856 matches
-
un text autentic își înghite contextul real, dar îl și face, până la urmă, de nerecunoscut. Publicului de ultimă generație ar trebui totuși să i se atragă atenția că domnul acela coleric și logoreic, pe care îl vedem mereu la televizor gesticulând și vociferând, întrerupându-l și contrazicându-l pe interlocutor, amestecând probleme grave cu bancuri de toată mâna, făcând glume și rating, domnul acela purtând numele de Mircea Dinescu a fost odată un mare poet.
Elegii de când era mai tânăr (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10639_a_11964]
-
țoapa totdeauna trebuie să iasă în evidență cu ceva. Când trebuie să vorbească în șoaptă, ridică tonul pentru a fi observată. Se îmbracă țipător, în condițiile în care trebuie să se ducă la o adunare, în care abundă ținutele sobre. Gesticulează agresiv în anturajul celor cu o conduită exemplara. Își dezvăluie intimitățile într-un mediu care impune discreție și bun simț. Este ahtiata după scandal, ignorând toleranță. țoapa este un complex de atitudini fără opreliști. Merge în autoturisme luxoase, uitând de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
un grup de 10-15 persoane, în djalabale (haine tradiționale berbere) albastre, negre sau albe, cu chechia înfășurată strâns în jurul capului și acoperindu-le fața, mai puțin ochii negri, cu privirea lor adâncă, șireată. Copii, de 7-8 ani, adulți, bătrâni. Strigă, gesticulează, se agață de portieră, de oglinzi, de portbagaj. Nu știi de unde și cum au apărut. Par să fi răsărit din pământ. Sunt arabi, berberi, tuaregi, oamenii deșertului, care aud zgomotul unei mașini și simt apropierea unor străini de la câteva zeci
Agenda2004-28-04-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/282639_a_283968]
-
la fel puritatea ("Mergeți la țară,/ Unde s-a născut veșnicia", Întorceți-vă/ La izvorul credinței/ Și al iubirii" șamd - Numai acolo, p.87). În carapacea aforistică a poeziilor, chiar și în cele de dragoste, descoperim un moralist care întreabă, judecă, gesticulează grav, face jurăminte: Jurămînt - "Voi purta/ Această iubire/ Cu credința/ Cu care Hristos/ A urcat Golgota" (p.62), Nerăspunsurile - "Căutăm/ Suntem bolnavi de aflări/ Nerăspunsurile/ Îl vor dispărea/ Mult mai repede/ Pe cel ce-a gîndit" (p.42). Apelul la
Poezia și deșertăciunea by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17229_a_18554]
-
contemporan strict, o conștiință activă și un veșnic debutant, în a cărui compoziție morală sfiala, siguranța și rigoarea se împletesc și constituie o esență unică. În al doilea rînd, chiar contemporan fiind, Barbu Brezianu este o prezență culturală care nu gesticulează baroc, nu peripatetizează graseiat, nu conduce organizații, organisme și cluburi, nu zace împăiat prin fotolii academice și, mai ales, nu trage narcisiac cu ochiul să vadă cum intră subit în convulsii camerele de luat vederi și pixurile inocențe ale diverselor
Un adolescent: Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17972_a_19297]
-
ținînd desfăcut în amîndouă mîinile catalogul biografic al lui Balzac, cu multe trimiteri la purtările sale. De pildă, Arlette îmi citise ritos textul unui martor obscur care asistase la una din ședințele de lectură. Traduc: ...El (Balzac, n.n.) se înfierbînta, gesticulă, se ridică în picioare și umblă de colo-colo prin salon recitind mai departe din memorie, desi ținea în mînă manuscrisul; și cum se apropia totuși de lampă ca sa-si mai arunce din cînd în cînd ochii pe paginile scrise, i
Arlette by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18107_a_19432]
-
era în reparație. Și afară erau 38 de grade. Felcerul de la spital ne închisese ușa în nas. Și-așa, mergeam încet cu mașina clătinîndu-se pe strada principală plină de gropi, făcîndu-l pe mort să salte în cosciugul improvizat, si care gesticulă, părînd a lua parte la conversația noastră de artiști pribegi, în căutarea unui public cît de cît învățat, avînd unele idei generale despre libertate, despre iubirea cea mare, despre curaj, jertfă de sine sau mai știm ce... Pe lînga piese
Poveste întreruptă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17576_a_18901]
-
bine remarcă același Marius Chivu, elementul în virtutea căruia putem „descrie lumea ca pe un loc cu o dimensiune stranie în existența ei banală”. Nu întâmplător, cheia ne este oferită chiar în deschiderea cărții: „Un om tânăr/ Vorbind singur pe stradă/ Gesticulând gata să/ Te-atingă din greșeală// O femeie între două vârste fardată/ Ușor nedormită vorbind/ singură la casa de bilete/ apoi în metrou// O fată care spune tare/ Unui perete: «uimește-mă»// Un fir alb subțire desparte lumea în două
Automobilul și căprioara by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2450_a_3775]
-
Crișan Andreescu Într-o postare pe blog, jurnalistul Radu Tudor atacă presa băsistă, care nu face altceva decât să vorbească tot timpul despre Antena 3. "Sunt isterici. Vineți de furie. Transpirați, cu venele umflate la gât. Gesticulează disperat. Au vocile ridicate. Se comportă halucinant și halucinogen. Sunt plătiți din bani negri să vorbească de dimineață și pînă noaptea târziu numai despre ce face și ce nu face Antena 3 și cum trebuie să moară această importantă televiziune
Radu Tudor: "Băsiștii de presă băsesc" by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21346_a_22671]
-
Ce spuneți părinte, sunt mai mari decât ale mele. Popa rămase trăznit. Într-adevăr erau mai mari decât cele de la-nceput. Cu mult mai mari. Neștiind ce să mai spună, ieși în curte. Pe stradă oamenii s-adunaseră în grupuri. Gesticulau aprins. În partea lor muște din ce în ce mai mari veneau de nu se știa de unde sâcâindu-i. Și s auzea zgomotul aripilor străbătând văzduhul în zbor. Lucru ciudat era însă că atât numărul cât și mărimea lor creșteau mereu. În același timp
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
plăsmuite vreodată. ei nu efectuează nimic dar sunt locuri sunt drumuri, sunt destinații și mai ales sunt timbre pe scrisori culegătorii de flori- creaturi abstracte apar așa unde sunt visele mai mari și când te aștepți mai puțin vin și gesticulează sau cântă vin și beau până cad în ploi vin și culeg florile oamenilor vin și nu mai pleacă din umbrele care li se par grădini... de când n-ați văzut un culegător de flori? Cristina Ștefan prezentare coperta IV: Centrul
CULEGĂTORII DE FLORI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382688_a_384017]
-
el. Cu diplomația care mă caracterizează, l-am tras într-un colț, să nu ne-audă presa și i-am zis direct: „Care-i problema, bă, coae, nu mai ai loc de țiganii mei?“. El s-a enervat și-a-n-ceput să gesticuleze nervos, dar eu nu m-am lăsat. Ca marinarul în furtună am stat și mi ți l-am luat la niște șuturi de nu s-a văzut. „Fii atent, băi, limbricule - i-am zis -, că nu s-a inventat încă
Un pitic care nu mai are loc de ţiganii mei by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19879_a_21204]
-
în sufletul Lidiei. Dar ea a tăcut și și-a urmat soțul, sperând că situația lui materială este cu totul alta decât cea a fratelui său. Tot drumul, Issa a vorbit în arabă cu fratele lui, care râdea mereu și gesticula înspre Lidia, așezată pe bancheta din spate a mașinii. În Timișoara, când se urcau într-un taxi sau în altă mașină, Issa se așeza lângă ea și nu-i lăsa niciodată mâna liberă. Acum, el stătea pe scaunul din față
Agenda2003-2-03-d () [Corola-journal/Journalistic/280578_a_281907]
-
cu îngerul, am pierdut din nehotărîre. V. Orice frumusețe este formală. Augusto Monterroso (1921-2003) Dinozaurul Cînd se trezi, dinozaurul era tot acolo. Vaca Zilele trecute mergeam cu trenul și deodată m-am ridicat în picioare surescitat și am început să gesticulez și să-i invit pe toți să privească peisajul și să contemple apusul de soare care era unul dintre cele mai frumoase. Femeile și copiii și cîțiva domni care s-au oprit din conversație m-au privit cu surprindere și-
Cîntecul (mexican) al salamandrei () [Corola-journal/Journalistic/2807_a_4132]
-
a existenței care se reneagă continuu, adesea în decor autumnal, putem vorbi de un bacovianism formal acutizat: „Vine-o toamnă care uite respiră/ chiar lingura mea pufăie sacadat// să mai mulțumim și durerii/ adio// bolnavii se-mbătară cu ligamente/ se gesticulează adio// și ce-am uitat nici nu există/ pot să număr pînă-mi vine rău// aprinde-mi lumina să mor/ voi fi mulțumit că mai tușesc// îmi aduc aminte sub iarbă/ așa-i obiceiul” (Sub iarbă). Bacovian se arată în principal
Un damnat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2580_a_3905]
-
Să trăiești aici, cred că este îngrozitor. Cu trei zile ale mele mă descurc”, spune preotul cu un ton ridicat pentru că zgomotul de bormașină îl acoperă deseori. Stă relaxat, alături de soția sa, pe terasa hotelului. Cu mâinile lui groase, Andries gesticulează mult, pentru a se face mai bine înțeles. Îmi cere scuze că vorbește urât despre țara mea, dar face ochii mari și îmi spune: „Este împotriva civilizației și a politeții să existe în centrul istoric al unei capitale europene discoteci
Lipscani: Unde Anca simte muzică bună, Dan aude bubuitură by Delcea Arina () [Corola-journal/Journalistic/22616_a_23941]
-
prunc la sân și o figură doar speriată. Mai era cu ei și un puști la vreo 7-8 ani. Cu biletele de tren în mână, el se plimba de colo-colo prin vagon, uitându-se bezmetic la numerele de pe scaune. Ea gesticula către el c-o mână, șușotindu-i ceva, în timp ce cu cealaltă legăna copilul, care începuse să scâncească nemulțumit. Am înțeles ce problemă aveau, de-abia când a apărut controloarea și s-a apucat să-i verifice de bilete pe toți
“Doamnă, nu știu să citesc…” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20245_a_21570]
-
de picioarele inerte pe care le ținea pe treapta căruciorului,dar mă impresiona puterea și viteza cu care manevra aparatul atunci când niciunul din nepoții săi nu era prin preajmă să-l împingă.Ușor aplecată în față din cauza coloanei deformate,permanent gesticulând îmi cerea o cană cu apă să-și potolească setea aproape de fiecare dată când tata îi ungea căruciorul. Floarea nu se născuse cu handicap ci a căzut din pod când era copil ori cel puțin asta-mi amintesc eu că
FLOAREA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384189_a_385518]
-
de tânărul locotenent care, toată seara a fost cu ochii pe ea. Îi făcea plăcere acea adorare nevinovată, ar fi vrut să fie cu el și nu cu ursul care-și bălăbănea capul greu de băutură, își strâmba buzele și gesticula din vârful degetelor încercând să spună un cuvânt. Nici un sunet nu ieșea, din gâtlejul care înghițise prea multă vodcă. Melodia curgea lin, dansatorii se roteau cu mișcări amețitoare, femeile cu capul ușor lăsat pe spate, cu priviri galeșe, pluteau susținute
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU X de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380087_a_381416]
-
Clipește des, își flutură mâinile, gesticulează mult, are mișcări teatrale, vorbește tare și strident. Corpul lui e într-o continuă mișcare. Se schimonosește și face grimase atunci când nu e mulțumit cu ceva sau de cineva. Alături de puștiul pe care vi l-am descris stă mama lui
UN ZÂMBET PRIETENESC COPIILOR CU DIZABILITĂŢI – ASOCIAŢIA „A.B.C.D.” DIN BUCUREŞTI [Corola-blog/BlogPost/94139_a_95431]
-
pierd mașina. Nu am cum să plătesc! - Auzi, la voi în familie s-a sinucis careva? - Nu! - Cum ar fi!? - Ce? - Băi, băiatule, de ce nu te omori!?... Tu știi că tatăl tău, Fane Cizmaru...trăiește! zice primarul și începe să gesticuleze periculos din mâini, atât de periculos că salteaua zburătoare riscă să aibă probleme cu echilibru. - Cum!...ce tot spui tu acolo? zice Licsandru care lasă totul și se concentrează cu privirea în sus, spre primar. - Tatăl tău, Fane Cizmaru, trăiește
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.9 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378115_a_379444]
-
care era autorizat să suspende ședința de îndată ce auzea un lucru periculos. Într-o zi, un pacient numit Leborgne a fost adus la spitalul din Bicetre, unde lucra Broca. El înțelegea ce i se spune, dar nu putea rosti decît "tan-tan", gesticulînd doar cu mîna stîngă. Își pierduse graiul, era afazic, dar părea sănătos în alte privințe. A fost pacientul lui Broca pînă la moarte, survenită pe 17 aprilie 1861; doctorul i-a făcut necropsia și, coroborînd datele cu cele ale necropsiilor
Limbajul, între frenologie și neuroștiință by Laura Carmen Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8249_a_9574]
-
România, Iordan Rupa bea rachiu de mere și așteaptă să-i sune telefonul". Aceasta este imaginea cu care debutează un nou reportaj împotriva românilor, din ziarul britanic Daily mail. Același Iordan, cu o căciulă de lână trasă bine pe urechi, gesticulează pe "străzile murdare, pline de câini vagabonzi, munți de moloz și gunoi". "Uită-te la acest loc", spune el. Nu există nimic pentru noi aici. Nici locuri de muncă, nici bani. Dacă Dumnezeu este dispus, acest telefon va aduce șansa
Daily Mail, în Ferentari, despre prostituție, droguri și crimă organizată by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80095_a_81420]
-
Andrei Moisoiu (Google) Prezentator al multor emisiuni de divertisment de la Antena 1 și al celor 13 ediții de Revelion din ultimii ani, Dan Negru este cunoscut pentru stilul dinamic și electrizant în care își prezintă show-urile. Dan Negru țipă, gesticulează larg, este aproape de pragul infarctului sau gata să își piardă vocea. Pentru toate acestea, Negru a venit, în sfârșit, cu o explicație, scrie paginademedia.ro. “Totul a plecat de la decorurile mari și de la proasta sonorizare. Trebuie să recunosc asta. Nu
Cel mai mare mister al lui Dan Negru, dezvăluit by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/80247_a_81572]
-
un goblen cusut grosolan, sub ale cărui ițe abia mai poarte fi distins conturul impecabil care ar fi trebuit urmat, o scenă goală, pe care Dan Sociu smucește din culise, ca un păpușar smintit, niște versuri ce se fâstâcesc și gesticulează asemenea unui elev scos la tablă, si care par a îngaimă câte ceva în limba română. Încă de la începutul volumului, desi totuși cu ceva mai multă precauție aici, se văd urmele de bocanci ale traducătorului, în echivalările superficiale din primul poem
Camerele de tortură ale traducătorului by Paul-Gabriel Sandu () [Corola-journal/Journalistic/4480_a_5805]