12,132 matches
-
pe marginea istoriei, străine de interdicții, prejudecăți și tabuuri. Sunt difuzate în ultima vreme documentare istorice, filme în care martorii evenimentelor - atîția cîți au mai rămas în viață - au cuvîntul, dezgropînd de sub pătura grea a tăcerii sinistrul capitol al alungării germanilor din răsărit. A trebuit să treacă peste un deceniu de la prăbușirea cortinei de fier și încetarea războiului rece, ca să poată fi adusă în discuție, de pildă, vinovăția generalului britanic Harris răspunzător pentru ploaia de fosfor abătută peste Dresda, (supranumită la
Günter Grass și "Titanicul german" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15506_a_16831]
-
acestea nu mai aveau vreo importanță strategică și erau populate de refugiați civili. în ceea ce-l privește, Günter Grass a declarat că se simte foarte vinovat pentru a fi eludat, în intervențiile sale verbale și în scrierile sale, capitolul alungării germanilor din ținuturile de răsărit. Nuvela în pas de rac anulează acum aceste omisiuni și se plasează, prin codul ei literar, în dezbaterile pe marginea istoriei, în cîmpul vast al memoriei colective și - nu în ultimă instanță - în sfera delicată a
Günter Grass și "Titanicul german" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15506_a_16831]
-
morale. în noaptea de 30 ianuarie 1945, cînd nava "Wilhelm Gustloff" părăsește portul Gdansk, la bordul ei se află și un mai vechi personaj al scrierilor lui Günter Grass - Tulla Pokriefke, purtînd în pîntec o sarcină ajunsă la termen. "Titanicul german" este lovit de trei torpile lansate de pe submarinul sovietic "S 13". Efectul este fatal, vasul se scufundă, cea mai mare parte a pasagerilor își află sfîrșitul în apele reci ale Mării Baltice. Cei scăpați de la moarte sunt puțini. Printre supraviețuitori cititorul
Günter Grass și "Titanicul german" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15506_a_16831]
-
afla la Davos, în Elveția, pentru a face propagandă în favoarea partidului său. Deodată este ucis cu patru gloanțe de pistol, trase de David Frankfurter , student în medicină, evreu, care prin gestul lui a vrut să lanseze semnalul rezistenței antifasciste. "Titanicul german" construit în timpul celui de-al Treilea Reich va fi botezat cu numele"martirului" nazist. Revenind în prezentul narativ, aflăm că Paul s-a despărțit de soție și că fiul său, Konny, a rămas la mama lui. Konny, a cărui poreclă
Günter Grass și "Titanicul german" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15506_a_16831]
-
de putere și dornici să-și consolideze poziția în partid arătând ca pe niște trofee grăunțele scăpate printre degetele Marilor Stăpâni. Concluzia tristă a ultimelor luni este că democrația e sabotată în România cu egală frenezie de toată lumea: români, maghiari, germani, sârbi și alte naționalități. Tocmai de aceea mi se pare scârbos din cale-afară când reprezentanții acelorași etnii se plâng pe la diverse Înalte Porți occidentale cât sunt ei de persecutați. Data viitoare când am să-i aud, și când dezastrul la
Stridența cu ifose democratice by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15484_a_16809]
-
antisemitismul nu se restrîngea doar la domeniul trecutului și, în consecință, dacă doream să reușesc, trebuia să țin seama de acest aspect. Mi-a înțeles indignarea, fără a omite totuși să sugereze că îl contraria o asemenea reacție din partea unui german. Începusem să mă simt din ce în ce mai nesigur. Mă întrebam cînd aveam să ajung să înțeleg contextul politic și cultural în care voiam să acționez. Sentimentul meu de nesiguranță a ajuns la paroxism cînd un profesor de istorie, devenit, ca mulți alți
Wolf Lepenies - Europa și paradoxurile culturii germane by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15482_a_16807]
-
însă în perplexitate cînd am realizat că folosise cuvintele mele pentru a caracteriza istoria modernă a... Spaniei. Astfel mi-a fost servită o lecție ironică: istoria Germaniei nu este, nici pe departe atît de ieșită din comun pe cît noi, germanii, am fi înclinați să credem. În ultimii ani această lecție de relativizare a specificului național a fost demonstrată convingător prin analizarea cauzelor supraviețuirii vechiului regim în toată Europa modernă; prin examinara interconexiunilor dintre societățile europene și politica lor în perioada
Wolf Lepenies - Europa și paradoxurile culturii germane by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15482_a_16807]
-
să le retipărească fără nici o modificare. În mod similar, studiul lui Thorstein Velben despre Germania imperială și revoluția industrială, publicat inițial în 1915, a fost retipărit în 1939. La prima vedere, Germania și cultura germană nu se schimbaseră absolut deloc. Germanul tipic Însă, nu numai germanii au fost cei care au văzut în vocația interiorității cel mai puternic ideal estetic, și totodată principalul impediment politic; într-un amestec de refuz și admirație, autorii străini au afirmat și ei același lucru - și
Wolf Lepenies - Europa și paradoxurile culturii germane by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15482_a_16807]
-
modificare. În mod similar, studiul lui Thorstein Velben despre Germania imperială și revoluția industrială, publicat inițial în 1915, a fost retipărit în 1939. La prima vedere, Germania și cultura germană nu se schimbaseră absolut deloc. Germanul tipic Însă, nu numai germanii au fost cei care au văzut în vocația interiorității cel mai puternic ideal estetic, și totodată principalul impediment politic; într-un amestec de refuz și admirație, autorii străini au afirmat și ei același lucru - și uneori chiar cu mai multă
Wolf Lepenies - Europa și paradoxurile culturii germane by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15482_a_16807]
-
văzut în vocația interiorității cel mai puternic ideal estetic, și totodată principalul impediment politic; într-un amestec de refuz și admirație, autorii străini au afirmat și ei același lucru - și uneori chiar cu mai multă convingere decît au făcut-o germanii înșiși. Cînd în 1942 și 1943, Institutul de sociologie din Londra a urmat sugestia lui Morris Ginsberg de a organiza o serie de conferințe și dezbateri avînd ca temă gîndirea și concepțiile germane, rezultatul a fost cît se poate de
Wolf Lepenies - Europa și paradoxurile culturii germane by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15482_a_16807]
-
chiar și în zilele noastre, dezbaterilor culturale de tipul celei de la Societatea de sociologie din Londra, încheiată cu un soi de epifanie a lui Goethe. În 1949, Allensbach Institut, echivalentul nemțesc al Institutului Gallup, a chestionat un eșantion reprezentativ de germani în legătură cu personalitatea lui Goethe. Era anul fondării Republicii Federale Germane, după cum își amintesc cu mîndrie cei de la institut. Subvenționat de principalul post de televiziune din Germania, sondajul a fost repetat anul acesta (1999, n. t.), la 250 de ani de la
Wolf Lepenies - Europa și paradoxurile culturii germane by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15482_a_16807]
-
după cum își amintesc cu mîndrie cei de la institut. Subvenționat de principalul post de televiziune din Germania, sondajul a fost repetat anul acesta (1999, n. t.), la 250 de ani de la nașterea poetului. Străinilor, acest chestionar li se poate părea ridicol, germanii însă îl iau și astăzi în serios. Cînd, în 1949, au fost întrebați, de exemplu, dacă după 1945 au avut vreo "experiență spirituală majoră", doar 46% dintre cei chestionați au răspuns "da", rezultat de care realizatorii sondajului au fost, se
Wolf Lepenies - Europa și paradoxurile culturii germane by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15482_a_16807]
-
găsit-o în răspunsul unui publicist care a pretins că el avea cîte o "experiență spirituală majoră" în fiecare zi. Apoi, a adăugat, pe un ton sarcastic: "În orice caz, întrebarea e stupidă. Aș merge pînă-ntr-acolo încît să afirm că germanii care nu au avut cîte o experiență spirituală pe zi ar face mai bine să se spînzure." Sondajul de opinie cu privire la Goethe a făcut posibilă, pe de o parte, comparația dintre mentalitatea germanilor din 1949 și a celor din zilele
Wolf Lepenies - Europa și paradoxurile culturii germane by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15482_a_16807]
-
Aș merge pînă-ntr-acolo încît să afirm că germanii care nu au avut cîte o experiență spirituală pe zi ar face mai bine să se spînzure." Sondajul de opinie cu privire la Goethe a făcut posibilă, pe de o parte, comparația dintre mentalitatea germanilor din 1949 și a celor din zilele noastre, iar pe de altă parte, între perspectiva locuitorilor din est și a celor din vest, la aproape zece ani de la reunificare. Întrebați, de pildă, dacă îl consideră pe Goethe "germanul tipic", 47
Wolf Lepenies - Europa și paradoxurile culturii germane by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15482_a_16807]
-
dintre mentalitatea germanilor din 1949 și a celor din zilele noastre, iar pe de altă parte, între perspectiva locuitorilor din est și a celor din vest, la aproape zece ani de la reunificare. Întrebați, de pildă, dacă îl consideră pe Goethe "germanul tipic", 47% dintre estici și 31% dintre vestici au răspuns afirmativ, cu 16% mai puțin decît în 1949. La întrebarea dacă romanele lui Goethe mai suscită interesul cititorilor din zilele noastre, 37% în vest și 49% în est, au răspuns
Wolf Lepenies - Europa și paradoxurile culturii germane by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15482_a_16807]
-
și 49% în est, au răspuns că da (...) Din toate punctele de vedere, esticii s-au dovedit mai atașați de moștenirea culturală goetheană, decît vesticii. Presa a găsit o temă serioasă de reflecție în faptul că, dacă în 1949 majoritatea germanilor îl considerau pe Faust personajul cel mai important al dramei lui Goethe, cincizeci de ani mai tîrziu Mefisto a preluat conducerea, e drept că numai în vest. În est, Faust joacă încă rolul cel mai important.
Wolf Lepenies - Europa și paradoxurile culturii germane by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15482_a_16807]
-
ci un pom mecanic, confecționat din fier. Revenind la spațiul românesc, menționăm că și revista Familia (din 15/29 decembrie 1902) încearcă, asemeni lui Petru Șpan, să domolească tonul contestatar la adresa obiceiului spunând că el este de origine romanică, fiindcă germanii numai de când au adoptat, în ianuarie 354, calendarul roman au început să sărbătorească, în biserică, Nașterea Domnului. Obiceiul și-ar avea sorgintea în datina romană de a pune, la înverzit și la înflorit, în vase, plante și rămurele de pomi
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
un portret al lui Basta" și alta găsită la Biblioteca Națională din Paris. Bălcescu, cucerit de precizie, verifică numărul oamenilor armatei turcești, tătare, al oștenilor lui Mihai, până și al morților din mormintele de lângă Aiud citând analiști turci, italieni, maghiari, germani; verifică numele lui Mustafa-Pașa, cum apare la Walther (Ahmed-Pașa), la Istvanfi (Hafis-Pașa) în timp ce cronicile românești, turcești și italienești îl numesc Mustafa. Pune față în față comentariile diferite asupra aceluiași subiect: Esprinchardt, Montreux, Frachetta și D'Ambry, fiecare cu pagina la
Istorie și literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14493_a_15818]
-
de perspectivă. V-ați născut la Koln, trăiți în Germania, ați știut probabil foarte puțin, ca întreaga dumneavoastră generație, despre existența civilizației și culturii germane în sud-estul Europei, în Transilvania, în "Siebenburgen". Ce a însemnat pentru dvs. această întîlnire cu germani care, în bună parte, s-au strămutat cu vreo opt sute de ani atît de departe de locurile lor natale? Ce sentimente v-au stîrnit relicvele culturii lor, fiindcă etnicii germani, sașii transilvăneni, s-au reîntors între timp în ultimii ani
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
fi dusă mai departe de români...In Sibiu mi-am dat seama că așa ceva este posibil. R.B.: Vizita pe care ați făcut-o v-a oferit șansa unei duble întîlniri: cea cu locurile natale ale lui Cioran dar și cu germanii, atîția cît au mai rămas. A fost nevoie de o punte de legătură între acești doi poli ai călătoriei? F.T.: Nu e nevoie de nici o punte. Mulțumită lui Cioran am cunoscut oameni interesanți, am cunoscut cultura română și transilvană, am
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
iar printre cărțile elogios recenzate figurează și amintirile din copilărie ale lui György Konrad. Surpriza plăcută pentru noi a acestei primăveri literare este publicarea în traducerea lui Georg Aescht a romanului Accidentul de Mihail Sebastian, o carte pe care recenzentul german o compară, tot în paginile revistei amintite, cu scrierile lui Sandor Marai, mai ales cu romanul Jăratecul. Dacă la ora actuală în România, atît cît mi-a fost dat să deduc din convorbirile avute cu unii editori, preferințele se îndreaptă
Literatura în vremuri de război by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14047_a_15372]
-
și Institutul Goethe. Printre cărțile acestei primăveri, figurează și romanul lui Franz Hodjak, intitulat O valiză plină cu nisip, apărut chiar în aceste zile la Editura Suhrkamp. Este istoria unei călătorii plecarea definitivă din România a unei familii de etnici germani, confruntați cu realitățile occidentale. Tematic, romanul lui Hodjak se înrudește cu Scurtul drum spre casă al lui Cătălin Dorian Florescu, originar din România și stabilit în Elveția. Acest al doilea roman al autorului român, convertit la limba germană, are imprimată
Literatura în vremuri de război by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14047_a_15372]
-
fi fost mai bine să fie demni și să nu scrie?», răspund, liniștit, că absența unor scriitori români din literatură n-ar fi o pierdere ireparabilă. Slavă Cerului putem citi Biblia, epopeile, tragicii greci, Platon, Sf. Augustin, poezia orientală, romanticii germani, misticii spanioli, proza rusească. N-ar fi de ajuns pentru o viață de om? Și, pînă la urmă, cu sau fără revizuiri, tot pe Musil îl prefer lui Breban, tot pe Kafka lui E. Barbu, tot pe T. S. Eliot
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14188_a_15513]
-
10%), Brahms (8%), Bruckner (7%), Mozart (6%), Chopin și Rachmaninov (câte 5%), Vivaldi, Schubert, Liszt, Saint-Saëns (câte 3%), Schumann, Glinka, Sarasate, Mendelssohn, Musorgski, Grieg ș.a. (câte 1%). Bilanțul - în mare - ar fi: peste 60% din autorii preferați sunt romantici, majoritatea germani sau ruși; prezența importantă a lui Debussy (o surpriză plăcută); absența totală a lui Bach, Haydn, Berlioz ori Franck. Îmi dau seama, desigur, că alegerea compozitorilor a fost sugerată și de alți factori, în afară de cel al simplei afinități spirituale cu
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
mi-a revenit automat în minte când un intelectual subțire din administrația de stat a găsit de cuvință să închidă gura celor indignați de prezența statuii lui Antonescu în clădirea guvernului. Argumentul graseiat se baza pe-o fraudă semantică: dacă germanii nu fac un secret din faptul că Hitler a condus statul vreme de vreo doisprezece-treisprezece ani, de ce-am ascunde noi realitatea că Antonescu a condus România timp de patru ani? Strâmbă logică. Unei întrebări limpezi ( De ce se află statuia
Capra Antonescu sare Trump Tower by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15013_a_16338]