84 matches
-
au dezvoltat propria lor formă de intelectualism republican. În deceniile ce au urmat, aproape imediat după înfrângrea Franței, reacția împotriva amestecului dintre evrei și creștini a limitat impactul intelectual al acestor saloane. Dincolo de acestea, evreii au continuat un proces de germanizare prin care au adoptat intenționat limba și stilul vestimentar germane, și au încercat să pătrundă în sfera publică incipientă a secolului al nouăsprezecelea. Mișcarea de reformă religioasă a evreilor germani a reflectat acest efort. Înainte de unificare, evreii germani au jucat
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
liberală, ulterior devenit Partidul Național Liberal. El s-a opus programelor antisemite ale "Kulturkampf"-ului lui Bismarck și textului vitriolic adesea utilizat de Treitschke. După ce a publicat "Studien über die Judenfrage" („Studii asupra chestiunii evreiești”) Mommsen a încurajat asimilarea și germanizarea evreilor.
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
Monarhii, aceasta a fost adesea numită de criticii ei drept „închisoarea popoarelor” și „sortită pieirii”. Statele succesoare și-au văzut întreaga istorie comună dinainte de 1918 în primul rând sub aspectul asupririi și al împiedicării principiului autodeterminării. Expresiile „închisoarea popoarelor” și „germanizare” au fost folosite cu referire la Monarhia Habsburgică în special în spațiul slavilor de sud începâd cu 1918, chiar mai accentuat după 1945, și au rămas în memoria publică și în discursul oficial până la sfârșitul secolului XX. În opoziție cu
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
teritoriale erau predominante înaintea apariției identității etnice și naționale. Conștiința apartenenței la poporul polonez sau ceh s-a răspândit încet în Silezia. Din 1848 până la sfârșitul secolului al XIX-lea, localnicii cehi și polonezi au cooperat, uniți împotriva tendințelor de germanizare din Imperiul Austriac și apoi din Austro-Ungaria. La sfârșitul secolului, au apărut tensiuni interetnice pe măsură ce creștea importanța economică a regiunii. Această creștere a determinat un val de imigranți din Galiția. Circa 60.000 de persoane au sosit între 1880 și
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
de al Doilea Război Mondial, iar Transolza a fost inclusă în "Districtul militar al Sileziei Superioare". La 26 octombrie 1939 Germania Nazistă a anexat unilateral Transolza ca parte din Landkreis Teschen. În timpul războiului, autoritățile au dus o politică agresivă de germanizare. Evreii au avut cel mai mult de suferit, urmați de polonezi. Polonezii primeau rații alimentare mai mici, erau obligați să plătească mai multe impozite, nu li se permitea să intre în teatre, cinematografe etc. Educația în poloneză și cehă a
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
popoarelor migratoare care treceau în zona (în general, germanice sau slave). Cu timpul, pe masura ce statele europene medievale se închegau, "Româniile populare" au fost fie integrate acestor state (mai ales in Europa de Apus), fie absorbite de năvălitori migratori prădalnici (prin germanizare, în Alpi, cu excepția Romanșilor, sau prin slavizare în Balcani), fie au supraviețuit, contopindu-se și formând principate mai mari (cazul voievodatelor românești). Româniile (româniile) populare din istoria Românilor pot fi identificate, în mod probabil dacă nu cert, prin următoarele denumiri
Romanii populare () [Corola-website/Science/319087_a_320416]
-
pus sub lege marțială, s-a retras și ea, obținând în schimb câteva concesiuni în ce privește drepturile naționale și ale muncitorilor, inclusiv reprezentarea polonezilor în nou-înființata Dumă. Unele din drepturile câștigate au fost însă în scurt timp eliminate, ceea ce, împreună cu intensificarea germanizării în porțiunea prusacă, a făcut ca Galiția Austriacă să rămână cel mai potrivit mediu pentru acțiuni patriotice. După izbucnirea Primului Război Mondial?, în care puterile care au divizat Polonia s-au confruntat între ele, unitățile paramilitare ale lui Piłsudski staționate în Galiția
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
habsburgilor, dar în cele din urmă au fost învinși de către ducele de Saxonia. În anul 1804 habsburgii austrieci pun mâna pe tronul Boemiei, începând perioada "Anilor Întunecați". Acestă perioadă este caracterizată prin devastarea teritoriilor cehe de către trupele străine; încercările de germanizare și declinul economic și politic. Se estimează că populația din Cehia a scăzut cu o treime ca urmare a Războiului de Treizeci de Ani și a expulzării protestanților. În 1918 a fost proclamată Cehoslovacia independentă, iar cehii au furnizat cea
Cehi () [Corola-website/Science/299100_a_300429]
-
pe teritoriul ei Protectoratul Boemiei și Moraviei. Emil Hácha a devenit președintele protectoratului sub dominația nazistă, care a permis numai asociațiile cehe pro-naziste, având tendința să sublinieze legăturile dintre cehi și germanii din Boemia, în scopul de a facilita realizarea germanizării. La data de 2 mai 1945, revolta de la Praga a atins apogeul, susținută de Armata Roșie. Expulzarea germanilor din Cehoslovacia a făcut ca locuitori cehi să se stabilească alături de slovaci și rromi în locuri evacuate de germanii sudeți, care au
Cehi () [Corola-website/Science/299100_a_300429]
-
-se la primele ore ale dimineții și terminându-se seara cu bătălia de la Krojanty. Mulți locuitori din Chojnice (redenumit "Konitz") au fost uciși în Valea Morții în apropierea orașului. Datorită faptului că Konitz a fost sub guvernarea directă a Germaniei, germanizarea forțată a populației în perioada ocupației a fost deosebit de intensă. La 14 februarie 1945 Armata Roșie a intrat în oraș, suprimând ocupația nazistă. După cel de-al Doilea Război Mondial locuitorii orașului s-au concentrat asupra reconstrcției orașului și ameliorarea
Chojnice () [Corola-website/Science/297949_a_299278]
-
Gelu, Sânpetru Mic și Variaș (reședința). Numele localității provine de la "Varju", care în maghiară înseamnă "corb". Denumirea "Várjás" se află probabil în legătură cu elementul heraldic al unei familii nobiliare dispărute. După repopularea Variașului cu coloniști germani s-a încercat fără succes germanizarea numelui în "Krähendorf". Numele "Varias" apare pe harta contelui Mercy din anul 1723 și este reluat pe hărțile de la 1753, 1777, respectiv 1783 (în forma "Wariosch"). Imediat după unirea Banatului cu România în 1918, comuna a purtat denumirea oficială "Dănciulești
Comuna Variaș, Timiș () [Corola-website/Science/301408_a_302737]
-
străine a fost analfabetismul, afectând 33,1% din cetățenii Poloniei în 1921, cea mai gravă situație fiind în fostul Imperiu Rus. Teritoriile aflate sub dominație prusacă erau cele mai dezvoltate, deși polonezii au fost supuși celor mai nemiloase politici de germanizare Kulturkampf și Hakata în timp ce teritoriile de est și de sud - părți aflate sub dominație rusă și austriacă erau printre regiunile cel mai puțin dezvoltate din Europa. Chiar dacă nivelul de dezvoltare economică, culturală și politică între cele trei foste zone de
Perioada interbelică în arta Poloniei () [Corola-website/Science/329193_a_330522]
-
vreme, în fața rivalei Case de Welf. Cu toate acestea, Albert a preluat Marca de Brandenburg din partea ultimului conducător al venzilor, Pribislav, în 1157, devenind primul markgraf Ascanian. În continuare, Albert și descendenții săi au înregistrat progrese considerabile în creștinarea și germanizarea teritoriilor din răsărit populate de slavi. În 1237 și, respectiv 1244, două orașe, Cölln și Berlin au fost întemeiate în vremea conducerilor lui Otto și Ioan, nepoți ai lui Albert Ursul, (cele două orașe vor fi ulterior unite într-unul
Casa de Ascania () [Corola-website/Science/327949_a_329278]
-
în marile orașe, iar polonezii erau majoritari în regiunile rurale. Teritoriile populate majoritar de polonezi în Silezia Inferioară și Mijlocie, care a fost descrisă până la sfârșitul secolului al XIX-lea drept „partea poloneză’’ au fost supuse unui proces intens de germanizare în secolele al XVIII-lea și al XIX-leam cu excepția unor regiuni de frontieră înguste din partea de nord-est. Provincia a devenit parte a Regatului Boemiei în secolul al XIV-lea. Silezia a trecut sub controlul habsburgilor austrieci în 1526. Silezia a
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
una dintre puținele subiecte care nu a provocat disensiuni între comuniștii polonezi și partidele de opoziție, facțiunile sprijinind în unanimitate trasarea granițelor de vest. Până și presa clandestină anticomunistă sprijinea frontierele „Piaste”, care ar fi pus capăt odată pentru totdeauna germanizării și politicii „marșului spre răsărit”. Autoritățile au făcut mari eforturi pentru prezentarea favorabilă a chestiunii Teritoriilor Recuperate, poziție sprijinită chiar și de biserica romano-catolică poloneză. Știința istoriei a fost pusă în slujba demonstrării justeței alipirii teritoriilor. În 1945, a fost
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
războiului a prefigurat o campanie amplă de îndepărtare a dovezilor controlului german asupra regiunii . Peste 3.000 de toponime germane au fost înlocuite cu unele poloneze , slave medievale. În acest proces au fost folosite numele slave sau poloneze de dinainte de germanizare, sau în cazul în care astfel de nume nu erau disponibile, s-a trecut la traducerea denumirilor germane sau pur și simplu la inventarea unor denumiri noi. În ianuarie 1946 a fost înfințat „Comitetul pentru Determinarea Toponimelor”. Predarea în limba
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
își dezvolte o identitate maghiară. Termenul face referire în general politicile folosite în partea maghiară a Austro-Ungariei în secolul al XIX-lea după instaurarea dualismului austro-ungar și începutul secolului al XX-lea, când ungurii le-au aplicat în locul celor de germanizare, promovate anterior de austrieci, în jumătatea de imperiu devenită ungară prin "Ausgleich-ul" () din 1867. Ideea a apărut ca urmare a iluminismului, după care în secolul al XIX-lea și-au văzut apariția mai multe state-națiuni în Europa, în zone mari
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
secole regiunea a fost colonizată de numeroși germani, precum și membri ai altor grupuri etnice (slovaci, rusini, etc) și în aceeași perioadă s-au așezat aici și unguri. Guvernarea habsburgică a favorizat în special așezarea germanilor, ca parte a politicii de germanizare. În secolul XVIII, Contele Antal Grassalkovich (care avea strămoși croați) a definit un plan de colonizare care intenționa să așeze coloniștii sârbi, rusini și unguri de-a lungul râurilor Dunărea și Tisa. Planul a fos respins de autoritățile austriece, dar
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
sau al Franței după 1870), cât și în cazul unor puteri imperiale care, prin dezvoltarea unor sentimente naționale, doreau să își asigure propria perenitate (este cazul politicii de dezvoltare a unui naționalism de stat în Imperiul Austro-Ungar prin maghiarizare și germanizare, rusificarea în Rusia Romanovilor sau, începând cu 1868, dezvoltarea la inițiativa puterii de stat a sentimentelor naționale în Japonia Erei Meiji). Unele tentative de a folosi naționalismul pentru a păstra existența unui stat pot părea machiavelice și au fost uneori
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
remarcă o lipsă de interes a monarhiei austriece de a dezvolta învățământul și de a ridica gradul de cultură a populației de altă origine etnică. Totuși, monarhia austro-ungară a încercat ca prin intermediul acestei școli să își înfăptuiască politica sa de germanizare, caracterul școlii fiind germano-româno occidental, cu predare preponderent în limba germană. La începutul secolului al XX-lea, școala are un caracter mixt germano-român. Primul Război Mondial are consecințe nefaste asupra școlii, care este distrusă, dar și asupra localității, urme ale
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
Peste 50 de sate românești din Serbia și Banat au fost complet distruse de austrieci și de milițiile sârbești în aceste evenimente Românii protestau atât împotriva abuzurilor insuportabile ale administrației imperiale cât și împotriva colonizărilor forțate cu exilați austrieci și germanizării impuse de imperiali. Se crede că în 1787, la Bătălia de la Caransebeș (a cărei existență istorică este pusă la îndoială), ar fi avut loc aici. Mai târziu, Habsburgii au preluat controlul asupra regiunii, după mai multe războaie împotriva otomanilor. După ce
Caransebeș () [Corola-website/Science/296877_a_298206]
-
nouă provincie prusacă denumită Prusia Occidentală. În total, Prusia a obtinut 36.000 km² cu circa 600.000 de locuitori. Conform lui Jerzy Surdykowski, Frederick cel Mare a introdus rapid coloniști germani în teritoriile cucerite și s-a angajat în germanizarea teritoriilor poloneze Conform lui Christopher Clark, 54% din regiune și 75% din populația urbană era formată din protestanți germanofoni. În următorul secol, acesta a fost dat de istoricii germani naționaliști ca motiv de justificare a împărțirii, dar în calculele de la
Prima împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/322287_a_323616]
-
în 1181 vasalii Sfântului Imperiu German. Din partea polonezilor, Kazimierz cel Mare a făcut ultima încercare de a recuceri această regiune, numind pe Kaźko Słupski, ducele de Stolp (Słupsk) succesorul lui. Nu a reușit însă, iar Pomerania Occidentală a fost supusă germanizării în cursul așa-numitului Ostsiedlung, pierzând toate legăturile cu Polonia pentru a fi reinclusă în perimetrul ei abia în 1945. Mai multe conexiuni cu Piaștii a avut Pomerania Orientală care nu și-a păstrat independența după perioada fragmentării. Deși a
Pomerania () [Corola-website/Science/299557_a_300886]
-
din Boemia, Wiprecht a revenit în Marca de Meissen și a recucerit prin forța armelor Groitzsch. Imediat a început popularea regiunii cu germani din Franconia, în special în satele dintre râurile Mulde și Wiera. Potrivit istoricului James Westfall Thompson, "adevărata germanizarea a Meissenului începe cu ." În 1091, el a întemeiat mănăstirea de la Pegau, ale cărei anala, "Annales Pegavienses", constituie sursa primară pentru viața sa. El a ctitorit încă o mănăstire, Lausigk, în 1104. În 1106, el apare pentru prima dată cu
Wiprecht de Groitzsch () [Corola-website/Science/327774_a_329103]
-
apărare ar fi nepăsarea și disprețul, căci nu întru târziu reacțiunea va începe. Legea fizică a perseveranței nu-și va schimba deloc urmările. Daca "Pester Journal" înțesește pe maghiari, laudă procedarea lor, necalificabilă ce e drept, pentru ajungerea unui scop, germanizarea, atunci nu e just, nu e logic ca și ziarele române de preste Carpați să lucreze tot spre acest scop la care tind gazetele evreiești! Unitate în limbă, unitate în biserică, iată în scurte vorbe un întreg program pentru apărarea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]