71 matches
-
în jurul său toți parveniții și impostorii. Forma de persoana a III-a este omonimă cu pronumele posesiv; se distinge de acesta, ca și pronumele personal de genitiv, sintagmatic: este pronume reflexiv dacă este impus de prepoziții (locuțiuni prepoziționale) cu recțiune genitivală: în jurul său. La plural, genitivul este omonim și cu genitivul pronumelui personal. Distincția rămâne implicită în plan semantic și se realizează în plan sintactic, indirect, la nivelul pronumelui-subiect gramatical. Identitatea semantică subiect-obiect-circumstanță marchează pronumele reflexiv: Ei au construit în jurul lor
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
acuzativ: A vorbit despre al doilea. Genitivul se distinge de dativ prin morfemul al, a etc.: O idee a celui de al doilea m-a interesat în mod deosebit. sau, la nivel sintactic, prin intermediul regentului sau al prepozițiilor cu recțiune genitivală: ideea celui de-al doilea ( G.)/ Am dat celui de al doilea albumul. (D.), Sunt împotriva celui de al doilea.( G.)/Datorită celui de al doilea am câștigat concursul. (D.) Observații: În limbajul popular, dativul se exprimă uneori prin morfemul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
manifestă în planul expresiei prin dezinențe, la G.D., în flexiune internă: (M) -l/-ui, (F) -a/-ei: N.Ac.: niciunul, niciuna G.D.: niciunuia, niciuneia. Genitivul se diferențiază de dativ prin morfemul a (a niciunuia) sau, indirect, prin intermediul prepozițiilor cu recțiune genitivală: asupra niciunuia, niciuneia. Acuzativul se diferențiază de nominativ prin morfemul pe: „Pe niciunul nu l-am văzut.” sau prin prepoziții care cer acuzativul: (fără, cu) niciunul. SINTAXA PRONUMELUI NEGATIVTC "SINTAXA PRONUMELUI NEGATIV" Trăsătura definitorie a pronumelor negative este întrebuințarea lor
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-le -a: pădure-a, catedral-a plural -i: codri-i, frați-i -le: păduri-le, catedrale-le Substantivele neutre primesc articol masculin la singular și articol feminin la plural: templu-l, pronume-le; temple-le, pronume-le 2. articolul posesiv (genitival) Precede substantivul (pronumele) în genitiv și intră în structura pronumelor posesive și a pronumelor ordinale. masculin feminin singular al: (prieten) al studentului a: (prietenă) a studentului plural ai: (prieteni) ai studentului ale: (prietene) ale studentului 3. articolul demonstrativ (adjectival) Se
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nearticulat: El vorbește ca tată. În legătură cu acțiunea principiului acordului, articolul posesiv-genitival marchează regentul într-o relație de dependență de tip atributiv. În enunțul Acestea au fost principalele condiții de apariție a vieții pe pământ., forma de feminin singular a articolului genitival este impusă de regentul apariția. În enunțul Condițiile de viață ale oamenilor sunt tot mai grele., articolul ale marchează calitatea de regent a substantivului condițiile, care i-a impus forma de gen și număr. Elemente de relație Rolul lor în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
neaccentuată), stă în cazul dativ: „Și pe cel ce se scula împotrivă-i îl pălea cu hangerul ori îl detuna cu pistolul.” (M. Sadoveanu) „Astfel zise lin pădurea Bolți asupră-mi clătinând.” (M. Eminescu) Prepozițiile și locuțiunile prepoziționale cu recțiune genitivală sau de dativ impun substantivului dependent articularea, cel mai frecvent cu un articol hotărât: „Deasupra casei tale ies Și azi aceleași stele.” (M. Eminescu) dar și cu articol nehotărât, în funcție de planul semantic al enunțului: „Am rătăcit de-a lungul unui
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pentru verbul regent întindeai, determinat în același timp de complementul direct o gură. Funcționarea indirectă, ca marcă distinctivă, a articulării hotărâte a substantivului este asigurată de conținutul semantic al termenilor implicați direct în relația de dependență: verbul și substantivul. Articolul genitival fixează cadrul sintagmatic al relației de dependență atributivă (prin acordarea în gen și număr cu termenul-regent) și marchează identitatea de atribut a termenului pe care-l însoțește: Valurile de lumină ale răsăritului depărtat, lunecând pe deasupra creștetului stâncos al Petricicăi, întindeau
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
punctul de vedere al relațiilor sintactice și deci al înțelesului) este sursa a numeroase ambiguități, mai ales în textele scrise. De exemplu,"Am împrumutat cartea unui coleg”, în care "unui coleg" poate fi și complement indirect dar și atribut substantival genitival. Numeroase neclarități ale unor construcții rezultă din economia făcută în exprimare prin nerespectarea unor elemente comune la coordonarea părților de propoziție și a propozițiilor; de obicei cuvinte ajutătoare (prepoziții, articole, adverbe din structura gradelor de comparație, negația și pronumele reflexiv
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
acordul intern, din interiorul grupului N1 de N2, acesta nu variază în funcție de vorbitor sau de trăsăturile gramaticale ale celor două nominale. Determinanții care se atașează construcției N1 de N2 se acordă întotdeauna cu N1. N2 poate primi doar subordonați adjectivali, genitivali și prepoziționali: (154) a. prostia asta de calculator, această prostie de calculator b. *prostia de calculatorul ăsta, *prostia de acest calculator c. deșteptul de băiat al vecinei d. *deșteptul de băiatul vecinei e. canalia asta de politician corupt f. tâmpenia
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
relativ sau un pronume semiindependent: Ana1 și-a cumpărat o casă. Ea1 e mulțumită, dar soțul său1 se gîndește la ratele 2 pe care2 le vor plăti.), anaforă nominală (expresia anaforică este formată din substantiv și articol hotărît, sau articol genitival sau adjectiv posesiv, demonstrativ sau nehotărît: Ana și-a cumpărat o casă1. Casa/ Clădirea 1 e cam dărăpănată.), anaforă adverbială (anaforicul este un adverb de loc, de timp de mod sau un adverb relativ: [Ana și-a cumpărat o casă1
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
oricărui „lucru” (obiectiv) plasat în „câmpul percepției” (subiective). Fenomenul, ca decupaj al realității, ocultează profunzimea atomică a fenomenalității. Apariția lucrului consemnează, paradoxal, dispariția apariției înseși, independentă de conținutul său. Ar fi justificat, din acest punct de vedere, să denumim regimul genitival al apariției (deferită mereu unei obiectualități) ca pe o aparență. Realitatea lucrurilor este mai curând imaginară. Dar ce se petrece propriu-zis când trec de la apariția pură (fenomenalitate) la conținutul ei aparent (fenomenul)? Cine permite această deturnare primordială? Răspunsul imediat este
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
teorii sociale ale catolicismului modern (cu accent deosebit acordat teologiei sud-americane a eliberării). În sfârșit, ultimul pasaj al cărții („Teologie și diferență”) include câteva intrigi intens mediatizate astăzi: dialogul între știință și mecanismele puterii, violența ontologică și postmodernitatea, precum și raportul genitival dintre virtute și diferență. Cartea se închie gotic, en arc-boutant une voûte, cu proiecția imaginii orașului păcii: Ierusalimul cel de Sus. Invenția seculară și seducția puteriitc " Invenția seculară și seducția puterii" Fidel metodologiei sale „arheologice”, John Milbank caută de la bun
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
punctul de vedere al relațiilor sintactice și deci al înțelesului) este sursa a numeroase ambiguități, mai ales în textele scrise. De exemplu,"Am împrumutat cartea unui coleg”, în care "unui coleg" poate fi și complement indirect dar și atribut substantival genitival. Numeroase neclarități ale unor construcții rezultă din economia făcută în exprimare prin nerespectarea unor elemente comune la coordonarea părților de propoziție și a propozițiilor; de obicei cuvinte ajutătoare (prepoziții, articole, adverbe din structura gradelor de comparație, negația și pronumele reflexiv
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
aur a istoriei. Mefiența platonică față de structurile devenirii trebuia învinsă. Începuturile acestei discipline critice a memoriei pot fi găsite, cel puțin de către eurocentrici, la Herodot (484-425 î. Hr.), Tucidide (460-400 î. Hr.) și Polybius (210-126 î.Hr.). Cu ei, istoria dobândește o suveranitate genitivală: orice subiect care cade „subt vremi” i se supune, fără rezistență. Memoria mitică devine memorie istorică. Istoria rămâne cel mai adesea locală, incluzând umbra vecinătății. Prin definiție, zeii sunt excluși din cronica trecerii. Deconstruind fabulele grecilor, primii istorici au recunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
În mod efectiv și integral de mijloacele realizării practice a acestei politici, de a dispune de bogățiile și resursele naturale>>”. Ghidoveanu Își avertizase șefii că textul mai suferise și alte corecturi dar dacă a folosit la fel de prost articolul posesiv sau genitival (al, ale, ai), după cum se poate constata din poliloghia de mai sus, putem spune că mai mult a stricat decât a reparat. a.i. Nu se văd pozele lui Maurer și Chivu Stoica, tovilor! Mare eroare! Cei cu merele vârstei mai
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
moarte, ci și printr-o absență îndelungată ori prin despărțire). Numele de familie pot fi alcătuite fie de la cuvântul generic - Avădanei, Avăduvii -, fie de la numele mamelor apărute în ipostaza de „cap al familiei” și dătătoare de nume. Cu un a genitival (invariabil ca în Moldova): Aanei, Aaniței, Aaxiniei, Afloarii, Ailenei Amariței, Atudosiei, Avarvarei, Avasilicăi sau fără acea marcă a posesiei (construcție specific ardelenească) - Mării 414. în credințele și superstițiile populare, care nu ignorau deloc demersul magic Văduva grasă - Iordache Golescu zisese
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
constr. Procent Ierarhia identificată în corpus: S > OD > OP > OI > AG > AP > NP S 242 67,4% Od 64 17,8% Oi 2 0,6% GPrep Circ 12 3,3% 13% Obprep 35 9,7% Np 1 0,3% A genitival 2 0,6% A prep 1 0,3% Total 359 100% Tabelul 3 - Pozițiile sintactice ale relativizatorului Singura deosebire pe care o remarcăm este plasarea pe o poziție superioară a obiectului prepozițional (sau a circumstanțialului realizat prin grup prepozițional), înaintea
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
această diferență poate fi faptul că în română cazul marcat prepozițional este mai accesibil decât cel oblic. Prepoziția este în toate cazurile impusă de guvernorul categoriei relativizate, așadar nu se impune un efort suplimentar de procesare, ca în cazul atributului genitival. Relativizatorul atribut pune probleme locutorului pentru că presupune deplasarea GN dominant odată cu relativul și presupune realizarea unui acord complicat. 3.2. Ierarhia de procesabilitate În cazul relativelor cu antecedent, accesibilitatea unei poziții sintactice a relativului poate fi influențată de poziția sintactică
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
pentru a avea o imagine asupra acestei ierarhii în procesarea spontană a construcțiilor relative. 16 Abrevierile din tabel au următoarea semnificație: S= subiect, Od= obiect direct, Oi= obiect indirect, GPrep= grup prepozițional (circumstanțial sau obiect prepozițional), Np= nume predicativ, A genitival= atribut genitival, A prep= atribut prepozițional. 17 Vezi Vulpe (1980, passim); rezultatele similare obținute în cazul altor limbi confirmă statutul de universalii lingvistice al propozițiilor relative și interogative. A se vedea și studiul descriptiv, bazat pe British National Corpus - (Gramatica
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
avea o imagine asupra acestei ierarhii în procesarea spontană a construcțiilor relative. 16 Abrevierile din tabel au următoarea semnificație: S= subiect, Od= obiect direct, Oi= obiect indirect, GPrep= grup prepozițional (circumstanțial sau obiect prepozițional), Np= nume predicativ, A genitival= atribut genitival, A prep= atribut prepozițional. 17 Vezi Vulpe (1980, passim); rezultatele similare obținute în cazul altor limbi confirmă statutul de universalii lingvistice al propozițiilor relative și interogative. A se vedea și studiul descriptiv, bazat pe British National Corpus - (Gramatica Longman), Douglas
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
critice ce n-au observat sau n-ar fi vrut, după el, să observe, această relație: amărăciune i-a produs, între altele, recenzia lui Hans Egon Holthusen la volumul Die Niemandsrose, unde expresia „morile morții” era înregistrată drept simplă „metaforă genitivală”, și cu o similară revoltă a reacționat la o presupus răuvoitoare falsificare a poeziei sale ca operă inautentică a unui „culegător de metafore”, pe care ar fi comis-o Gerhard Neumann atunci cînd i-a citit lirica, în comparație cu cea a
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
nu mai poată..." -, este redusă benefic la să; la legarea numeralelor de substantive ("231 prezenți") este introdusă, potrivit normei, prepoziția de; se elimină acordul formelor verbale ale lui a trebui ("trebuiesc aleși aici oameni serioși"); se corectează tacit acordul articolului genitival al / ale etc. Redactorii merită toate laudele pentru suprimarea enervantului și inutilului "ca și" și pentru felul în care reușesc să găsească soluții mai inteligente de evitare a cacofoniei. Astfel, textul oral "Practic, are toate condițiile de a-și desfășura
Oralitate parlamentară by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10887_a_12212]
-
frig și frig), fie construcții cu sens superlativ în care termenii legați prin de sînt diferiți: pui de somn, mama de bătaie. Construcția de tipul băiat de băiat sau marfă de marfă mi se pare asemănătoare mai curînd cu structura genitivala prin care se exprimă valoarea de superlativ (prostul proștilor, minunea minunilor). Dacă într-adevăr acesta este termenul de comparație cel mai potrivit, ar fi încă o dovadă a tendinței actuale de reducere a flexiunii, în favoarea construcțiilor analitice. Evident, e de
Un superlativ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17815_a_19140]
-
spună. În fine, sub raport gramatical, se răspândește ca o molimă dezacordul. Așa-numitul acord după înțeles s-a generalizat. Persoana a treia singular a verbului ia tot mai des locul persoanei a treia plural. Pronumele de întărire și articolul genitival tind spre forma unică de la feminin singular pentru toate genurile și numerele. La originea trogloditismului lingvistic se află limba de lemn din perioada comunistă (limba ideologiei, cum o numește Françoise Thom) și absența studiului gramaticii în liceu. Amploarea pe care
Caliban și limba română by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3438_a_4763]
-
motorul de căutare": datele statistice trebuie confirmate de analiza fiecărui citat în parte, pentru că identitatea semantică și gramaticală a secvențelor respective e ambiguă (multe dintre atestări nu reprezintă pronume de politețe, ci simple folosiri ale substantivului domnie cu un deteminant genitival sau posesiv: "domnia lui Carol", "domnia ei plină de teroare", "domnia sa a durat între anii..."). Diferențele statistice nu sînt totuși lipsite de semnificație: domnia ei apare doar de 6 ori, domnia lui de 577 de ori (dar în majoritatea cazurilor
"Dumnealui" și "domnia sa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15158_a_16483]