35 matches
-
În astronomie, heliocentrismul este teoria că Soarele este centrul sistemului solar. Cuvântul provine din limba greacă (ήλιος "Helios" = soare și κέντρον "kentron" = centru). În istorie, heliocentrismul s-a opus geocentrismului, teorie ce punea Pământul în centrul Universului. Distincția între Sistemul Solar și Univers nu a devenit clară decât în perioada modernă, dar este importantă în ce privește controversa între cosmologie și religie). Grecul Aristarh din Samos, în secolul al III-lea î.e.n.
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
pitagoreenilor, și din acest motiv, focul trebuie să ocupe un loc central. Totuși, focul din centru nu este Soarele. Pitagoreenii credeau că Soarele se rotește în jurul focului central împreună cu toate celelalte. Aristotel nu a primit acest argument și a susținut geocentrismul. Heraclides Ponticus (secolul al IV-lea î.e.n.) explica mișcarea diurnă aparentă a sferei celeste ca fiind rotația Pământului. Primul care a prezentat argumente pentru un sistem heliocentric a fost, însă, Aristarh din Samos (270 î.e.n.). Ca și Eratostene, Aristarh a
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
Pământul se mișcă și au încercat să explice cum ar fi posibil acest lucru. Alhacen (Ibn al-Haytham) a scris o critică dură a modelului lui Ptolemeu în "Îndoieli asupra lui Ptolemeu" (circa 1028), interpretată de unii ca o critică a geocentrismului ptolemeic, deși alții admit doar că această critică privea unele detalii ale modelului lui Ptolemeu, și nu teoria geocentrică. Alhacen a propus însă, mai târziu, rotația Pământului în jurul axei în "Modelul mișcărilor" (c. 1038). În 1030, al-Biruni a discutat teoriile
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
lui: Aceasta nu se găsește în niciuna din lucrările lui Calvin. S-a sugerat că citatul provine din lucrările teologului lutheran Abraham Calovius. De-a lungul timpului, însă, Biserica Catolică a început să adopte o atitudine mai intransigentă în apărarea geocentrismului. Papa Urban al VIII-lea, care aprobase ideea ca Galileo să publice o lucrare despre cele două teorii ale lumii, a devenit ostil față de acesta. În timp, Biserica Catolică a devenit principalul oponent al heliocentrismului. Sistemul favorizat de instituțiile religioase
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
Antichitate, se distingeau mecanica cerească de mecanica terestră, cele două lumi fiind, potrivit gânditorilor epocii, conduse de legi complet diferite (aici, pe Pământ, lucrurile cad, iar sus, pe Cer, ele „se plimbă”). Această concepție se integra în concepția ptolomeică a geocentrismului. În astronomie, Legile lui Kepler descriu proprietățile principale ale mișcărilor planetelor în jurul Soarelui. Ele au fost descoperite de Johannes Kepler pornind de la observațiile și măsurătorile poziției planetelor. Aceste legi se generalizează tuturor obiectelor cerești. Primele două legi ale lui Kepler
Mecanică cerească () [Corola-website/Science/329857_a_331186]
-
evreii, romanii, egiptenii și babilonienii, asirienii și perșii, această uranografie predominând ca explicație general acceptată până în secolul al XVI-lea, când a fost lent și gradual înlocuită cu diverse modele heliocentrice, printre care și cel care este azi prevalent. Deși geocentrismul a fost modelul predominant în Antichitate, el n-a fost și unicul, căci cel puțin în cazul grecilor au existat și înțelepți care au pledat pentru modelul heliocentric. Aristarh este exemplul cel mai cunoscut. O posibilă explicație a faptului ca
Geocentrism () [Corola-website/Science/327319_a_328648]
-
cele heliocentrice (Filolaus, Icetas, Aristarh). Modelul geocentric a fost uneori asociat cu teoria Pământului plat, însă grecii au abandonat devreme această idee, de prin secolul VI î.e.n., grație lui Pitagora Alții, precum evreii de exemplu, au păstrat această asociere între geocentrism și ideea de Pământ plat, așa cum se mai poate constata și azi în Scripturile evreiești și creștine. Astfel cosmologia pe care o găsim în Biblie descrie un Pământ plat peste care se întinde un vast “firmament”, adică un imens tavan
Geocentrism () [Corola-website/Science/327319_a_328648]
-
Sfântului Constantin cel Mare și profesorul fiului lui) a scris violente pagini contra celor care considerau că Pământul este rotund, la fel ca și Sfântul Ieronim, care și el credea și promova ideea Pământului nu numai aflat în centrul Universului (geocentrism), ci și ideea de origine biblică că Pământul este plat; astfel de idei va manifesta în aceeași epocă și călugărul bizantin geograf Cosmas Indicopleustes, și nici măcar Isidor din Sevilia nu poate fi exclus dintre adepții Pământului plat, căci deși era
Geocentrism () [Corola-website/Science/327319_a_328648]
-
să-l complice adăugându-i mișcări de rotație suplimentare, și astfel sfere de rotație suplimentare. Aristotel ajunge să explice astfel mișcarea a 6 planete postulând existența a nu mai puțin de 55 de sfere! Această "soluție" a complicării excesive a geocentrismului pentru a răspunde printr-un baroc puțin verosimil la ceea ce rata în forma lui originală și simplă, va rămâne un handicap permanent al modelului ptolemaic până la abandonare. Modelul aristotelician este perfecționat de Iparh (Hiparh) și alții, care introduc modelul cu
Geocentrism () [Corola-website/Science/327319_a_328648]
-
fi drastic îngrădită de creștinismul ajuns religie de stat, interesul însuși pentru fizică migrând înspre metafizică Modelul geocentric va rămâne în grația autorităților și a publicului larg până când Nicolaus Copernic va propune în secolul al XVI-lea alternativa heliocentrică. Azi geocentrismul a încetat să mai fie o teorie științifică, însă e departe de a fi dispărut: în SUA și în alte țări există diverse mișcări care, în general din motivații religioase, mai susțin încă veracitatea teoriei geocentriste. Unul din cinci americani
Geocentrism () [Corola-website/Science/327319_a_328648]