simbolice (semiografie) a textului muzical, din concret (vizual) în virtual (minte). Evident, este vorba despre un alt tip de însușire și stăpânire a acestei gramatici
Logica Lumilor Posibile X ? modele structurale ? by Nicolae Br?ndu? () [Corola-journal/Journalistic/84191_a_85516]
-
semiografie) a textului muzical, din concret (vizual) în virtual (minte). Evident, este vorba despre un alt tip de însușire și stăpânire a acestei gramatici și o altă solicitare a interpretului în performanța sa muzicală (invenție). În vederea definirii unor modele structurale generative ale enunțurilor muzicale se pot afirma, în mod deschis, n opțiuni (componistice). Trecem în acest fel într-un domeniu, să-i zicem, oarecum anecdotic, esențialmente liber al constituirii acestora. Esențial este ca prin aceste modele să se definească explicit o
Logica Lumilor Posibile X ? modele structurale ? by Nicolae Br?ndu? () [Corola-journal/Journalistic/84191_a_85516]
-
către profunzimi", de-a oferi explicații definitive. Cu toate că marea prestanță a orizonturilor metodologice s-a destrămat, efectele iluziei persistă încă. Am mai putea oare acredita, se întreabă Mircea Braga, o estetică sociologică sau o estetică psihologică sau o estetică informațională (generativă), am mai putea oare include în rîndul "poeticilor" statistica matematică? "Destinul acestor tentative poate fi citit în erodările survenite destul de repede pe segmente de inițiativă propagate cu entuziasm și rumoare încă de la început, de ar fi să menționăm doar psihanaliza
Amurgul metodelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7993_a_9318]
-
regretelor iscate de lucrurile pe care nu a apucat să le facă. Urmele acestei scindări se simt chiar în biografia lui: a absolvit Facultatea de Matematică, secția Informatică, în 1978, cu o lucrare din domeniul limbajelor formale și al gramaticilor generative, pentru ca apoi, dînd chemare imboldului speculativ, să urmeze în perioada 1984-1989 cursurile Facultății de Filozofie de la Universitatea din București. Susținîndu-și licența în filozofie în 1990, sub conducerea profesorului Ilie Pârvu, Vladimir Pătulescu a păstrat mereu regretul de a nu fi
Malefica proliferare lexicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7078_a_8403]
-
ca reper corpul uman, de exemplu, sau doar una dintre componentele sale, artistul îi deconspiră alcătuirea modulară și împinge analiza pînă la completa lui fărîmițare, dar, în același timp, el sugerează și mecanismul construcției, coeziunea elementelor și imensa lor putere generativă. Pictura este, de fapt, o demonstrație de constituire și de uzurpare a imaginii, de exacerbare a detaliului constitutiv și de armonizare a întregului într-un spectacol vizual de maximă coerență. Luat în parte, fiecare amănunt cromatic are propria lui expresie
Paul Neagu și visul totalității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7209_a_8534]