6,593 matches
-
vremea comunismului și că, prin mărturisirea păcatului, încerca să-și ispășească vina. Nu cred că astfel de argumente pot fi invocate în legătură cu Dan Voiculescu. Agresivitatea, aroganța și felul jignitor în care a cerut să fie cercetate noile dosare scoase din ghearele Securității sugerează două lucruri: ori că personajul mergea la cacialmaua absolută, ori că avea asigurări că probele referitoare la activitatea sa de turnător au dispărut. În oricare din situații, e evident că șeful "conservator" are serioase probleme de raportare la
Cu pucul la Securitate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10507_a_11832]
-
Ca în celebra poemă a lui e. a. poe. Pe un pat de spital, trupul și sufletul în dilemă - vocale roșii, gri, indigo... Dintr-un colț de salon, împietrită pe noptieră, mă privea fix o pasăre cu ochi de sferă și gheare de onix, pasărea oracol, pasărea himeră. Nu, nu era corbul, deși ale corbului erau noaptea și ora. Cine ești și ce vrei? Eu? Bufnița poetului Ioan Flora. Pasărea lui și a tuturora. O, da? Zi-mi, ce mai face acolo
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
Eugen Suciu Eram în relații bune de ziua mea o țigară de ziua lui o țigară negru pufos cu ochii verzi mustăți de husar răsucite pe deget și-a-nvechit gheara în așternutul meu îl sărutam pe coaste când își muta inima de pe stânga pe dreapta și cu un grăunte din somnul lui învelea luminile din stația de tramvai ca să nu-mi bată în ochi sunt prea multe emoții pe centimetru
Motanul by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/5146_a_6471]
-
vinul putrezește trist în cadă pe când mă-năbușă fierbând destinul măselăria s-a carbonizat am ochii goi ca două stinse parce pruncul plângând în mine se întoarce și mă descoperă canonizat... Tu pui răsadurile morții-n spini răsare-n urmă gheară-n altă gheară tu luptă-te-n lupoaica ta ursară și îmi presează oasele în crini - la levitația dintâi de astă seară la 70 de ani și încă-o vară... 11 mai 2011 Gheorghe Istrate
La 70 de ani și încă unul... by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/5445_a_6770]
-
în cadă pe când mă-năbușă fierbând destinul măselăria s-a carbonizat am ochii goi ca două stinse parce pruncul plângând în mine se întoarce și mă descoperă canonizat... Tu pui răsadurile morții-n spini răsare-n urmă gheară-n altă gheară tu luptă-te-n lupoaica ta ursară și îmi presează oasele în crini - la levitația dintâi de astă seară la 70 de ani și încă-o vară... 11 mai 2011 Gheorghe Istrate
La 70 de ani și încă unul... by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/5445_a_6770]
-
care a supt sângele rațelor în ogradă, că nu aveau decât o urmă în cap, rațe găsite ieri întregi și nu a înțeles pe moment, până ce vecinul. Asta, la 0 săptămână după ce porcul îi mâncase curcanul, îi lăsase numai o gheară, e semn rău? Nu, că nu ești, bre, sănătos, cum să mănânce porcul un curcan? Jură că nu minte, face cruce: „să nu se închidă groapa peste mine", și spune că asta nu e încă nimic, uitați aici mușcătura mielului
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/6225_a_7550]
-
Tot ce aveam s-a spart. Sînt Iov, ar fi trebuit să înțeleg asta. Tot ce aveam s-a spart. O să mai am somn vreodată? Dar vino Tu cu Iubirea Ta infinită, sînt copilul Tău și Tu o știi. Înfige gheara morții în mințile celor care mi-au făcut asta. Ridică-mă și arată-mi alt drum. Chemare Mare ești, Dumnezeule! Și atît de imposibil de frumos! Iar lumea Ta e irespirabilă! Cum mă simt în chemare? Cum te simți cînd
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/6258_a_7583]
-
citi sub cuvinte". Așadar, poezia germană din România nu s-a stins... mai urmează. (Nora Iuga) Constanța În orașul vechi casele se descuamează contaminate de-o eczemă atîrnă de stîlpii lor despuiați, sperietori din altă lume în care-și ascut ghearele tulpini de iederă moartă. Roase de lepră fațade, se fărîmă arabescurile îi refuză soarelui frunțile brăzdate de griji; geamuri negre își ațintesc privirea într-un interior dezgolit, neantul. Uite-acolo o față de om, rînjește-n barbă, mîna împunge c-un deget
Poezie by Carmen Elisabeta Puchianu () [Corola-journal/Imaginative/6903_a_8228]
-
primească, fie și-n roșia penumbră - mască pe obrazul rănit de iubire - până ce întunericul, lumina totuna sunt. Își schimbă-n continuare locuința, în case tot mai mici, apoi la hotelul final, spre-a retrăi acea melancolie-adâncă, miza criminalului Sfinx. Sunt gheare ce nu se ridică. Simfonia de cameră nr. 33 pentru 12 instrumente. Pământul Vestului e-ntocmai ce pare, în vreme ce solul românesc e alchimic, în orice se preface, și nu știi, mereu în altceva, se preschimbă, de pildă, în alb, și-
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
Lasă visele urîte deoparte. Uită-le. Peste un an vei fi mare, puternică, peste un an picioarele tale fine vor fi sigure de ele, adevărate picioare de pisică ce nu cade niciodată, peste un an vei ști să-ți folosești ghearele, fiară mică ce ești. Gertrude va fi numele tău. Gertrude, vino cu mine, n-am să te iau acasă, dar am să te duc într-un loc bun și cald unde ai să crești mare." Gertrude a uitat visele urîte
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
măcar ochii și mi-i acopăr cu palmele găurite Ascult țipătul înfometat al acvilei seară de seară și mă ascund în beciuri adânci, ferecate de unde țâșnesc flăcări și fum ca din bolgii infernale odată cu scrâșnetele proscrișilor Iar vulturul scurmă cu ghearele acoperișul caselor străpunge fiecare nivel până să ajungă la mine smulgându-mi fir după fir din arcade ceva fără nume 16 ian. 2008 Prag Ce măsură nemăsurată pentru merii ce clipocesc ușpr prin livezi către primul anotimp al florilor Totodată
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
era în altă parte m-am scufundat în apă, până la creștet, încet-încet apa să mă pună la loc îmi aminteam greu cine sunt, ce drumuri am pierdut și care-i esența în care să-mi înfig asemeni unui vultur rănit ghearele esențiale. Topirea zăpezii ai plecat, ai venit dar o singură călătorie nu ai făcut: aceea spre seară, aceea spre tine metareal la solstițiul de iarnă cu apa zăpezii, a intrat în pământ singurul lucru ce l-am avut: secolul XX
Poezie by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/8230_a_9555]
-
de ruj câte un fulg greu, aruncându-se în zăpadă. * * * }ipătul iubea moartea, ca orice tânăr, chiar dacă ea nu se prea uita la el. Umbla, dar nu pentru foarte multă vreme, cu câte un sunet, țintuit într-un cer cu gheare, de fire de telefon. Uneori, de acolo, arunca o privire harnică spre scârțâitul fierbinte al roților, dar numai primăvara, când începeau toate să fie pe jos: asfaltul se înroșea, cât era de lung, iar apoi pleca mai departe, albastru și
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
mătură, capul mare lipit direct pe trup părea și mai mare din cauza unei coafuri enorme în formă de tort. îți amintești? Eram deja împreună. Am visat-o într-o noapte că se agăța de mine, își încleșta mâinile ca niște gheare de vrăjitoare pe cureaua pantalonului și trăgea cu disperare, vroia să mi-l dea jos. Mă gândeam, în coșmarul ăsta al meu, de ce dracu' n-o las, în definitiv, dacă reușește să mă aducă în starea de excitație necesară copulării
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
neîntrerupt, cu un glas molcom care se topea în clipocitul apei. Istorisea povești despre animale și despre felul cum ajunseseră să arate așa cum arătau acum. Oposumul cu coadă golașă, veverița cu coadă stufoasă. Berbecul cu coarne. Pantera cu dinți și gheare. Uktena cu inele de șarpe și colți. Îi povestea despre felul cum s-a născut lumea și despre locul către care se îndreaptă ea. Swimmer îi mai vorbea despre vrăjile pe care le învățase el ca să facă să ți se
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
în crenel Pe goticul turn cu-ornamente! S-a zis și cu paznicul, vai! ce năuc! Și urcă mereu din ciubuc în ciubuc, Păianjen cu iuți picioroange. Mai palid tot tremură paznicul sus, Lințoliul l-ar da cu plăcere. Cînd gheare - ah, viața de-acum i s-a dus! - O margine prind cu putere. Se-ntunecă luna, lumina-a pierit Și clopotul tună de unu cumplit; Jos țăndări scheletul se face. Legendă Un sfînt în pustiuri, uimit, Se zice că ar
Poezii de Johann Wolfgang Goethe by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/12014_a_13339]
-
e binevenită. l Cine e așadar Cronicarul revistei noastre ? Un personaj colectiv cu o puzderie de ochi, toți magici. Are spiritul critic și mîna care scrie (cu pixul) ale lui Nichi (Manolescu), are puterea de a se entuziasma, talentul și ghearele motanului Adei (Bittel), are bucuria de a povesti și Tico-ul abastru închis ale Marinei (Constantinescu), are bucuria de a descoperi, de a se juca și lentilele de contact albastru deschis ale Ioanei (Pârvulescu), are picătura de maliție, umorul irezistibil și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12637_a_13962]
-
palide relicve ale senzațiilor fizice ale morții sau prin cunoscutele tropisme ale thanatofiliei rebreniene: "Amărăciunea. Și răceala îmi dârdâia sufletul, mi-l sfâșia. Simțeam lămurit cum mi-l taie în bucăți dureroase, cum se întinde mereu, cum mă cuprinde cu gheare veninoase" Zadarnic căutam s-o biruiesc cu fierbințeala inimii, s-o smulg cu nepăsare sau cel puțin s-o învăluiesc cu veștmintele bucuriei mari ce râvnea să mă stăpânească" Zadarnic! O frică rea mă luase în brațe, mă strângea, mă
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12812_a_14137]
-
destul de palpitant, punctat de interiorizările și problematizările lui Remus Lunceanu, ca protagonist al întâmplărilor. Se instalează ocupația, "începe robia" (p. 38), se desfășoară spectacolul dezgustător al oportuniștilor filogermani. încrederea dispare, iar teama crește: "Simțeam parcă întinsă deasupra capetelor noastre o gheară nevăzută, ce ne amenința cu sugrumarea" (p. 39) - așa își transcria Remus Lunceanu starea, făcându-ne pe noi să ne gândim la proliferarea acestei senzații fizice de sugrumare în conștiința încărcată a lui Apostol Bologa dintr-un roman care era
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12833_a_14158]
-
un dram de fățărnicie? Dacă e atât de rău, dacă nu mai suportă, de ce înghit ca narcotizați papara dezgustătoare oferită de-un regim de papagali, prăduitori și hiene politice? Chiar nu are populația nici o vină că pesedeii ne-au pus ghearele în beregată și mușcă sălbatic din noi?Ne ferim să dăm vina pe electorat pentru că, vezi Doamne, nu te pui cu poporul suveran și înțelept, care știe el ce e bine pentru țară. Dar ce se întâmplă când o bună
Libertatea de-a alege lanțul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12823_a_14148]
-
aur, astenia de primăvară îmbrăcată în halat alb și cu zâmbetul pe buze, îngerul exterminator cu pletele excesive, elefanți roșcați pe pereți, prietena amăruie, zumzete minerale sau dimineața senzitivă, altele coborâte parcă din poemele lui Dimov (licorne, grifoni, pasărea cu gheare de argint, rosignolul). Iată o invitație a poetului în atelierul lui de creație: "Din turnul pleoapei,/ Din cetatea sângelui,/ Iată, scriu ierburilor albastre/ Pe care tu le crești sub arcadele sânului./ Nu sunt bolnav, nici întreg sănătos,/ Cu arcul și
După douăzeci de ani by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/12883_a_14208]
-
Cristian Teodorescu Citesc cu creionul în mînă interviurile persoanelor celebre în Romania. În mărturisirile personalităților controversate mă scufund cu o curiozitate aproape jenantă. N-am atîta imaginație încît să pot inventa epic personaje de tip Nicu Gheară, Fane Spoitoru, Dinel Staicu sau Gregorian Bivolaru. Cu personalitățile politice mă mai descurc, dar și aici, detaliul, o explicație sau alta pentru justificarea unei situații cunoscute de toată lumea mă găsesc în deficit de imaginație. Din acest punct de vedere, președintele
Fotografii retușate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12318_a_13643]
-
de când există. Fără promisiuni aberante, fără bacșișuri nerușinate acordate populației (de tot hazul e decizia lui Năstase de-a mări salarul funcționarilor publici... pentru două luni, adevărat record mondial în materie de prostie politică!), programul alianței i-a aruncat în ghearele disperării pe mai-marii pesedeilor. De la bâlbâielile onctuoase ale lui Geoană la deruta pe care Năstase nici măcar nu se forțează s-o mai ascundă, în PSD a intrat spaima de moarte. După ce i-au batjocorit pe tinerii din partid (halal tineri
Să nu ne iluzionăm by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12367_a_13692]
-
să repetăm, ca electori, crunta dezamăgire din perioada Constantinescu. Firește, holerei pesediste îi e preferabilă oricând o administrare a forțelor democratice. Mai ales că vârful de lance al pesedismului, Ion Ilici Iliescu, a luat-o din nou pe miriște, scoțând ghearele unui anti-occidentalism visceral. Întâlnindu-se la Sinaia cu un grup de cercetători străini de origine română, neo-bolșevicul de la Cotroceni a tunat și-a fulgerat împotriva străinătății care fură creierele românești fără să ne plătească despăgubiri. Parcă am mai auzit textul
Să nu ne iluzionăm by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12367_a_13692]
-
lui Voiculescu. Nu trebuie să fii fatalist pentru a vedea în astfel de întâmplări un semn. Dacă nu al destinului, măcar al cinismului care l-a făcut pe Năstase să-și continue perorațiile găunoase, deși bietul om se zbatea în ghearele morții sub privirile îngrozite ale unei săli întregi. Dar ce contează viața unui om în fața paranoiei dezlănțuite de obsesia puterii? De-acum înainte, le va fi foarte greu pesedeilor să susțină că n-au călcat pe cadavre în drumul lor
Tâlhăria de partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12482_a_13807]