198 matches
-
din [[Weimar]], al Societății "[[Manès Sperber]]", [[Viena]], al programelor "[[Erasmus]]", "[[Socrates]]" și "[[Leonardo da Vinci]]". George Guțu s-a remarcat prin numeroase publicații științifice precum cărti, studii, recenzii sau rapoarte. [[Categorie:Nașteri în 1944]] [[Categorie:Nașteri pe 16 noiembrie]] [[Categorie:Germaniști români]] [[Categorie:Profesori universitari români]] [[Categorie:Gălățeni]]
George Guțu () [Corola-website/Science/335695_a_337024]
-
sub influența evoluționismului, tendințe positiviste în reconstituirea istorică. A fost elev al liceului "academic", respectiv "akademisches Gymnasium", cu programă de învățământ avansat în comparație cu liceele obișnuite, din Viena, și a studiat apoi la universitate, unde a fost studentul favorit al distinsului germanist Karl Müllenhoff (1818-1884). După ce și-a luat doctoratul, a devenit în 1864 "Privatdozent" (lector) pentru limba și literatura germană. În 1868 a fost numit profesor "ordinarius" (plin). În 1872 a primit o ofertă similară de la Strasbourg și, în 1877, de la
Wilhelm Scherer () [Corola-website/Science/308794_a_310123]
-
Democrat al Germanilor din Timișoara în perioada martie 2005 - iunie 2007. Este referent cultural la "Asociația internațională a șvabilor dunăreni", vicepreședinte al Uniunii Europene "Banat" din România, membru al Societății "Deutsche Schiller-Gesellschaft" și al Societății Internaționale "Lenau-Gesellschaft", membru al "Asociației Germaniștilor din România" și al "Breslei Artistice din Esslingen", Germania. este sora scriitoarei de limbă germană Ilse Hehn.
Annemarie Podlipny-Hehn () [Corola-website/Science/309315_a_310644]
-
de ghetou: Djurin, Transnistria - 1941‑1943, Editura Kriterion, București, 1995. Andrei Corbea‑Hoișie este șeful Catedrei de Germanistică din cadrul Facultății de Litere a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, membru al Academiei de Științe din Erfurt, vicepreședinte ales al Asociației Germaniștilor din Europa Centrală, laureat al premiilor Herder și Grimm, director al Editurii Universității „Al. I. Cuza”, autor a numeroase cărți și studii de specialitate. * Ucraina a fost Împărțită Între cele două puteri ocupante. Transnistria a fost sub administrație românească. Semion
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Cazaban și Grigore Vasiliu Birlic. Pictorul Ștefan Șoldănescu. Prozatorul de o rară finețe, Anton Holban. Nuvelistul Nicu Gane. Mai puțin cunoscuții scriitori, care-au avut și ei un răsunet în epoca lor Ion Dragoslav, Vasile Savel, Mihail Șerban, Nicolae Jianu. Germanistul Virgil Tempeanu. Mai recentul, abia descoperitul, după anii săi grei de detenție, după trecerea sa "dincolo", nefericitul și eruditul poet, profesor și scriitor, Vasile Gh. Popa, primul magistru de limba și literatura română, descoperitorul și îndrumătorul în anii de formare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ANDRIESCU, Radu (9.VI.1962, Iași), poet și eseist. Este fiul Corneliei-Ana Andriescu, germanistă, și al lui Alexandru Andriescu, critic și istoric literar. Urmează cursurile liceelor „C. Negruzzi” și „M. Eminescu”, după care devine student al Facultății de Filologie, secția limba și literatura engleză - limba și literatura franceză, a Universității „Al. I. Cuza” din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285357_a_286686]
-
cărei articol-program, cam desuet (căutarea unui „refugiu în atmosfera patriarhală de la țară” și „reclădirea templului pentru cultul frumosului și închinarea adevărului”), atrage îndeobște colaborări modeste, dar unde el va publica articole și studii literare, ca și în „Făt-Frumos”, „Litere”, „Revista germaniștilor români” (e secretar de redacție în 1932-1938), „Convorbiri literare” (director în 1939-1944) ș.a. Devine membru al Societății Scriitorilor Români în 1935. Abuzurile regimului comunist de după al doilea război îl lasă fără tipografie, fără arhive și fără propriile lucrări. Totuși, prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290231_a_291560]
-
a universității cernăuțene. A debutat cu traduceri în „Junimea literară” (1906), revistă la a cărei editare a participat, alături de I. I. Nistor. La Suceava a scos și redactat „Gazeta poporului” (1918-1921). Colaborează cu studii, recenzii, eseuri la „Convorbiri literare”, „Revista germaniștilor români”, „Făt-Frumos”, „Junimea literară”, „Buletinul «Mihai Eminescu»”, textele sale fiind „lucrări cuviincioase de difuzare a literaturii despre romantism și despre nuvela germană” (Marin Bucur). Un mai mare interes prezintă studiile sale comparatiste asupra unor texte literare și folclorice autohtone, precum și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288242_a_289571]
-
nu corespunde tipologiei deschizătorului de drum, fondatorului de școală, metodologie sau disciplină. Mai degrabă filolog decât istoric, el nu este nici teoretician, nici arhitect al unor construcții de amploare. Wikander a evoluat într-o paradigmă a secundarității fecunde în raport cu cercetările germanistului Otto Höfler, cu liniile principale ale școlii suedeze de istorie a religiilor Iranului pre-islamic trasate în durabila sinteză a profesorului său Henrik Samuel Nyberg, în raport cu proiectul comparativ, vast și irepetabil, al lui Dumézil, amestec de „geniu creator și fantezie nelimitată
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
cunoască: „Nu veți face o escală la Uppsala? Acolo veți întâlni un public foarte interesant. Dacă la Lund (unde eu am studiat 2 semestre în anii ’21-’22) îi veți întâlni pe nordiștii K.G. Lunggren și Ivor Lindquist și pe germanistul Roth, vă rog să le transmiteți cele mai bune urări din partea mea” - cf. scrisoare din Alpbach, 17 aprilie 1952, în Corespondență II, pp. 217-218. În mod semnificativ, nici una din scrisori nu amintește de Wikander. XXtc "XX" 1. Carl-Martin Edsman, Le
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
și îi poate conduce chiar și pe cei mai pricepuți „spre erorile surmenajului”. Dar această combinație este absolut necesară pentru ca știința religiilor să aibă un viitor. O bună orientare în mai vechea și mai noua istorie a religiei ne oferă germanistul și istoricul olandez al religiilor Jan de Vries, într-o carte de curând apărută, despre istoria cercetării mitologiei. Ea conține numeroase extrase din lucrările diferiților cercetători, însoțite de comentarii și observații unificatoare. În primul rând, cititorul este scutit de o
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
unificatoare. În primul rând, cititorul este scutit de o atitudine superior didactică, putând descoperi singur ce au spus despre religie și problemele ei un lung șir de spirite, mai mult sau mai puțin superioare, de la Xenofan la Raffaele Pettazzoni. În calitate de germanist, Jan de Vries s-a ocupat înprimul rând de mituri și folclor, și de aceea el îi selectează mai ales pe cei care reprezintă aceste domenii de interes în istoria religiilor. Lectorul dobândește viziuni interesante despre modificările interpretărilor asupra miturilor
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
să definim mai exact termenii "perspectivism" și "aperspectivism" în capitolul despre perspectivă. În timp ce unii angliști din Germania, precum și anumiți naratologi englezi și americani preferă să folosească în analiza intermedierii narațiunii conceptul de punct de vedere, vorbitorii de limbă germană și germaniștii preferă conceptul de narator personalizat. De aici derivă o serie de diferențe legate de accentuarea și de delimitarea acestui fenomen. Mai trebuie specificate cîteva lucruri în discuția despre narator. Distincția dintre figura naratorului auctorial și autor este însă o realizare
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
discours, Seuil, Paris, 1978; (în colab. cu Ducrot, Oswald) Dictionnaire encyclopédique des sciences du langage, Seuil, Paris, 1979 ; La vie commune. Essai d'anthropologie générale, Seuil, Paris, 1995; L'Homme dépaysé, Seuil, Paris, 1996. Michel TOURNIER (n. 1924), scriitor francez, germanist și filozof. Cîteva titluri din creația literară: Vendredi ou les limbes du Pacifique, Gallimard, Paris, 1967, Le roi des aulnes, Gallimard, Paris, 1970, Les météores, Gallimard, Paris, 1975, Le vent paraclet, Gallimard, Paris, 1977; Gaspard, Melchior & Balthazar, Gallimard, col. "Folio
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
clar-obscur, negociere și concesii reciproce. Romanul cu o sută de voci Claudio Magris (n. Trieste, 1939) a dat poate cea mai succintă și sugestivă definiție a Europei: "Europa este demnitatea individului aflată în opoziție față de orice totalitarism". Cunoscutului scriitor și germanist italian (a predat cursuri de literatură germană la universitățile din Torino și Trieste) i se va decerna în toamna anului 2009 la giganticul târg de carte din Frankfurt pe Main cel mai prestigios premiu din Germania, Premiul Păcii. Printre laureații
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
se oprește asupra corespondenței maioresciene, Aurel Leon se ocupă de „clanul” Teodorenilor etc. Pot fi citite și fragmente din Jurnalul de adolescent al lui Cezar Petrescu, precum și Maxime ale lui Marin Preda. Dan Mănucă analizează corespondența lui Traian Bratu cu germanistul Th. Frings. La rubrica „Memorii și memorialiști” sunt de înregistrat numele lui N. Iorga, Ionel Teodoreanu, Al. A. Philippide, G. M. Vlădescu, Mircea Eliade, Mihail Sorbul, Al. Cazaban, Pompiliu Constantinescu, Raymond Queneau, Amiel, Anaïs Nin, Clara Malraux. D.B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285264_a_286593]
-
SÂN-GIORGIU, Ion (20.XI.1892, Botoșani - 20.XI.1950, Üdem- Düsseldorf, Germania), germanist, dramaturg și poet. Este fiul Mariei (n. Stroici) și al lui Alexandre Saint-Georges, mare proprietar și arhitect. Urmează cursurile inferioare și Liceul „A. T. Laurian” în orașul natal. Studiază filologia și filosofia la Iași și Leipzig, luându-și licența în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289456_a_290785]
-
994; Perpessicius, Opere, V, 217-218; H. Bl. [H. Blazian], „Pagini de critică”, DMN, 1933, 9 351; I. E. Torouțiu, De la sinteză la compilație, „Litere”, 1934, 14; Erasm [Petru Manoliu], „Lirica lui Goethe”, „Credința”, 1935, 420; Ion Gherghel, „Lirica lui Goethe”, „Revista germaniștilor români”, 1935, 3; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 379; Ovidiu Papadima, „Goethe”, G, 1938, 7; Sabin Vasia [Ștefan Popescu], „Goethe”, CL, 1938, 6-10; Barbu Theodorescu, „Goethe”, VRA, 1938, 562; Mihail Sebastian, „Duduca Sevastița”, VR, 1939, 3; Ștefan Baciu, „Aspecte literare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289456_a_290785]
-
să mă interesez în deplină libertate asupra oricărui subiect de cercetare. Printre mentorii și modelele care mi-au influențat cariera profesională, îi pot enumera, în primul rând, pe cei doi conducători ai tezei mele de doctorat, prof. Jacques Le Rider, germanist la École Pratique des Hautes Études (EPHE), pe care l-am cunoscut în cadrul bursei Erasmus din timpul masteratului la Paris și față de care cu greu mi-am depășit complexul de a îndrăzni să îi cer un "rendez-vous" pentru a discuta
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
REVISTA GERMANIȘTILOR ROMÂNI, publicație apărută la București, fără o periodicitate precizată, între 22 martie 1932 și decembrie 1938, ca organ al Societății Germaniștilor din România. Director este Simion C. Mândrescu, iar secretar de redacție, I.E. Torouțiu. Rubricile obișnuite sunt „Informațiuni și recenzii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289215_a_290544]
-
REVISTA GERMANIȘTILOR ROMÂNI, publicație apărută la București, fără o periodicitate precizată, între 22 martie 1932 și decembrie 1938, ca organ al Societății Germaniștilor din România. Director este Simion C. Mândrescu, iar secretar de redacție, I.E. Torouțiu. Rubricile obișnuite sunt „Informațiuni și recenzii”, „Cărți primite la redacție”, „Recenzii și însemnări”. R.g.r. apare în anul centenarului morții lui Goethe, astfel încât primul număr e consacrat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289215_a_290544]
-
așa de artistic. Poate dubletă (?). Lucrez acum la Monografia Dragoslav și am deja 60 pagini de coală (Contractul e pentru 150 pagini). Dacă Îmi puteți trimite o listă de lucrările mele, pe care le posedați 464 Prof. univ. dr., scriitor, germanist, traducător, publicist. Petrece 20 de ani din viață la Fălticeni. Prof. la „N. Gane”, director al școlii normale (n. 1888, Focșani - m. 1984, Buftea). 465 Rugăminte adresată profesorului, să cerceteze la München dacă se mai găsesc prin Pinacoteci, lucrări de-
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Ifigenia” (cu elevii săi) la Folticeni și Iași. Aș alege ceva din ea - dacă interesează. P.S. (cu creionul, pe pag. 1, sus În stânga): În lucrarea mea „Istoria lit. germane”, pe care sper s-o aveți, găsiți multe traduceri din revistele „Germaniștilor”, „Ramuri”, „Datina” etc. Aștept de la Dv. confirmarea primirii celor trimise și alte sugestii. Mulțumesc pentru urările ce-mi adresați mie și familiei mele. Vă urez și eu sănătate și spor la munca frumoasă pe care v-ați ales-o și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
mele, fiind În prag de ciroză hepatică. Mi-a procurat medicamente din străinătate, de negăsit În țară. De multe ori nici nu mi-a cerut contravaloarea lor, deși am insistat să le plătesc. M-am bucurat și de prețuirea marelui germanist, ceea ce m-a onorat. Îi păstrez o neștearsă amintire și recunoștință; fiind unul dintre puținii ce a Înțeles drama umilințelor de care am avut parte În viață, m-a Încurajat și mi-a stat alături cu un sfat și cu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Mă mir Însuși că lucrările mele, Împrăștiate prin tot felul de publicații, au ajuns la 425. Mă bucur, că după cum Îmi scrie valorosul intelectual, care e d. prof. Popa, colaborezi la Monografia V.T. Nu Înțeleg Însă ce capitol ați luat (afară de Germanistul stă corespondența (!) ). Ce fel de corespondență? (Poate bibliografie?)565 Îmi pare bine că d. Nichita este avertizat. Când veți fi la noi, vom vorbi pe larg despre persoana respectivă. Vă dau și eu o dată care Vă interesează: Aniversarea celor 75
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]