100 matches
-
află la granițe; el este în noi! Să ne ucidem dușmanii din noi înșine îndoiala ucigașă și mai cu seamă această credință absurdă că individualul ar putea fi salvat, în vreme ce colectivul ar fi amenințat de prăbușire". În 1936, spiritul construcției geneveze și afirmarea unei romanități liberale sînt pe punctul de a fi îndepărtate. CAPITOLUL II Ambianța culturală dintre cele două războaie RĂZBOIUL, DURERE ȘI ȘANSĂ A MODERNITĂȚII Sfirșitul războiului provoacă o deschidere a discursului politic și chiar mai mult. Perioada 1916-1919
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
război cu nimeni, însă ea trebuie să se apere și să știe care sînt țările care vor pacea și care războiul. Germania vrea război. Franța, Anglia, Mica înțelegere și Antanta balcanică vor pacea. Iată de ce România se bazează pe organismul genevez". În 1936, Carol II nu se mai justifică, cum a crezut de cuviință să o facă în 1930 și în anii imediat următori. Atunci el pozase, în fața democraților, în suveranul care respectă instituțiile. În 1931, în fața ziariștilor străini veniți la
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de Paris”. Cult, spiritual, cu o înfățișare atrăgătoare, B.-P. se simte bine - și se formează - în atmosfera artistică a Parisului simbolist și decadent. Motivele exacte ale expulzării lui din Elveția și din Franța nu sunt clare. În dosarele poliției geneveze era notat ca „dangereux”. În 1898 se întoarce definitiv în țară. Sigur de magnetismul propriei personalități, candidează în alegeri în județul Olt, dându-se drept fiul lui Al. I. Cuza; apoi, în 1900, intră iar în competiție pentru colegiul al
BOGDAN-PITESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285789_a_287118]
-
Jauss, Gérard Genette, ca și prin „recuperarea” autorului în „laboratoarele psihanalizei” (Freud, Marie Bonaparte, Charles Baudouin, Marthe Robert ș.a.) până la Jacques Lacan. În această etapă „autorul”, aparent „recuperat”, rămâne încă prizonierul altor determinări. Abia cu Roland Barthes și cu „școala geneveză” (îndeosebi cu Jean Starobinski) S. stabilește o afinitate de concepție. Secvențele comentariilor nu se rezumă la simpla descripție: tonul polemic, dialogarea liberă de orice complexe tutelare sporesc calitățile acestei panorame istorice a problemei. Intenția nu e însă „o critică a
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
Baetorium, palais burgonde et château comtal”, Geneva, XVII, 1940, pp. 60-89; cf. Riché, op. cit., p. 302). Acesta citează o mențiune care apare în patru manuscrise ale lucrării Notitia Gallorum: Civitas Gennavensium, quae nunc Geneva, a Gundebado Rege Burgundionum restaurata („Cetatea genevezilor care este acum Geneva a fost restaurată de regele burgunzilor Gundebad”). Se vede că „cetatea educației” lui J.-J. Rousseau, Pestalozzi, Claparède și Piaget își datorează existența acestui rege „barbar”. Despre restaurările lui Euric la Merida atestă un manuscris din
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nici să-l jignesc printr-un refuz, nici să-mi asum riscul de a fi amestecat În activitatea sa politică, și Încă și mai puțin În aceea a Maestrului său. M-am instalat, așadar, la Hotel Prévost, ținut de un genevez. Dimineața, am Închiriat o iapă bătrână ca să mă duc, Într-o vizită de curtoazie foarte utilă, la legația americană, În Bulevardul Ambasadorilor. Apoi am mers la discipolul preferat al lui Djamaledin. Mustață fină, tunică lungă, albă, ținută maiestuoasă a capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
hotel. Am rămas să conversăm, Agliè vorbea portugheza destul de corect, dar ca unul care o Învățase la Lisabona, ceea ce Îi dădea și mai mult alura unui gentilom din alte vremuri. Se informă asupra noastră, făcu unele reflecții asupra posibilei origini geneveze a numelui meu, deveni interesat de istoria familiei lui Amparo, dar, nu se știe cum, deja dedusese că ramura ei principală provenea din Recife. Cât despre a lui - originea, adică - făcu mențiuni vagi. „Eu sunt ca cei de pe-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
13 iunie 1871, la Pitești, în familia unui fruntaș conservator local, aromân cu genealogie aventuroasă, și a unei fiice de boier. Cu studii neîncheiate de medicină la Montpellier, apoi de Litere și Drept la Paris, după ce absolvise un colegiu catolic genevez, s-a „format” în mediile boeme și anarho-simboliste ale Parisului de la sfîrșitul secolului al XIX-lea. Anarhist, boulangist și aventurier „picaresc” acuzat de multiple activități dubioase, supravegheat de poliția secretă, ar fi publicat articole, poezii și nuvele simboliste la Geneva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
coșuri cu urări de succes, puse acolo de un ziarist cu spiritul umorului. Astfel, în terminologia privind CSCE erau introduse faimoasele "coșuri" care, la figurat vorbind, aveau să rămână deschise nu numai la Dipoli, ci și pe toată durata fazei geneveze. Structurate în formula lui Campiche, rezultatele eforturilor comune depuse de delegații timp de aproape o jumătate de an se concretizau în Recomandările finale ale Consultărilor de la Helsinki, adevărat embrion al viitorului Act Final al CSCE. O privire retrospectivă și foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
a noii discipline în momentul constituirii în 1969 la Paris a Asociației Internaționale de Semiotică (Association Internationale de Sémiotique; International Association of Semiotics). În același an s-a înființat și revista asociației intitulată "Semiotica". Termenul semiologie legat de numele lingvistului genevez Ferdinand de Saussure este răspîndit doar în Europa și oferă o viziune lingvistică asupra semioticii. Este vorba în primul rînd de cercetătorii francezi A.J. Greimas, Roland Barthes, Julia Kristeva, Tzvetan Todorov, cu-noscuți și sub numele de Școala de la Paris
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
semnificației și reciproc, relațiile pertinente între iteme nu pot fi determinate în absența definirii lor semiotice (cf. și W. Nöth,1990:297). 3. FERDINAND DE SAUSSURE SI MODELUL DIADIC AL SEMNULUI 3.1.Definirea semnului în semiologia lui Saussure Lingvistul genevez Ferdinand de Saussure (1858-1913) este considerat drept întemeietorul lingvisticii structurale și în ciuda existenței unor idei structuraliste la Humboldt sau Leibniz, numele lui Saussure rămîne legat de geneza lingvisticii moderne. Deși a publicat foarte puțin (la 21 de ani Mémoire sur
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
nu substanțială asupra limbii exclude orice posibilitate de evocare a substanței pentru a defini semnul; or, noțiunea de arbitrar introduce în mod insidios substanța în momentul în care evaluează natura relației dintre semnificantul /bou/ și semnificatul "bou". După Benveniste, lingvistul genevez s-ar referi implicit la realitate, la lucrul exclus de modelul bipolar; arbitrară nu ar fi decît relația semn/obiect, iar legătura dintre semnificant și semnificat nu ar fi arbitrară, ci necesară. Componentele semnului se află într-o per-fectă simbioză
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
succesiv pe axa timpului și tablou ca acțiune permanentă ale cărei părți se desfășoară simultan în spațiu, Saussure a opus limba naturală sistemelor de comunicare vizuală care oferă "complicări simultane pe mai multe dimensiuni" (CLG: 103). Pornind de la linearitate, lingvistul genevez afirmă caracterul discret al limbajului (în opoziție cu continuu), rezultat al caracterului diferențial, mutual opozabil al semnelor lingvistice. 4. CHARLES SANDERS PEIRCE SI MODELUL TRIADIC AL SEMNULUI 4.1. Charles Sanders Peirce. Modelul semnului și al semiozei Dacă pentru Saussure
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
unicitate în transformarea unui sunet sau a unui grup de sunete 191. Prin stipularea faptului că originea schimbării lingvistice se află în vorbire, Coșeriu este în acord cu teoria dezvoltată de Ferdinand de Saussure, dar numai în parte, fiindcă lingvistul genevez aprecia că, înainte de a intra în uz, o schimbare este lansată inițial de un anumit grup de indivizi 192. Într-un mod apropiat lui Saussure vedea lucrurile și A. Philippide, căci baza de articulație este trăsătura unui grup etnic și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Identitatea interculturală Exerciții. Aplicații 5. Cultura română. Repere 1. Valorile culturii române 2. Stilul de a vorbi al românilor Exerciții. Aplicații Teoria prezentată mai sus poartă numele de teoria semnului lingvistic, elaborată la începutul secolului al XIX-lea de lingvistul genevez Ferdinand de Saussure, în cadrul unei teorii mai ample a semnelor, semiotica. Semnele lingvistice sunt doar un tip de semne care funcționează în societate, alături de altele cum ar fi: semnele marinărești, semnele de circulație, semnele prin care comunică surdo-muții, semnele matematice
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
același timp" [Idem]. În afara discursului, arată Ferdinand de Saussure în continuare, "cuvintele ce au ceva în comun se asociază în memorie; în acest fel ele formează grupuri în sînul cărora domnesc raporturi foarte diferite". Raportul sintagmatic este, în opinia lingvistului genevez, in praesentia și se bazează pe doi sau mai mulți termeni prezenți într-o serie efectivă, iar raportul asociativ este in absentia într-o serie mnemonică virtuală. Memoria lingvală individuală reflectă asociațiile individuale ale omului ca ființă vorbitoare. Analiza unui
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
la Urali, formulă pe care Gorbaciov o reia astăzi cu aplomb. O nouă entitate geopolitică se anunță, ca platformă de întâlnire pentru specificități ce păreau până nu demult ireductibile. O mare deosebire de ton există între opiniile exprimate la reuniunea geneveză din 1946 și ancheta întreprinsă peste mai bine de trei decenii de Alison Browning în L'Europe et les intellectuels (1984). Pentru istoricul Philippe Aries, această realitate comportă o determinare spațială mai precisă, fiind vorba de occidentul "latin", în sens
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de rolul și locul lui N. Titulescu la Geneva. În chip natural, după ce autorul îl introduce pe cititor în detaliile activității lui N. Titulescu anterior fondării Ligii Națiunilor (cap. I), succedate de considerații privind înseși originile, organizarea și obiectivele forului genevez (cap. II), problemelor speciale studiate le sunt rezervate ultimele compartimente ale lucrării, acestea fiind „dosarele” majore care realmente au zguduit Geneva anilor ´20-´30 și în care, prin forța lucrurilor, România a fost nemijlocit implicată - optanții unguri (cap. III) și
Titulescu și Liga Naţiunilor Trei momente semnificative by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1670_a_2912]
-
principalele acțiuni politice ale lui Nicolae Titulescu, în special pe plan intern, culminând însă cu participarea acestuia în calitate de prim delegat la Conferința de Pace de la Paris. Al doilea capitol este “dedicat” în exclusivitate Ligii Națiunilor. Este o prezentare a forului genevez analizând geneza, structura și obiectivele acestuia. Capitolul al III-lea tratează un mare coflict internațional: problema optanților unguri. Acest conflict, în urma căruia punctul de vedere susținut de reprezentantul României, Nicolae Titulescu, a avut câștig de cauză, a ținut “trează” opinia
Titulescu și Liga Naţiunilor Trei momente semnificative by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1670_a_2912]
-
Giornole d´Italia” numea Pactul “actul sublim al solidarității internaționale”. Au fost și analize realiste. De exemplu, “L´Humanitė” făcea constatarea că prin Pactul semnat la Paris “sântem departe de primele propuneri ale lui Wilson” . Albert Einstein aprecia crearea instituției geneveze drept “chestiunea cea mai importantă în succesiunea civilizațiilor” iar Eduard Beneș drept “expresia democratizării Europei și a lumii” . O analiză sumară a principalelor articole ale Pactului Ligii Națiunilor demonstrează faptul că aceasta nu avea o eficacitate reală, în asigurarea păcii
Titulescu și Liga Naţiunilor Trei momente semnificative by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1670_a_2912]
-
lipsit Ligii Națiunilor a fost o forță militară proprie cu ajutorul căreia să poată soluționa politic crizele ivite și să aplice sancțiuni militare statelor agresoare care prin acțiunile lor atentau la pacea universală, scopul suprem pentru care a fost înființat forul genevez . Cu toate limitele sale, Liga Națiunilor a rămas singura flacără care a luminat un ideal: pacea generală, atunci cînd norii întunecoși ai războiului se arătau la orizontul lumii. Capitolul al III -lea Titulescu și problema optanților unguri Problema optanților unguri
Titulescu și Liga Naţiunilor Trei momente semnificative by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1670_a_2912]
-
Titulescu președinte al Ligii Națiunilor Bucurându-se de un prestigiu deosebit în viața politică internațională, Nicolae Titulescu a fost ales de două ori consecutiv, în 1930 și 1931, președinte al Adunării Generale a Ligii Națiunilor, fapt unic în istoria forului genevez. În această calitate, Titulescu a avut de soluționat probleme grave reieșite din faptul că, în anii respectivi criza economică mondială tindea să atingă apogeul. La 10 septembrie 1930 în calitate de președinte al celei de-a XI-a sesiuni ordinare a Adunării
Titulescu și Liga Naţiunilor Trei momente semnificative by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1670_a_2912]
-
de Uniune Europeană. Nicolae Titulescu în calitate de președinte al Adunării Generale a Ligii Națiunilor a primit și a difuzat rezoluția Conferinței europene, pe care a înscris-o pe ordinea de zi a sesiunii Adunării Ligii Națiunilor, apoi a prezidat dezbaterile forului genevez în legătură cu planul de Uniune Europeană . Unul dintre motivele alegerii lui Titulescu în fruntea Ligii Națiunilor a fost tocmai dezbaterea Proiectului de Uniune Europeană, după cum aprecia la momentul respectiv opinia publică internațională. Președintele Ligii Națiunilor trebuia să fie o personalitate puternică
Titulescu și Liga Naţiunilor Trei momente semnificative by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1670_a_2912]
-
vederea: “Uniunea Europeană nu avea nici o putere de decizie în chestiunile care erau de competența Ligii Națiunilor. Și această chestiune nu este de competența Ligii Națiunilor când ea are dreptul să cunoască tot ce afectează pacea lumii ?” întreba retoric președintele forului genevez. În calitate de președinte al Adunării Generale a Ligii Națiunilor, Titulescu propunea rezolvarea imediată a două probleme, cu scopul atenuării efectelor crizei economice: vânzarea stocurilor disponibile de cereale din recolta anului 1930 și acordarea de credite agricole. Titulescu solicita ca statele vest-europene
Titulescu și Liga Naţiunilor Trei momente semnificative by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1670_a_2912]
-
prezentului” Astfel ne explicăm prestigiul imens de care se bucura Nicolae Titulescu în viața politică internațională, acest fapt fiind încununat de alegerea în funcția de președinte al Adunării Generale a Ligii Națiunilor, de două ori consecutiv, răsturnând canoanele acestui for genevez. Capitolul al V-lea Titulescu și Conferința dezarmării Dezarmarea a fost o problemă care l-a preocupat pe Nicolae Titulescu, considerând-o “piatra de încercare a înțelegerii dintre națiuni” . Diplomatul român enumera o serie de cauze care, în concepția sa
Titulescu și Liga Naţiunilor Trei momente semnificative by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1670_a_2912]