11,589 matches
-
greu s-ar putea stabili, însă, dacă în această apreciere există mai mult cinism, decît compătimire pentru prietenul bătrîn. Pe de altă parte, autorul nu se arătă zgîrcit în adjective laudative, nu ezită să-l numească pe Cămilo José Cela "geniu", subliniindu-i talentul lingvistic de excepție și laconismul discursului, care lasă, din fericire, "nemoralizat" universul românesc. E apreciată îndrăzneala experimentelor literare, cum ar fi realismul atroce, dus pînă la suprarealism, din Familia lui Pascual Duarte, ori introducerea în literatura spaniolă
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
cinstit". Avem apoi secta hacker-ilor. Ăștia sunt băieți deștepți dar frustrați. Într-o lume lipsită în mare parte de criterii de valoare, ei dovedesc că inteligența nu poate fi stocată în totalitate și nici controlată integral de instituții. Prin geniu și curaj ajung în cele mai secrete baze de date și vâră spaima în organizațiile guvernamentale și militare, iar la noi își bat joc de serviciile secrete. Unii fură din bănci stând comod la domiciliu. În schimb, în curând, vom
Dubla pledoarie by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/14813_a_16138]
-
produce un fel de încețoșare a poeziei, o "împînzire" a ei cu mister, ca o posibilă consecință, după cum apreciază unii cercetători, începînd cu d-na de Staël, a spiritului nordic, anglo-saxon și germanic, sau, sub o acoladă mai amplă, a geniului celtic, însă și ca un pandant ori chiar ca o prefață a descoperirii, pe plan psihologic-medical, a subconștientului. Adepții clarității consacrate par a fi pierdut partida. "Obiectivismul" uzual se evaporă, extrovertirea e devalorizată: "În locul peisajului exterior și al descripției obiective
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
și incomparabilă în varietatea ei. O glorie a Franței și cea mai nobilă podoabă a lumii. Sincer, fără nici o ornamentație stilistică. De fapt, mă aflu în perimetrul sacrosant al culturii din stânga Senei, inima Parisului pulsând contopită cu a cărturarului de geniu care stă în fața mea picior peste picior cu atenția aceea a lui extrem de prezentă ce pare o fină luare în râs... Nu ai decât să urci dealul străzii Sfintei Genevieva, care a apărat Luteția de barbari, ca să dai sus de
Reflexe pariziene (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14927_a_16252]
-
numit Rodrigo Garcia. Dramaturg. Trei spectacole în "in", două în regie proprie. Are 38 de ani, e spaniol de origine argentiniană, e firav, cu o privire vie, are o pereche de teniși portocalii și are - scuze, dar cred că are! - geniu (cel puțin în felul lui!). E fiul unui măcelar, sortit să tranșeze carnea, dar el a preferat să fondeze o "Măcelărie teatrală". Are studii de filosofie și stagii - relativ alienante - în publicitate. Practică un teatru discursiv (fără anecdotă, fără poveste
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
simetrie evoluția tramei interpretează cu devotament pentru cauza comună Silvia Năstase, Raluca Petra, Ecaterina Nazare. Se poate spune că alături de adaptatorii și autorii versiunii scenice, regia și actorii au făcut mult pentru Noel Coward. Nu l-au transformat într-un geniu, dar i-au demonstrat talentul. întrebarea e dacă a meritat. ASTEPTÂND LA ARLECHIN de Noel Coward. în românește de Dana Lovinescu. Adaptare de Radu Beligan și Liviu Dorneanu * TEATRUL NAȚIONAL "I.L. CARAGIALE" * Data reprezentației: 23 februarie 2002 * Regia și versiunea
Gloria de după glorie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14956_a_16281]
-
Constantin Țoiu Casa lui Călinescu (martie 1961). Exiguitate extremă. "Bordeiul" de lângă poartă. Impresie de Stat major refugiat într-o cazemată. Totul este proiectat înăuntru. Megalomania nu suportă în jur decât o lume liliputană. Geniul, poate?... Poetul mic de statură, cu o figură inocentă și rotundă de copil. Umblă cu cizme mari în picioare și își lasă, fioros, mustăți de haiduc ca să pară mai matur. Nu mai țin minte anul și ziua. Îmi amintesc locul
Schneider by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14955_a_16280]
-
ca alde Sechelariu și Mischie să confiște pagina întâi a ziarelor mai abitir decât premierul și președintele la un loc? Nu cunosc calitățile paranormale ale respectivilor, dar simplul studiu fiziognomic arată că n-avem de-a face tocmai cu niște genii. E vorba de banali profitori ai sistemului, de indivizi capabili să obțină informații privilegiate și, în același timp, să polarizeze instituții și persoane prevăzute cu calități specific mafiote. Mai puțin instruiți și posesorii unui comportament public tinzând spre execrabil, îmbuibații
Feudalizarea, primul stadiu al federalizării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14965_a_16290]
-
pînă la peste 600 de pagini, împopoțonate cu ceva Nietzsche și cam atît. Avem și tipul nobilului, Callimachi, atît de nobil că nu poate sta confortabil într-un bar dacă se așază doi străini lîngă el. Personajul principal este Mîrzea, geniul abisal, amestec de generozitate și promiscuitate, cel care îi manevrează cu ajutorul unor puteri obscure pe toți ceilalți. în planul doi, se află femeile... Aceasta este ordinea brebaniană consacrată, nici o femeie nu are dreptul la prim-plan. Ele au de obicei
Aceeași veche poveste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14950_a_16275]
-
de care Ceaușescu s-a speriat că se întoarce și i-a luat cetățenia! Ah, bieții scriitori români ce pleașcă a dat peste ei, sub comunism, și ce-au pierdut acum, cu așa-zisa libertate! Acum, da, acum îți trebuie geniu să te descurci, să faci cît-de-cît carieră, dar atunci!... Cum spunea Ițic, mi se pare, cînd vorbea cu Șloim de tinerețile lor: - Ah, Auschwitz, ci vremuri!..." Este bine expusă problema scriitorului român afirmat în anii '60-'80, scriitorul care a
Aceeași veche poveste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14950_a_16275]
-
Dacă s-ar face și un concurs pentru verificarea titularilor - cinstit și cu un grad mediu de dificultate - uimirea d-nei Andronescu ar crește pînă la stupefacție. Mustesc școlile de dascăli titulari față de care dl Vucea (personajul lui Delavrancea) e un geniu pedagogic. Inspectoratele sînt și ele grele de impostori vinovați de titularizarea unor săraci cu duhul sau a unor ignoranți periculoși. ( Am scris, mai mult, un microscop despre manualul de "română" al unui anume inspector Marin Iancu. Sînt convins că inspectorul
Uimiri de ministru by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14962_a_16287]
-
obicei. Dar pălăvrăgind despre numele Lui, nume știute din Zohar, nume care nu trebuie pronunțate în fața �oricui", m-am făcut vinovată și am fost avertizată și chiar amenințată cu arderea prin focul interior. într-un ziar francez se afirmă că geniul lui Picasso a semănat moarte în jurul lui. Paola moartă din cauza drogurilor, o fiică s-a spânzurat, Jacqueline s-a împușcat în inimă. Mama lui René, care mi-a trimis tăietura din ziar, susține că arta vine de la diavol! I-am
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
ale lui ianuarie 1921 mi-a fost adusă o scrisoare de la spitalul din Nisa. Fusese găsită în buzunarul unui disperat care încercase să-și taie beregata. Erau puține speranțe să supraviețuiască. Am citit-o și am fost impresionat de tumultul geniului. Un vînt arzător sufla peste cîmpie. Era confesiunea unui nou Gorki al țărilor balcanice. Din fericire a fost salvat. Am vrut să-l cunosc. S-a înfiripat între noi o corespondență care ne-a făcut să devenim prieteni." Este recunoașterea
O geografie dramatică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15270_a_16595]
-
de genuri care mă interesează mult la Chateaubriand. Și aceasta pentru că între domeniul ficțiunii și cel al dicțiunii care i se opune, Chateaubriand s-a împlinit cel mai bine pe terenul dicțiunii: autobiografia, reflecția politică, alte tipuri de eseuri, precum Geniul creștinismului. În partea aceasta non-ficțională el s-a exprimat mai bine și cred că la acest versant al operei sale putem să aderăm mai bine acum, ca și cum toate eforturile lui în domeniul ficțional ar fi căzut în desuetudine. După mine
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
care, cu o metaforă diferită, ne-a pus pe aceeași lungime de undă cu Occidentul și ne-a arătat că nu suntem condamnați la un etern provincialism intelectual. Evident, mai existau exemple de reputație internațională și din generația precedentă. Dar geniul singular al lui Brâncuși, transcendent și în raport cu nivelul și preocupările artei Occidentale a vremii sale, se valida numai pe el însuși și devenea tot mai limpede inaccesibil, imposibil de emulat nu numai în România ci și oriunde altundeva: căci Brâncuși
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
se mire cum de au putut fi luate în serios și generalizate "criticile minore și particulare ale unui scriitor de mărunțișuri." Dar cînd dl Popa face un pas mai departe și socotește "o porcărie" ideea atîtora "că această canalie de geniu a oglindit epoca, dar a și format-o, pe ea și posteritatea moravurilor și psihologiei române", începem să ciulim urechile. Ca să auzim că, o singură dată contestat, între războaie (ceea ce e departe de adevăr), Caragiale a fost "aproape fără rezerve
Critică literară și denunț by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15384_a_16709]
-
al individualităților biologice. Virusurile de ex. nu au o continuitate ereditară. În schimb, amândouă au o notă comună, esențială: au o formă proprie, persistentă, ce tinde să se reconstituie și să reapară când structura lor a fost alterată... Ceva în geniul "Învierii" ori existenței lumii de apoi... De altfel, între cele două serii enunțate mai sus nu există o graniță precisă... Aspectul organic, în sensul cel mai larg, opus aspectului determinant al fenomenului "de foule". Fizionomia generală a universului este dată
Adevăratul corp uman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15374_a_16699]
-
la Strada Sării, blocuri fără personalitate au crescut peste noapte în locul unor case vechi de sute de ani. Dacă Ceaușescu nu ieșea din scenă, buldozerele ar fi ajuns la Cibin. Situația nu e unică. Vechile case, nu toate ucise de geniul arhitectonic al lui Ceaușescu, dau, astăzi, edililor o bătaie de cap încă mai mare decît blocurile, cînd n-au avut "șansa" să scape complet de ele, precum la Roman sau mai știu eu unde. Neretrocedate la vreme foștilor proprietari, ele
Orașe by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15411_a_16736]
-
unde se afla; dosarul i-a fost rătăcit și trupul aruncat la groapa comună; văduva lui, văduva unui "nazist" n-a avut dreptul la pensie; în 1965, a fost reabilitat. În realitate, se pare că Gerstein, poreclit, în mediul nazist, "geniul igienei", era tipul savantului distrat, cu un aer excentric, dezordonat, dehămat (umbla cu cascheta așezată invers, cu pistolul atîrnînd neglijent, avea o biografie destul de încîlcită și, de la un moment dat, i s-a interzis portul uniformei). În film, lucrurile sînt
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]
-
care așteptăm o lumină a cugetării exegetului postideologic. Dar să revenim la firul "demonstrației" d-sale: "Iată cum era judecat Eminescu: "Sîntem unul dintre puținele popoare care avem nenorocul ca figura majoră a poeziei noastre să fie prizonieră, cu tot geniul ei, unei concepții de viață reacționare". "Nouă ne revine sarcina de a arăta în lumina marxism-leninismului ce e rătăcire, fugă de luptă, spaimă și dușmănie pentru progres în aceste pledoarii pentru neființă. Autorul acestor propoziții etichetante este Ov.S. Crohmălniceanu, alături de
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15394_a_16719]
-
voia d-sale - dl. Mihai Ungheanu însuși n-ar fi fost tot atît de împovărați de vină, precum comilitonii lor de etnie iudaică. Savuroasă e critica adresată însuși național-comunismului preconizat de Ceaușescu, de pe pozițiile actualului extremism vadimist-păunescian. Măsurile luate de "geniul Carpaților" i se par acum fostului său zelator prea puțin radicale, incomplete. D-sa vrea să fie mai catolic decît Papa. "Epurarea etnică" e, în ochii miloșevistului nostru de serviciu, M. Ungheanu (să menționăm că, totuși nu e singur: i
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15394_a_16719]
-
despre A. von Humboldt. Cînd într-o dimineață leșină de epuizare, își pune "experiența" sub semnul ascezei și se preocupă de moartea aparentă. În convergență cu eforturile titanice de înălțare spirituală, își alege modele pe măsură: N. Iorga (seriozitate și geniu), B.P. Hasdeu (enciclopedism), Nae Ionescu (ortodoxie, elocvență, charismă). Trăind atitudinal la temperatura incandescentă a frondei de enfant terrible, recurge la gesturi extreme, al căror exces îl va dezavua ulterior. Astfel, în 1926, la nici 20 de ani, îl critică violent
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15408_a_16733]
-
vanitățile, supărările să fie puse în paranteză, iar marii actori ai trupei să stea iarăși, împreună, umăr la umăr, ca altădată. Mi s-a părut poate cel mai semnificativ omagiu pe care au reușit să-l aducă memoriei lui Caragiu, geniului lui, generozității și imensei iubiri față de teatru. Ochii, tonul vocii, expresiile ludicului, profunzimea gesturilor, mirările, seriozitatea și farsele, tandrețea, volubilul și tristețea, dimensiunile irepetabile ale histrionului, ale poetului, tăcerile, lumea sonoră și explozivă, toate acestea (și încă multe altele pe
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
care fiecare este la fel de important, de valoros, în care individualitatea fiecăruia se remarcă. O baghetă, un scaun, un pupitru, o interpretare a unei partituri... În alt limbaj, Celibidache tot despre trupă, valoare și armonie vorbea. De aici se naște miracolul, geniul. O seară cu Toma. O noapte cu Celibidache. O, ce clipe frunoase!
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
scria despre mama ei: „l-a iubit pe Eminescu cu o iubire nemărginită. Împrejurările și oamenii au făcut ca ei să nu fie uniți niciodată. Veronica a refuzat cererea În căsătorie a mai multor pretendenți, preferând să rămână „muza unui geniu, decât soția unui prinț”, așa cum a afirmat ea. Pe Veronica a atras-o, nu gloria, ci talentul pe care l-a intuit cu o mare precizie, egală cu cea a lui Maiorescu. Cu toate ca Eminescu publicase doar câteva poezii, intuiția perfectă
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]